Conflict de competență. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
GREFIER: - -
La ordine fiind judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași cu privire la soluționarea acțiunii civile introdusă de în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,prin Ministerul d e Finanțe.
Cauza se soluționează în Camera de Consiliu,fără citarea părților,în conformitate cu dispozițiile art. 22 punctul 5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care,raportat la normele de procedură,instanța rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență de față.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra conflictului de competență de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași la data de 11 decembrie 2007 ( dosar nr- ) reclamantul cheamă în judecată pârâtul Statul Român,prin Ministerul d e Finanțe,pentru a fi obligat la plata sumei de 150.000 Euro cu titlu de despăgubiri,pentru repararea daunelor morale.
În drept,reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 998,art. 999 și art. 54 din decretul nr. 31/1954 și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,ratificată de România prin legea nr. 30/18.05.1994.
În motivarea în fapt a acțiunii,reclamantul arată în esență că este avocat în Baroul Iași din anul 1998,cercetat penal pentru infracțiunea de trafic de influență,prevăzută și pedepsită de art. 257 Cod penal la plângerea denunțătorului.
Reclamantul precizează că prin sentința penală nr. 226 din 06 aprilie 2006 Tribunalului Iași,definitivă urmare respingerii căilor de atac promovate de,a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 litera a Cod procedură penală ( decizia penală nr. 59 din 05 martie 2007 Curții de APEL IAȘI,decizia penală nr. 2087 din 19 aprilie 2007 - Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală).
Susține reclamantul că a suferit o traumă psihică pe tot parcursul cercetărilor și a judecății,că prin eroare a cărei victimă a fost s-au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului,cât și prin durata excesivă a procedurilor judiciare.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul redă situația de fapt pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală,durata judecății,apreciind că magistratul care a efectuat urmărirea penală și procurorul ierarhic superior au dat dovadă de superficialitate,încălcând art. 202 Cod procedură penală,ce consacră rolul activ și obligațiile de a strânge probele necesare aflării adevărului,pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele,în vederea justei soluționări a acesteia.
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 493 din 31 martie 2008 în conformitate cu dispozițiile art. 158 alineat 1 Cod procedură civilă,raportat la art. 2 pct. 1 litera b și h Cod procedură civilă,admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Iași și declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor - în favoarea Judecătoriei Iași.
Pentru a pronunța hotărârea,Tribunalul a constatat că reclamantul a investit instanța cu o cerere având ca obiect pretenții,solicitând obligarea pârâtului Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I,- la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru repararea daunelor morale.
Reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 998 Cod civil,care prevăd că - " orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara ".
Dispozițiile citate constituie deci temeiul legal pentru stabilirea răspunderii civile delictuale.
În speță,instanța constată că cererea formulată de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 2 pct. 1 litera h Cod procedură civilă - " cereri pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale" pentru a atrage competența de soluționare în primă instanță a tribunalului,prejudiciu moral cărei reparare se solicită neprovenind dintr-o eroare judiciară săvârșită în procesul penal.
Raportat și la obiectul cererii deduse judecății,valoarea acesteia,sub 500.000 lei și temeiul legal invocat,instanța reține că în cauză competența soluționării cererii revine judecătoriei și nu tribunalului.
Judecătoria Iași,prin sentința civilă nr. 11678 din 22 octombrie 2008 admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași invocată din oficiu.
Declină competența materială de soluționare a cererii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor,cu sediul ales la Direcția Finanțelor Publice I,în favoarea Tribunalului Iași.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Judecătoria Iași.
Dispune înaintarea dosarului la Curtea de APEL IAȘI,în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Constată Judecătoria că reclamantul și-a precizat succesiv acțiunea în sensul că înțelege să se judece cu pârâtul Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor și că se întemeiază pe dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților potrivit cărora statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Potrivit acestui text de lege coroborat cu art. 506 Cod procedură penală și art. 2 alin. 1 litera h Cod procedură civilă,competența de a soluționa în primă instanță acțiunea pentru repararea pagubelor cauzate prin erorile judiciare în procesele penale aparține Tribunalului.
Judecătoria dispune declinarea competenței în favoarea Tribunalului Iași,urmând ca aspecte precum calitatea procesuală pasivă,existența erorii judiciare,existența legăturii de cauzalitate între aceasta și prejudiciul invocat să fie lămurite la instanța competentă.
În soluționarea conflictului de competență instanța trebuie să stabilească în limitele investirii prin cererea de chemare în judecată, a temeiului de drept precizat de reclamant,dacă eroarea judiciară pentru care s-a cerut stabilirea răspunderii statului s-a comis într-un proces penal sau în alt proces de natură civilă.
Curtea stabilește competența de soluționare a tribunalului ca instanță de prim grad pentru următoarele considerente:
Sub aspect procesual, normele de competență materială sunt stabilite în Codul d e procedură civilă,sunt imperative,au caracter absolut în delimitarea instanțelor de grad diferit. Competența în primă instanță a tribunalului sau judecătoriei,reglementată prin art. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă este determinată de obiectul,valoarea sau natura cererii.
Reclamantul a investit instanța de prim grad cu acțiune ce are un obiect evaluabil în bani,solicitând cu titlu de daune morale suma de 150.000 Euro și nu lei ( RON),așa cum greșit s-a reținut de tribunal în considerentele hotărârii.
În conformitate cu art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă,cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului.
În art. 1 și 2,Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 alineat 3 din Normele Metodologice pentru Aplicarea Legii nr. 146/1997 prevăd,sub sancțiunea de a nu primi cererea,că reclamantul are obligația de a preciza în lei valoarea,obligație pe care nu a îndeplinit-o în cursul judecății.
Reclamantul a precizat doar la judecătorie,alăturat temeiului de drept din acțiune art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților care,în alineatul 1 prevede că " Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare în procesele penale sau alte cauze,în condițiile legii "stabilind termenul și condițiile de exercitare a dreptului la acțiune.
Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale sunt stabilite în Codul d e procedură penală și sunt date în competența de soluționare,în primă instanță,tribunalelor,potrivit art. 2 litera "h" Cod procedură civilă.
Pentru prejudiciile materiale cauzate prin erori judiciare,săvârșite în alte procese decât cele penale,deci în materie civilă în sens larg,legiuitorul nu a determinat competența materială a instanței de un anumit grad.
În consecință,sunt aplicabile dispozițiile art. 1 fie art. 2 litera b Cod procedură civilă,competența materială fiind determinată de obiectul și valoarea cererii.
Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON,cu excepțiile prevăzute expres și limitativ în art. 2 litera b Cod procedură civilă.
Reclamantul în cererea de chemare în judecată,în situația de fapt,indică ca izvor al obligației stadiul procesului penal în care a fost achitat,însă nu își întemeiază cererea expres pe dispozițiile art. 504 ale Codului d e procedură penală.
Investită prin situația de fapt,instanța are obligația de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății,a stabili temeiul de drept al acțiunii atunci când nu este indicat,fără a încălca principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Curtea constată că reclamantul a investit instanța de judecată cu acțiune civilă,ce are un obiect patrimonial,evaluat în valută la 150.000 Euro,neprecizat în lei.
La cursul de referință leu/dolar stabilit de BNR la data introducerii acțiunii și respectiv a soluționării conflictului de competență, de 4,30 lei,litigiul are o valoare de peste 500.000 RON,fiind dat prin art. 2 litera b din Codul d e procedură civilă în competența tribunalului în primă instanță.
În exercitarea rolului activ,instanța,fără a încălca principiul disponibilității,a precizărilor la acțiune făcute de reclamant,judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept,chiar dacă nu sunt menționate,stabilind normele de drept aplicabile în cerere și să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului.
Dacă răspunderea statului se stabilește în condițiile Codului d e procedură penală sau ale dreptului comun,îndeplinirea cerințelor lor sunt probleme de drept asupra cărora Curtea nu este competentă de a se pronunța,nu este legal investită,în conflictul de competență.
Pentru considerentele expuse,Curtea reține că atât în cazul erorii judiciare din procesul penal,cât și al valorii obiectului cererii de chemare în judecată,competența revine tribunalului în primă instanță și nu judecătoriei.
În consecință,stabilește competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași,căruia i se trimite cauza la data rămânerii definitivă a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile introduse de în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,prin Ministerul d e Finanțe,în favoarea Tribunalului Iași.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2009.
Președinte, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare / 26 Ianuarie 2009
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu
