Conflict de competență. Sentința 10/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.10/DC/2009
Ședința Camerei de Consiliu din 2 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș judecător
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Cluj -N și Tribunalul Cluj, având ca obiect acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și.
Conflictul negativ de competență s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 540 din 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Clujs -a admis excepția de necompetență materială și în consecință s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și - prin mandatar, în favoarea Judecătoriei Cluj -
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21.07.2008, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției de restituire nr. 4484/09.07.2008, emisă de către Primarul municipiului C-N, în ceea ce privește restituirea în natură a apartamentului nr. 21, situat în C-N-, județul C, pârâtului - și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate.
În ședința publică din 17.10.2008 instanța din oficiu a invocat, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b proc.civ. raportat la art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și a pus în discuția părților această excepție.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Reclamantul a invocat în cererea de chemare în judecată prevederile art. 24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, precizând că nu își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 26 alin. 3.proc.civ.
Instanța a constatat că reclamantul se află în eroare în ceea ce privește temeiul juridic al cererii sale de chemare în judecată, întrucât, de fapt, este vorba despre același articol de lege. Este adevărat că prin pct. 58 al art. I din Titlul I al Legii nr. 247/2005, la art. 24 din Legea nr. 10/2001, după alineatul 3 fost introdus alineatul 3, având cuprinsul menționat mai sus, însă ca urmare a republicării Legii nr. 10/2001, în temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005, articolele au fost renumerotate, art. 24 alin. 3 devenind art. 26 alin. 3.
Din analiza acestui text legal rezultă că secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării este competentă să soluționeze doar acțiunea formulată de persoana care se pretinde îndreptățită împotriva dispoziției motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, dispoziția legală fiind de strictă interpretare și aplicare.
În speță, reclamanții sunt terțe persoana care solicită anularea dispoziției de restituire în natură în favoarea pârâtului, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun.
Având în vedere că reclamanții au indicat valoarea de circulație a imobilului în litigiu ca fiind de 450.000 lei, raportat la prevederile art. 1 alin. 1 si art. 2 pct. 1 lit. proc.civ. instanța a considerat că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Cluj -N, astfel că, în baza art. 158.proc.civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Judecătoria Cluj -N, prin sentința civilă nr. 2118 din 18.02.2009, a admis excepția de necompetență materială și a declinat la rândul ei competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții și în favoarea Tribunalului Cluj, reținând că, n cauza dedusă judecății, reclamanții pretind a fi vătămați prin Dispoziția de restituire nr. 4484/09.07.2008, emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 "Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită. (2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4). (3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. (4) În cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natura este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuala raportată la acestea. De asemenea, entitate a care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată.-. "
Acest text de lege atribuie secției civile din cadrul tribunalului, judecarea cererii prin care beneficiarul dispoziției de restituire solicită anularea acestui act. În opinia instanței, cauza a fost dată de legiuitor în competența tribunalelor, întrucât s-a avut în vedere gradul ridicat de dificultate, pregătirea specializată a judecătorilor de la aceste instanțe în materia litigiilor generate de punerea în aplicare a Legii nr. 10/2001 și nu în ultimul rând, s-a urmărit asigurarea unei practici unitare la nivel național prin concentrare a recursurilor la Înalta Curte de Casație si Justiție. Prin urmare, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu trebuie interpretată stricto senso atâta vreme cât nu se justifică nici o diferențiere între persoana care se pretinde îndreptățită la restituire și un terț care se pretinde vătămat prin acel act administrativ, respectiv prin dispoziția primarului.
Însă, chiar dacă s-ar ajunge la concluzia ca art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 este de strictă interpretare, atunci tot tribunalul ar fi competent să judece cererea reclamanților, văzând explicit și motivele de rând 4 și 5 expuse de ei în cererea dedusă judecății, întrucât aceasta ar intra sub incidența dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Conform acestui text de lege "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."
În acest caz însă, s-ar pune din nou problema creării unei situații mai favorabile în ceea ce-i privește pe cei care se consideră îndreptățiți la restituire față de cei care se consideră vătămați prin dispoziția emisă în baza legii mai sus menționate, întrucât prima categorie are posibilitatea să se adreseze direct instanței de judecată, iar cea de-a doua categorie trebuie să parcurgă întreaga procedură prealabil prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Examinând acțiunea și actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Soluția diferită a celor două instanțe a fost determinată de interpretarea dată naturii juridice și regimului ce guvernează regulile de competență materială aplicabile cererii de constatare a nulității absolute a dispoziției de restituire în natură atunci când aceasta este formulată de un terț.
În concret tribunalul a decis că nu se poate face o aplicare prin similitudine a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și în cazul acțiunilor exercitate de terțele persoane interesate, iar competența este atrasă de normele Codului d e procedură civilă pe când judecătoria a statuat că, prin analogie, sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Acțiunea în nulitate a fost promovată și, care sunt terți în raportul juridic stabilit între emitentul dispoziției, primarul, și beneficiarul actului atacat, iar Legea nr. 10/2001, în actuala ei reglementare, stipulează, prin art. 26 alin. 3, că numai persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură poate contesta dispoziția de respingere la secția civilă a tribunalului.
Această normă de procedură este reglementată în cuprinsul unei legi speciale și prezintă caracter derogator de la dreptul comun, fiind de strictă aplicare și interpretare.
Cum reclamanții nu au deschisă calea procedurii speciale în justiție din art. 26 alin. 3, au recurs la liberul acces în justiție consacrat de art. 21 din Constituție.
În acest context, indiferent de modul cum este intitulată, potrivit disp. art. 84.pr.civ. instanța de judecată are obligația de a califica adecvat cererea de chemare în judecată, potrivit cu scopul urmărit prin promovarea acțiunii, în speță solicitarea reclamanților constituindu-se într-o acțiune de drept comun, în sensul art. 109 și 112.pr.civ.
Totodată, art. 25 alin. 4 din legea republicată conferă dispoziției de restituire în natură valoarea unui înscris autentic și este titlu executoriu, făcând dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia.
Prevederea impune interpretarea potrivit căreia dispoziția reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului, iar acțiunea în nulitatea unui titlu de proprietate este supusă regulilor din art. 1 și 2.pr.civ.
Pentru persoana îndreptățită procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 este una administrativă, prealabilă și obligatorie, ceea ce rezultă din întreg ansamblul normelor acestei legi. Prin urmare devin incidente dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, care dispun că " În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege."
În concluzie, dacă persoanei îndreptățite i se solicită să parcurgă procedura prealabilă atunci nu același lucru i se poate pretinde unui terț și prin urmare devine evident că procedurile pe care trebuie să le parcurgă fiecare dintre cele două categorii de persoane sunt diferite.
Cât privește incidența Legii nr. 554/2004, Curtea reține că instanța va da calificarea cererii ce rezultă din întreg cuprinsul acesteia și din finalitatea dorită de parte iar nu aceea care rezultă din invocarea punctuală a unor texte legale. Din cele de mai sus reiese că actul emis în temeiul Legii nr. 10/2001 este unul administrativ doar pentru persoana îndreptățită iar nu și pentru un terț, pentru acesta din urmă fiind un simplu act civil.
Prin urmare și competența de soluționare aparține instanței de drept comun iar nu instanței de contencios administrativ.
Față de cele expuse, văzând dispozițiile art. 20 și urm. Cod procedură civilă, se va soluționa conflictul negativ de competență în sensul că se va stabili competența soluționării acțiunii în favoarea Judecătoriei Cluj -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și în favoarea Judecătoriei Cluj -
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
--- - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 07.04.2009
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș
