Conflict de competență. Sentința 2/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2/DC/2010
Ședința Camerei de Consiliu din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Cluj -N și Tribunalul Cluj în soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA, având ca obiect litigiu de muncă.
Conflictul negativ de competență s-a soluționat, conform art. 22 alin. 5.pr.civ. în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține că prin sentința civilă nr. 1147 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și în consecință a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâtei în favoarea judecătoriei Cluj -
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Cluja reținut că în temeiul art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 92/16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă, acțiunea se soluționează prin hotărâre definitivă de către judecătorie.
Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Cluj -N sub nr-, care prin sentința civilă nr. 1611 din 28 ianuarie 2010 admis la rândul său excepția necompetenței materiale, pusă din oficiu în discuție, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Cluj - Secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ, trimițând totodată dosarul Curții de APEL CLUJ în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj -N a reținut că rin p. cererea formulată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta să fie obligată pârâta să-i înscrie în cartea de muncă toată perioada în care a fost angajat la această firmă și să achite la Direcția muncii obligațiile legale, respectiv asigurarea de pensie pentru perioada contractului, să fie obligată pârâta să înscrie în cartea de muncă și în toate celelalte documente legale, respectiv state de plată salariul conform legii, să fie obligată pârâta să includă în cuantumul salariului după care au fost depuse contribuțiile sale pentru pensie și sâmbetele lucrate, să oblige pârâta să-i corecteze cartea de muncă privind cele 22 zile din luna ianuarie 2008 pe care le-a lucrat normal și care i-au fost trecute în cartea de muncă fiind în concediu fără plată, deși reclamantul nu a făcut o astfel de cerere și a lucrat normal. A cerut totodată să i se întocmească stat de plată rectificativ pentru cele 22 zile, să fie obligată pârâta să corecteze fișele fiscale pentru 2006 și 2007 cu veniturile realizate de reclamant conform legislației în vigoare pentru această perioadă, să fie obligată pârâta să prezinte la proces copie de pe statele de plată, fișele de pontaj și chitanțele cu care a depus obligațiile sale față de casa de pensii și să fie obligată pârâta la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale pentru necazurile pricinuite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat în data de 23.05.2006, iar contractul de muncă cu nr.36644/04.08.2006 i-a fost încheiat doar la data de 01.08.2006, fiind păgubit la fondul de pensii cu sumele cuvenite pe două luni. A mai arătat că la data de 01.01.2007 trebuia să fie încadrat cu 500 lei plus spor de vechime conform contractului colectiv de muncă pe țară (525 lei) întrucât are calificare de strungar, dar încadrarea i-a fost făcută cu suma de 440 lei de la data de 01.01.2007 până la data de 01.04.2007, fiind păgubit la fondul de pensii cu diferența de la 440 lei la 525 lei pe primele trei luni. Reclamantul a mai arătat că sâmbetele lucrate nu se regăsesc în fișa fiscală și în statele de plată și că nu a primit niciodată fluturaș de salariu, iar patronul i-a dat să semneze statele de plată după ce a părăsit unitatea.
La data de 27.11.2008, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită și plata a trei sâmbete lucrate în fiecare lună în perioada 23.05.2006-23.01.2008, sporul de 25% începând cu 01.01.2007 și diferența de salariu de la 440 lei la 528 lei pentru perioada 01.01.2007-01.04.2007 (f 10).
Cererea nu fost motivată în drept.
Analizând excepția necompetenței materiale a judecătoriei Cluj N, pusă în discuție din oficiu, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor articolului 8, aliniatul 2 din Decretul nr. 92/1976, refuzul de a înscrie în carnetul de munca unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri, se comunica celui în cauza, în scris și motivat, în termen de 15 zile de la data luării măsurii, iar împotriva măsurii luate potrivit aliniatului 1, titularul carnetului de munca se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectiva, în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar potrivit articolului 296, aliniatul 2 din Codul muncii, cererile de reconstituire a vechimii în muncă formulate anterior datei abrogării <LLNK 11976 92 30 801 0 22>Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluționa potrivit dispozițiilor acestui act normativ, Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă urmând a fi abrogat conform articolului 298, aliniatul 3 din Codul muncii, doar la data de 1 ianuarie 2011.
Prin urmare, prin prisma acestor dispoziții legale, este adevărat că potrivit articolului 8, aliniatul 2 din Decretul nr. 92/1976, plângerea împotriva refuzului de a înscrie în carnetul de munca unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri intră în competențajudecătorieiîn a cărei raza teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă, dar capătul de cerere având ca obiect corectarea carnetului de muncă este subsecvent stabilirii drepturilor salariale ale reclamantului și obligațiilor față de fondul de pensii, care constituie obiectul celorlalte capete de cerere formulate de reclamant în precizările sale.
În fapt, instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei, între cele două părți existând în trecut un contract de muncă ce a generat un raport de muncă între aceleași părți.
Analizând cererea reclamantului în ansamblul tuturor precizărilor succesive, instanța a reținut că litigiul dedus judecății este în principal determinarea conform legii a drepturilor sale salariale izvorâte din contractul de muncă încheiat între părți precum și a obligațiilor sale față de fondul public de pensii raportat la întinderea drepturilor salariale astfel cuvenite, iar corectarea mențiunilor din carnetul său de muncă pe baza acestor noi date are doar un caracter accesoriu, această din urmă operațiune fiind logic posibilă doar după soluționarea cererii reclamantului privind modul în care i-au fost calculate atât drepturile salariale cuvenite cât și obligațiile față de fondul public de pensii.
Potrivit articolului 17 din Codul d e procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală care în acest caz vizează un conflict clasic de muncă.
Instanța a reținut sub acest aspect că potrivit articolului 248, aliniatul 1 din Codul muncii, conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă, iar potrivit articolului 284, aliniatul 1 din același cod, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă care în articolul 2, punctul 1, litera c, stabilește competența tribunalelor pentru soluționarea conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
De asemenea, potrivit articolului 155 din Legea nr.19/2000, tot tribunalele soluționează în prima instanță și litigiile privind modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale, înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale, refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
În consecință, având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că în speță, competența soluționării capetelor de cerere principale formulate de reclamant aparține Tribunalului Cluj - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ, iar nu judecătoriei și potrivit articolului 17 din Codul d e procedură civilă, capatele de cerere accesorii având ca obiect rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă intră în competența aceleiași instanțe superioare.
Potrivit dispozițiilor articolului 159, punctul 2 din Codul d e procedură civilă, când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, necompetența este de ordine publică, iar nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la competență atrage nulitatea actelor de procedură potrivit prevederilor articolului 105 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, motiv pentru care instanța nu poate deroga de la această normă de competență și este obligată să pună din oficiu în discuția părților excepția de necompetență materială.
Potrivit dispozițiilor articolului 158 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, întrucât conform articolului 137, aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Fiind sesizată, în temeiul dispozițiilor articolului 21 și 22 din Codul d e procedură civilă, cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit, Curtea constată că în speță, așa cum a arătat și Judecătoria Cluj -N, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj, pentru considerentele pe larg expuse în sentința pronunțată de cea din urmă instanță sesizată.
Astfel, chiar dacă aparent, modul de formulare a petitelor acțiunii trimite la competența materială stabilită prin dispozițiile Decretul nr. 92/16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă, în fapt, la o lecturare mai atentă a acțiunii, coroborând petitele formulate cu motivarea ce le însoțește și chiar le întregește, se constată că fondul problemei și al solicitării reclamantului către instanță nu îl constituie practic plângerea împotriva unității angajatoare pentru refuzul de a rectifica o înscriere în carnetul de muncă, ci reglarea chestiunilor privitoare la derularea raporturilor de muncă între părți, în sensul stabilirii duratei reale a contractului individual de muncă, cuantumul legal al salariului și implicit al contribuției de asigurări sociale achitate de angajator pentru reclamant, timpul lucrat peste norma de muncă.
Toate aceste petite sunt specifice unui conflict de drepturi, în sensul dat de art. 248 Codul muncii acestei sintagme, întrucât, așa cum s-a văzut în cele ce preced, prezenta acțiune are ca obiect "xercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi ori din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă", fiind astfel un "conflict referitor la drepturile" salariatului.
Evidențierea în cartea de muncă și în statele de plată a drepturilor reclamantului, corect stabilite, este doar un petit subsecvent, atrăgând aplicabilitatea dispozițiilor art. 17.proc.civ. așa cum corect a reținut Judecătoria Cluj -
Competența aferentă petitelor principale este însă dată de art. 2 pct. 1 lit. c) proc.civ. coroborat cu art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, ce statuează organizarea în cadrul tribunalelor a completelor specializate pentru soluționarea cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 20 și 22.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect litigiu de muncă, înregistrată inițial sub nr- pe rolul Tribunalului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. dact.
24.02.2010
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon
