Conflict de competență. Sentința 2/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2486/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2
Ședința din camera de consiliu de la 11 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Giurgiu și Judecătoria Sectorului 1 B, în cauza având ca obiect cererea formulată de creditoarea LEASING în contradictoriu cu debitoarea
Cererea se judecă fără citarea părților, conform art. 22 alin. 5.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului de competență da față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2009 pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr-, executorul bancar al Credit - a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul nr. 2022/2009, împotriva debitoarei, a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 52981 din 15 martie 2007.
Prin încheierea nr. 293 din 17 august 2009, Judecătoria Giurgiua trimis cauza privind pe creditoarea Credit, în contradictoriu cu debitoarea spre soluționare Judecătoriei Sector 1
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Giurgiua constatat că părțile au stabilit la pct. 13.5 din contractul de leasing financiar nr. 52981 din 15 martie 2007 că "litigiile intervenite între părțile contractante vor fi deferite spre soluționare instanțelor competente de la sediul ".
Din cererea de încuviințare a executării silite rezultă că sediul creditorului se află în B, pe raza sectorului 1, respectiv în- - 12,. 2, sector 1.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 10 pct. 1, art. 334 alin. 2 și art. 3731Cod de procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la data de 02 octombrie 2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 13549 din 13 noiembrie 2009, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 B; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditorul Leasing și pe debitorul; a constatat intervenit conflictul negativ de competență, după ce prezenta hotărâre a rămas irevocabilă; a înaintat dosarul Curții de Apel București - Secția Civilă, pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției invocate, următoarele:
Prin cererea adresată executorului judecătoresc de către creditor s-a solicitat încuviințarea executării silite mobiliare în baza titlului executoriu - contractul de leasing financiar nr. 52981 din 15 martie 2007 ("demersurile necesare luării în posesie a bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing").
În privința bunurilor mobile, instanța a prezumat că acestea se află situate la sediul debitorului, sediu indicat de creditoare și de executor ca fiind în comuna, județul G, competentă să încuviințeze executarea silită mobiliară fiind Judecătoria Giurgiu.
Instanța a amintit că, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța de executare este instanța în circumscripția căreia se face executarea, acest text de lege constituind dreptul comun în materia competenței de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite.
Prin urmare, competența în cazul executării silite nu este dată de dispozițiile art. 19 alin. 1 Cod de procedură civilă, dispoziții aplicabile doar în faza de judecată a cauzei, nu și în faza de executare, fază pentru care legiuitorul a prevăzut reguli speciale, de la care nici măcar părțile, prin acordul lor de voință, nu pot deroga.
În consecință, instanța apreciază că, la stabilirea instanței de executare nu sunt incidente dispozițiile art. 19 pct. 1 Cod de procedură civilă, instanța de executare nefiind instanța de la sediul locatorului prevăzută în contract, cum în mod greșit a apreciat Judecătoria Giurgiu.
În consecință, niciun act de executare nu va avea loc în raza sectorului 1 pentru a fi atrasă competența acestei judecătorii ca instanță de executare.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 B și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Giurgiu, conform art. 373 alin. 2 Cod de procedură civilă, art. 158 alin. 3 Cod de procedură civilă, și, constatând conflict negativ de competență, în baza art. 20 pct.2 și art. 22 alin. 3 Cod de procedură civilă, a înaintat cauza Curții de Apel București - Secție civilă soluționarea conflictului de competență.
Examinând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, Curtea reține următoarele:
Problema asupra căreia cele două instanțe au statuat în mod diferit este aceea dacă prorogarea convențională (voluntară) de competență, în temeiul unei înțelegeri a părților, poate interveni și în materia încuviințării de către instanță a executării silite.
Potrivit art. 19.pr.civ.: "Părțile pot conveni, prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței, capricinileprivitoare la bunurisă fie judecatede alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 și 16".
Din interpretarea literal-gramaticală a acestui text de lege, rezultă că domeniul de incidență al instituției juridice a prorogării convenționale de competență se limitează, în primul rând, la cererile care se soluționează în prima fază a procesului civil, aceea a judecății.a contrario, normele de competență, inclusiv teritorială, care reglementează activitatea instanțelor în cea de-a doua fază a procesului civil, cea a executării silite, sunt de ordine publică, concluzie întărită și de formularea folosită de către legiuitor în art. 373 alin. 2.pr.civ.: "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Ca atare, cererea de încuviințare a executării prin predarea silită a unor bunuri mobile este în competența instanței pe raza căreia se află la momentul formulării ei respectivele bunuri. De asemenea, se poate în mod rezonabil prezuma în temeiul art. 1199 Cod civ. că acestea se află la sediul societății comerciale debitoare.
Prin urmare, în cauză, Judecătoria Giurgiu este cea care trebuie să soluționeze cererea de predare a unor bunuri mobile de către o debitoare cu sediul în raza sa teritorială.
Mai mult decât atât, Curtea mai reține că, în realitate, prin clauza prevăzută la pct. 13.5 din contractul de leasing financiar: "litigiileintervenite între părțile contractante vor fi deferite spre soluționare instanțelor competente de la sediul ", părțile nici nu au înțeles să deroge de la prevederile art. 373 alin. 2.pr.civ. referirea expresă la "litigii" neputând avea decât semnificația de cauze care se dezbat în procedură contencioasă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 22 alin. 5.pr.civ. Curtea urmează să pronunțe un regulator de competență prin care să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe creditorul Leasing, cu sediul în B,- - 12, sector 1 și pe debitorul, cu sediul în comuna, județul G, în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditorul Leasing, cu sediul în B,- - 12, sector 1 și pe debitorul, cu sediul în comuna, județul G, în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2010.
Președinte, Grefier,
Red. /.,
4ex./09.02.2010
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica
