Conflict de competență. Sentința 16/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(620/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16
Ședința din camera de consiliu din 30.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea acțiunii civile în revendicare privind pe reclamanții, pe pârâții, Primăria Municipiului B, și pe chemații în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B prin Primarul General.
Cauza s-a soluționat fără citarea părților.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care Curtea reține dosarul în pronunțare asupra stabilirii competenței materiale în soluționarea pricinii de față.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 07 ianuarie 2008, sub nr-, reclamanții -, au chemat în judecată pe pârâții, Primăria Municipiului B, SC SA, solicitând instanței prin hotărârea ce o va pronunța să constate nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr. 12 situat în B,-,. 2, sector 5, compus din două camere, baie, vestibul, cu o suprafață utilă de 49,28 mp. iar pârâții să fie obligați să lase în deplină proprietate imobilul mai sus menționat.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că imobilul a fost dobândit de autorul acestora, numitul, la data de 06 octombrie 1939, astfel cum rezultă din actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 15137/1939 de către notariatul Tribunalului Ilfov.
Precizează reclamanții că sunt moștenitorii defunctei, decedată la data de 29 mai 2000 astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 99 din 05 iulie 2000 eliberat de Biroul Notarului Public " ", iar este moștenitoarea lui, conform certificatului de moștenitor nr. 700 din 03 iunie 1978.
De asemenea, reclamanții au arătat că imobilul a fost preluat de către stat prin actul de naționalizare nr. 92/1950, care nu poate constitui un titlu valabil întrucât a încălcat dispozițiile Constituției din anul 1948. Totodată, au arătat că imobilul nu a ieșit niciodată din proprietatea lor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 și 481 Cod de procedură civilă.
Pârâții SC SA, și au formulat întâmpinarea, prin care au solicitat respingerea acțiunii. De asemenea, pârâții și au formulat cerere de chemare în garanție a Municipiului B, Ministerul Economiei și Finanțelor și SC SA.
De asemenea, pârâtul Municipiul Baf ormulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Urmare a solicitării instanței, la termenul din 18 martie 2008, reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere pin care arată că înțeleg să-și evalueze imobilul la suma de 500.010 lei.
La termenul de judecată din data de 15 aprilie 2008 Tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale, ce a fost admisă, dispunându-se declinarea cauzei în favoarea Judecătoria Sectorului 5 B pin sentința civilă nr. 740 din 15 aprilie 2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și, care a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 1812 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă.
La data de 16 ianuarie 2009, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5
În ședința publică din 25 februarie 2009, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 B, asupra căreia a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă "tribunalul judecă procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoarea de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".
De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 32 din 09 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură civilă se interpretează, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, în sensul că sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Instanța a reținut faptul că valoarea imobilului ce face obiectul cererii de revendicare dedusă judecății este peste 500.000 lei, astfel cum reiese din evaluarea făcută de către reclamanții (fila 113 din dosarul Tribunalului București ), astfel încât, față de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă (având în vedere și interpretarea dată de decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), art. 17, art. 159 pct. 2 Cod de procedură civilă, instanța constată că nu este competentă a judeca prezenta cauză, motiv pentru care a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 B și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 Cod de procedură civilă, a înaintat prezentul dosar la Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru a hotărî asupra instanței competente, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, prin sentința civilă nr. 1707 din 25 februarie 2009 Judecătoriei Sectorului 5
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.21 Cod procedură civilă.
Ca o mențiune prealabilă, Curtea constată că hotărârea care rezolvă conflictul negativ de competență nu soluționează fondul unei pricini, ci reglementează numai o situație ce are un vădit caracter de administrare a justiției, statornicind care din cele două instanțe va trebui să judece. De aceea, fixarea competenței se rezolvă în camera de consiliu și fără citarea părților.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată în aplicarea prevederilor art.1 și 2 Cod procedură civilă, că Judecătoria Sectorului 5 B este instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze prezenta cauză.
Potrivit art.2 al.1 lit.b Cod procedură civilă:"tribunalul judecă în primă instanță.procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".
Curtea constată că disputa asupra competenței materiale, pornește de la disputa asupra valorii acordate imobilului, de către cele două instanțe. Curtea constată în acest context, faptul că din acest punct de vedere, tribunalul a realizat o corectă apreciere a valorii, întrucât a evaluat imobilul, prin prisma aprecierii coroborate a tuturor probelor administrate asupra acestui aspect: precizarea apărătorului ales (fila 113 dosar tribunal) și tabelul privind evaluarea clădirilor de locuit și anexelor acestora - Anexa 1 la adresa nr.3530-S/22.02.2008, în referire la tabelele de evaluare 2008 (fila 125 dosar tribunal).
Or, chiar dacă reclamanții au indicat o valoare mai mare de 500.000 lei, din documentul Anexa nr.1 la adresa nr.3530-S/22.02.2008 - document oficial, necontestat de părți, rezultă că valoarea de piață pentru clădirile de locuit, respectiv apartamentele situate în blocuri de locuințe, în B, construite înainte de anul 1977 și situate în zona centrală (cum este - - ), valoarea de piață este de 2.200-2.500 EU/2util. Raportând această valoare la suprafața utilă de circa 50. a apartamentului revendicat, rezultă o valoare totală de circa 125.000 EU la nivelul anului 2008. Raportând această valoare, în continuare, la nivelul cursului EU-RON, din ianuarie 2008, luna introducerii cererii de chemare în judecată (în raport de care se stabilește competența materială de soluționare a cauzei, întrucât modificarea ulterioară învestirii, a valorii obiectului cererii, nu atrage modificarea competenței, conform art.181Cod procedură civilă), Curtea reține că valoarea imobilului se situează sub pragul valoric de 500.000 lei, nivelul unui euro la data de 7.01.2008 (data introducerii cererii) fiind 3,5798 lei, astfel încât întradevăr, judecătoria era instanța competentă, la momentul învestirii cu cererea de chemare în judecată, să soluționeze cauza.
Curtea nu își poate însuși argumentul judecătoriei privind prevalența și suficiența precizării valorii, realizate de reclamanți, pentru că această valoare indicată (de 500.010 lei) a fost contestată ulterior în mod argumentat, de chiar reclamanți, în baza documentului menționat.
Or, existând o incertitudine asupra valorii precizate, în mod corect tribunalul a evaluat și celelalte probe administrate în acest sens, întrucât potrivit art.129 al.5 Cod procedură civilă: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Această obligație subzistă în legătură cu toate aspectele deduse judecății, deci inclusiv cu valoarea evaluată a imobilului în litigiu, valoare care implică importante consecințe juridice, precum ar fi determinarea competenței materiale a instanțelor, determinarea căii de atac împotriva hotărârii de fond.
O interpretare contrară, cum a fost cea a judecătoriei, ar determina un rezultat total contrar principiilor anterior enunțate, pentru că ar da posibilitatea reclamanților să-și aleagă instanța competentă material, sau ulterior, calea de atac împotriva unei hotărâri de fond (dacă ar fi să ne raportăm la prevederile art.2821Cod procedură civilă, prin prisma pragului valoric de 100.000 lei), după bunul lor plac, ignorând prevederile legale imperative instituite în acest sens, de Codul d e procedură civilă.
Un argument în plus, este dat și de prevederile similare (e drept, în altă materie, dar cu raționament identic) ale art. 2 al.3 din Legea nr.146/1997: "Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanță ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege", în referire la art.5 al.2 din Ordinul 760/1999 al Ministerului Justiției: "Valoarea la care se calculeaz taxele judiciare de timbru este cea prevzut în acțiune sau în cerere. Dac aceast valoare este contestat sau apreciat de instanțe ca vdit derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiz, dispus din oficiu sau la cererea oricrei prți, taxa calculându-se la valoarea rezultat din expertiz".
Raționamentul, perfect aplicabil și în cauză, confirmă concluzia menționată.
În consecință, raportându-ne la probele administrate sub aspectul determinării valorii obiectului pricinii, în condițiile în care niciuna dintre cele două instanțe nu a dispus efectuarea unei expertize judiciare având acest obiectiv, probă care nu poate fi administrată în acest cadru procesual, guvernat de caracter necontencios și celeritate, Curtea va decide în baza art.21 Cod procedură civilă, în sensul stabilirii competenței materiale de soluționare a pricinii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții, toți cu domiciliul ales la av. în B,-, -. 2,. 1,. 45, sector 3, în contradictoriu cu pârâții și, domiciliați în B,-,. 2,. 12, sector 5, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, sector 5, SC SA, cu sediul în B,-,. 20, sector 5 și cu chemații în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.
. /
14 ex./22.05.2009
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena
