Conflict de competență. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ȘI CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.1/DOSAR NR-
Ședința Camerei de Consiliu din 6 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - JUDECĂTOR 2: Cristina Năpar
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov și Judecătoria Brașov în soluționarea acțiunii civile având ca obiect "anulare act" formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura - fără citarea părților.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Prin sentința civilă nr.8777/2008 a Judecătoriei Brașova fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov și, în consecință, s-a declinat în favoarea Tribunalului Brașov competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta domiciliată în B,- jud. B, în contradictoriu cu pârâta B, cu sediul în B, str. - nr.29.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta SR. B să constate nulitatea absolută parțială a Deciziei nr.661/20.06.2008 emisă de, invocând în drept dispozițiile Legii nr.10/2001, nr.HG250/2007.
Potrivit dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare".
Dispozițiile legale menționate instituie competența de verificare a legalității deciziilor emise de unitatea deținătoare potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 în favoarea Tribunalului.
În speță este contestată decizia de admitere a cererii de restituire de către, iar cererea de chemare în judecată este formulată de o persoană care pretinde că are calitatea de chiriaș al imobilului restituit.
de simetrie și de judecată unitară a contestațiilor formulate împotriva deciziilor de restituire în natură, impun însă, ca și în cazul în care dispoziția atacată privește admiterea cererii de restituire în natură, iar titularul contestației este altul decât persoana îndreptățită la restituire, acea contestație să fie judecată tot de secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării.
Prin sentința civilă nr.353/S/2008 a Tribunalului Brașovs -a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, invocată din oficiu de instanță și, în consecință, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Brașov competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta B și a dispus sesizarea Curții de APEL BRAȘOV pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Brașov și Tribunalul Brașov.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În interpretarea sistematică a Legii nr.10/2001, practica judiciară a conturat soluția potrivit căreia terțele persoane nu au deschisă calea contestației îndreptată împotriva dispoziției sau deciziei de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, contestație întemeiată pe dispozițiile art.26 alin.(3) din actul normativ menționat.
Această interpretare este cu atât mai justificată, în raport cu actuala reglementare a art.26 alin. (3) din Legea nr.10/2001, conform căruia numai persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură a unui bun imobil ce formează obiectul de reglementare a Legii nr.10/2001 poate contesta dispoziția de respingere a notificării la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității deținătoare.
Reclamanta care își justifică interesul prin invocarea unor drepturi proprii asupra imobilului ce a fost restituit prin decizia atacată nu are deschisă calea procedurii judiciare speciale, instituită de art.26 din Legea nr.10/2001.
În același timp, acesteia nu i se poate îngrădi accesul liber la justiție prin negarea dreptului de a ataca în justiție dispoziția de restituire în natură care, conform art.25 alin.(4) din Legea nr.10/2001 constituie titlu de proprietate, cu forța probantă a unui înscris autentic.
În acest context, cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă are natura juridică a unei acțiuni de drept comun, formulată potrivit dispozițiilor art. 109 alin.(1) și 112 Cod procedură civilă, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr.1073/1.02.2006).
Conform art.1 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, judecătoriile soluționează în primă instanță "toate cererile și procesele în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe".
Acest text de lege instituie regula jurisdicției de drept comun în favoarea judecătoriilor, ceea ce înseamnă că restrângerea competenței acestor instanțe trebuie să fie expresă și limitativă.
Normele de competență fiind de strictă interpretare, rezultă că, în măsura în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe, pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
În prezenta cauză, nici dispozițiile art.2 din Codul d e procedură civilă și nici dispozițiile Legii nr.10/2001 nu reglementează competența tribunalului pentru judecarea acțiunilor for,mulate de terțe persoane împotriva dispoziției de restituire, analizată conform prevederilor acestui act normativ ca și titlu de proprietate, împrejurare în raport cu care tribunalul constată că, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Codul d e procedură civilă, competența soluționării în primă instanță a cauzei revine judecătoriei.
Soluționând conflictul negativ de competență, curtea reține că în cauză competența materială aparține judecătoriei, în primă instanță.
Conform art.1 Cod procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Textul instituie principiul plenitudinii de competență al judecătoriilor. Dacă, în primă instanță competența aparține unei instanțe de alt grad, trebuie prevăzut în mod expres în actul normativ care o stabilește.
În cauză s-a formulat, de o terță persoană, o acțiune în nulitatea deciziei de restituire în natură a unui imobil preluat abuziv, emisă potrivit Legii nr.10/2001.
Conform art.26 alin.(3) din Legea 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Potrivit textului sunt supuse controlului judiciar la secția civilă a tribunalului doar dispozițiile, respectiv deciziile prin care s-a respins cererea de restituire în natură, nu și cele prin care s-a admis o astfel de solicitare ci numai de către persoana îndreptățită, titulară a notificării adresate conform art.12 din Legea nr.10/2001.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca orice decizie/dispoziție să fie atacată inclusiv de terți, la secția civilă a tribunalului ar fi eliminat termenii de "respingere" și "persoană îndreptățită" din cuprinsul textului art.26 alin.3 menționat, însă nu a făcut-
Concluzia este că acțiunile ori cererile formulate de terțe persoane împotriva deciziilor/dispozițiilor de restituire în natură sunt de competența judecătoriei conform art.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse, în temeiul textelor de lege susmenționate, curtea va stabili, potrivit art.22 alin.5 Cod procedură civilă, că în cauză competența în primă instanță revine judecătoriei, în speță a Judecătoriei Brașov.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi 6 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. /6.01.2009
Dact./7.01.2009
- 4 exemplare -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Cristina Năpar
