Conflict de competență. Sentința 1/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA Nr. 1
Ședința din Camera de Consiliu de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
Grefier: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Pașcani și Tribunalul Iași, cu privire la soluționarea acțiunii introdusă de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect repararea pagubei materiale și morale întemeiată pe dispozițiile art. 504 - 506 Cod procedură penală.
Prezenta cauză ce are ca obiect conflict negativ de competență se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 22 alineat 5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, raportat la normele de procedură în vigoare, instanța a rămas în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra conflictului de competență cu judecarea căruia Curtea de APEL IAȘI este investită de Judecătoria Pașcani prin sentința civilă nr. 195 din 22.01.2010.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 30.12.2008 investește instanța în temeiul art. 504-506 Cod procedură penală solicitând obligarea Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor în cuantum de 100.000 Ron.
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 597 din 06 aprilie 2009 în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. 3 raportat la art. 2 pct. 2 lit. "b" Cod procedură civilă admite excepția necompetenței materiale a instanței și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.
Constată instanța de prim grad că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate, reclamantul nu a făcut dovada că se află în unul din cazurile prevăzute expres de art. 504 Cod procedură penală. Obligarea Statului Român la plata de daune morale și materiale vizează o altă situație decât cele prevăzute limitativ de Codul d e procedură penală, astfel că în raport de valoarea obiectului cererii, care este sub 500.000 lei, competența revine judecătoriei și nu tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit."b" Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Iașia declarat recurs reclamantul soluționat prin decizia civilă nr. 389 din 09 octombrie 2009 de Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de APEL IAȘI.
Curtea de apel a respins recursul ca tardiv, reținând că prin art. 158 alin. (3) Cod procedură civilă durata termenului de recurs este stabilită la 5 zile, ce se calculează de la pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus declinarea competenței în favoarea altei instanțe. Data pronunțării sentinței fiind 06 aprilie 2009, câte 5 zile se calculează conform art. 101 alin. (1) Cod procedură civilă pe zile libere. La 26.05.2009 când reclamantul a declarat recurs termenul era depășit, sancțiunea procedurală pentru neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul leal fiind decăderea.
Judecătoria Pașcani prin sentința civilă nr. 195/22.01.2010 declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul și pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin I, în favoarea Tribunalului Iași.
Constată conflictul negativ de competență.
Dispune trimiterea cauzei pentru regulator de competență la Curtea de APEL IAȘI.
Pentru a pronunța hotărârea, judecătoria a reținut că dispozițiile art. 2 lit. "h" Cod procedură civilă au în vedere natura procesului în care s-a cauzat prejudiciul, competența tribunalului este stabilită printr-o normă specială ce nu impune luarea în considerare a criteriului valoric.
Curtea, pentru considerentele ce urmează,stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Reclamantul a cerut repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșită în procesul penal în care a fost cercetat penal, finalizat prin ordonanță de procuror soluția fiind de scoatere de sub urmărire, motivată pe faptul că nu a săvârșit infracțiunea.
Dispozițiile art. 2 lit. "h" Cod procedură civilă au în vedere natura procesului în care s-a cauzat prejudiciul (penal) competența tribunalului fiind stabilită prin printr-o normă specială de competență.
Modalitatea de reparare a prejudiciului suferit, urmare cercetărilor penale, într-un proces penal, reglementată prin art. 504-506 Cod procedură penală pe care își întemeiază cererea reclamantului impune competența în primă instanță a tribunalului.
Curtea are în vedere că art. 2 pct. 1 lit. "h" Cod procedură civilă nu impune luarea în considerare a criteriului valoric, câtă vreme în speță nu s-a invocat numai, ci și dovedit cercetările penale finalizate prin netrimiterea în judecată și a constatării nevinovăției învinuitului. Norma specială de drept substanțial conține o reglementare aparte a situației de fapt prezentată de reclamant ce nu poate genera constatarea aplicării normei generale de competența cuprinsă în art. 1 Cod procedură civilă și respectiv a criteriului valoric.
În ce măsură pretențiile reclamantului întrunesc sau nu condițiile legii speciale, reprezintă o chestiune de fond, ce urmează a fi dezlegată urmare administrării probelor.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, reclamantul fiind cel ce stabilește cadrul procesual: părți, obiect, temeiul juridic.
În situația în care prin cererea de chemare în judecată s-a precizat temeiulde drept al acțiunii ce impune o competență specială,în speță art. 504-506 Cod procedură penală, instanța nu poate depăși cadrul obiectului stabilit de reclamant, obligație impusă prin art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă.
Curtea are în vedere că partea are dreptul de a hotărî cu privire la exercitarea acțiunii civile, ceea ce impune și determinarea "obiectului" prin chiar cererea de chemare în judecată. Astfel fiind, urmează ca litigiul să fie soluționat în acest cadru al obiectului și fără ca instanța să dispună asupra lui, prin înlocuirea temeiului de drept. în cauză "obiectul" este indicat, motivat în fapt și în drept prin cererea de chemare în judecată, și nu necesită precizări ori lămuriri.
În măsura în care obiectul cererii în justiție este precizat, în sensul că rezultă din motivele de fapt invocate în susținerea ei, oriceeroarecu privire la temeiul de drept al cererii nu poate să influențeze soluționarea cauzei, deoarece instanța are obligația de a judeca pricina în cadrul legal, corespunzător pretențiilor formulate, chiar dacă în cuprinsul cererii sau în cursul dezbaterilor partea a indicat-o greșit (art. 84 Cod procedură civilă).
În cauză partea nu este în "eroare" asupra temeiului de drept al acțiunii, nu a denumit greșit cererea, dimpotrivă obiectul este precis determinat, motivat în fapt și în drept pe eroare judiciară într-o cauză penală. Prin aplicarea greșită a legii,tribunalul a declinat competența în favoarea judecătoriei.
În consecință, Curtea stabilește competența de soluționare a acțiunii, în primă instanță în favoarea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii introduse de reclamantul în contradictoriu cu statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere repararea pagubei materiale și morale întemeiată pe dispozițiile art. 504 - art. 506 Cod procedură penală în favoarea Tribunalului Iași.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2010.
PREȘEDINTE,
--- -
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored.
25.02.2010
2 ex.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu
