Conflict de competență. Sentința 113/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 113
Camera de Consiliu din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Arad și Tribunalul Timiș în legătură cu soluționarea acțiunii formulată de reclamantul contradictoriu cu pârâta CFR Călători SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători.
Soluționată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență de față.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 20 martie 2009 sub nr. 1118/108, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CFR Călători SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători T, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 302/d/151/25.02.2009, emisă de către pârâtă ca fiind nelegală, să repună părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere și să oblige pârâta la plata drepturilor salariale până la reintegrarea sa în muncă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 892 pronunțată la 2 iunie 2009, urmare a invocării din oficiu, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Arad și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 care stabilesc competența de soluționare în favoarea instanței în circumscripția căruia își are sediul unitatea sunt în vigoare și se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 284 alin. 2 Codul Muncii.
A apreciat că art. 298 alin. 2 pct. 10 Codul Muncii nu a putut abroga dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 dat fiind raportul dintre norma specială și norma generală; că asupra acestui aspect s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizii de speță, fără a lua în considerare prevederile art. 63 din Legea nr. 24/2000.
Prin sentința civilă nr. 1887 din 5 octombrie 2009, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 137 alin. 1 și art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 284 alin. 2 din Codul Muncii și art. 21 Cod procedură civilă, a fost admisă excepția de necompetență teritorială, ridicată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare cererii reclamantului, în favoarea Tribunalului Arad, a fost constat conflictul negativ de competență și a fost sesizată Curtea de APEL TIMIȘOARA pentru soluționarea acestuia.
S-a reținut că instanța a fost sesizată cu o cerere ce se încadrează în material conflictelor de muncă, astfel încât, potrivit art. 284 alin. 2 din Codul Muncii, competența teritorială de soluționare a pricinii revine, în mod exclusiv, instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul. Prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 nu sunt aplicabile, întrucât au fost abrogate prin dispozițiile Codului muncii.
Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Arad și Tribunalul Timiș, cu privire la soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr-, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și la dispozițiile art.20 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea apreciază că Tribunalul Arad este competent să soluționeze acțiunea, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 20 martie 2009 sub nr. 1118/108, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CFR Călători SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători T, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 302/d/151/25.02.2009, emisă de către pârâtă ca fiind nelegală, să repună părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere și să oblige pârâta la plata drepturilor salariale până la reintegrarea sa în muncă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere pretențiile formulate de reclamant, prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că Tribunalul Arada fost investit cu soluționarea unui conflict de muncă. Prin urmare, în cauză, sunt incidente prevederile art. 284 din Codul Muncii, în vigoare la data sesizării instanței, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă alin (1). (2) al aceluiași text prevede că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz sediul.
Așadar, competența materială aparține în primă instanță tribunalului, potrivit art. 2 pct.1 lit.1) Cod procedură civilă, iar competența teritorială aparține instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, cum se prevede expres în alin (2) al textului redat.
Aplicarea prevederilor Codului muncii, în speță, se impune atât în raport de împrejurarea că noua reglementare este ulterioară Legii nr. 168/1999, cât și având în vedere prevederile art. 298 (2) Codul Muncii, potrivit căruia "pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare".
Este evidentă intenția legiuitorului de a renunța la vechea reglementare în materie de competență, cu scopul de a se ralia prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, prin instituirea unor norme procedurale în beneficiul salariatului pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și garantării accesului liber și imediat la justiție.
Principiul potrivit căruia o normă specială înlătură de la aplicare o dispoziție cu caracter general, chiar dacă ultima este ulterioară, nu poate servi drept justificare pentru aplicarea unei norme abrogate, deoarece o asemenea interpretare ar permite încălcarea principiului separației puterilor în stat, prin lipsirea de efecte a unui act normativ cu putere de lege prin intervenția instanțelor de judecată, pe motiv că aceasta nu respectă tehnica legislativă instituită printr-o lege specială.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât limitele controlului judiciar al actelor emise de autoritățile publice sunt fixate în mod expres prin art. 126 alin. 6 din Constituția României, iar depășirea acestora, nu numai că ar conduce la încălcarea legii fundamentale, dar ar pune autoritățile judiciare în ipostaza de a săvârși un veritabil abuz de putere.
Prin urmare, Tribunalul Arada aplicat eronat prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, depășindu-și atribuțiile conferite de lege,
Având în vedere cele expuse mai sus, prevederile 284 alin. 2 din Codul Muncii și ale art.22 alin.5 Cod procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de către reclamantul, domiciliat în sat, nr. 268 com. G, jud. A în contradictoriu cu pârâta CFR Călători SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători, cu sediul în T,-, jud., în favoarea Tribunalului Arad.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE,
Dr. - - GREFIER,
- -
Red. /25.11. 2009
Tehnored.: M/ 4 ex./25.11.2009
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu
