Conflict de competență. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 20 /DC/2009
Ședința Camerei de Consiliu din data de 10 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
Grefier: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj -N în soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta - - împotriva pârâților -, PRIMARUL MUNICIPIULUI C- N, a acțiunii reconvenționale formulată de pârâtele - ȘI împotriva reclamantei - -, precum și a cererii de chemare în garanție formulată de reclamanta - - împotriva chematei în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Conflictul negativ de competență s-a soluționat, conform art.22 alin.5 pr.civ. în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 8724/07.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj -N și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj pentru judecarea acțiunii înaintată de către reclamanta - -, împotriva pârâților -, Municipiul C-N Si Primarul Municipiului C-N, pentru constatarea nulitatii absolute partiale a Dispozitiei nr. 5558/2007 si rectificare de Cf si pentru judecarea actiunii reconventionale formulate de catre reclamantele reconventionale -, impotriva paratei reconventionale - pentru evacuare si pretentii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
In cauza dedusa judecatii, reclamanta pretinde a fi vatamata prin Dispozitia de restituire nr. 5558/2007 emisa in baza Legii 10/2001.
Conform art. 26 din Legea 10/2001, Dacă restituirea în natura nu este posibila, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori sa propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptată de persoana indreptatita.
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4).
(3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura poate fi atacată de persoana care se pretinde indreptatita la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entitatii investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(4) În cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natura este atacată în justiție de persoana indreptatita, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuala raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecata-".
Acest text de lege atribuie sectiei civile din cadrul tribunalului judecarea cererii prin care beneficiarul dispozitiei de restituire solicita anularea acestui act. In opinia instantei, cauza a fost data de legiuitor in competenta tribunalelor intrucat s-a avut in vedere gradul ridicat de dificultate, pregatirea specializata a judecatorilor de la aceste instante in materia litigiilor generate de punerea in aplicare a Legii 10/2001 si nu in ultimul rand s-a urmarit asigurarea unei practici unitare la nivel national prin concentrarea recursurilor la Inalta C de Casatie si Justitie. Prin urmare, art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 nu trebuie interpretata stricto senso atata vreme cat nu se justifica nici o diferentiere intre persoana care se pretinde indreptatita la restituire si un tert care se pretinde vatamat prin acel act administrativ, respectiv prin dispozitia primarului.
Insa chiar daca s-ar ajunge la concluzia ca art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 este de stricta interpretare, atunci tot tribunalul ar fi competent sa judece cererea reclamantei intrucat aceasta ar intra sub incidenta dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Conform acestui text de lege, (1) Orice persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cat si public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ si persoana vătămată într-un drept al sau sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."
In acest caz insa s-ar pune din nou problema crearii unei situatii mai favorabile in ceea ce-I priveste pe cei care se considera indreptatiti la restituire fata de cei care se considera vatamati prin dispozitia emisa in baza legii mai sus mentionate, intrucat prima categorie are posibilitatea sa se adreseze direct instantei de judecata, iar cea de-a doua categorie trebuie sa parcurga intreaga procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr.280 din 5 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, excepție invocată din oficiu.
S-a declinat competenta de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Cluj -N pentru judecarea actiunii inaintate de catre reclamanta - impotriva paratilor -, si pentru judecarea actiunii reconventionale formulate de catre reclamantele reconventionale -, impotriva paratei reconventionale -
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj -N și Tribunalul Cluj.
S-a trimis dosarul Curții de Apel Cluj în vederea efectuării regulatorului de competență.
S-a suspendat din oficiu orice procedură.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 decizia sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz al entității investite cu soluționarea notificării.
De asemenea potrivit art. 25 alin. 2 din Legea 10/2001, care arată că persoana îndreptățită are dreptul să susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire în natură, se desprinde ideea că legiuitorul a înțeles prin persoană îndreptățită, persoana care a formulat notificarea în temeiul Legii 10/2001, solicitând măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent în condițiile acestei legi.
Așa fiind, în considerarea textelor de lege anterior menționate, și avându-se în vedere că în speța de față dispoziția primarului este contestată de o terță persoană și nu de persoana îndreptățită, tribunalul a concluzionat că, competența de soluționare a acestei cauze se va stabili potrivit normelor de drept comun și nu potrivit legii speciale, respectiv Legea 10/2001.
Prin urmare, față de faptul că imobilul din litigiu nu depășește suma de 500.000 lei, în temeiul art. 1 pct. 1. proc. civ. prin raportare la art. 2 pct. 1 lit. b proc. civ. și art. 158 coroborat cu 159 pct. 3 proc. civ. s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj -
Curtea, investită cu soluționarea conflictului negativ de competență Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj N, în temeiul art.22 alin.2 pr.civ. reține următoarele:
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă cererea de constatare a nulității absolute și parțiale a dispoziției nr.5558/09.05.2007 emisă de Primarul Municipiului C N, prin care s-a restituit în natură în favoarea pârâtelor.nr.6 înscris în CF nr.- C N, nr.top.356/1/VI și CF col.- C în temeiul Legii nr. 10/2001.
În ședința publică din 05.05.2009 reprezentantul reclamantei, avocat, a menționat că valoarea apartamentului în litigiu este sub suma de 500.000 lei.
Este de observat că acțiunea în constatarea nulității absolute și parțiale a dispoziției mai sus menționate a fost promovată de reclamanta - - care este terț atât în raport cu emitentul dispoziției, cât și cu beneficiarii dispoziției de restituire în natură.
Potrivit art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată, ecizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă instanță, contestațiile împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.
În speță, reclamanta nu a investit instanța de judecată cu o asemenea contestație, care să atragă competența materială de primă instanță a tribunalului ci, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta este terț față de emitentul și beneficiarii dispoziției, terț care pretinzând că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor lor legitime prin actul emis de primar, a atacat în justiție dispoziția, pe calea dreptului comun, prin intermediul unei acțiuni în constatarea nulității absolute.
Reclamantei nu i se poate îngrădi accesul liber la justiție consacrat de art.21 din Constituție, prin negarea dreptului de a ataca în justiție dispoziția de restituire în natură.
Pe de altă parte, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia, decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare a acțiunii în constatare a nulității absolute promovată de reclamantă, care invocă încălcarea legii în procedura retrocedării imobilului, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul, potrivit art. 1 alin.1 și art.13 alin.1 pr.civ.
Conform dispozițiilor art.1 alin.1 Cod procedură civilă, judecătoriile soluționează în primă instanță toate cererile și procesele, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Textul legal instituie regula jurisdicției de drept comun în favoarea judecătoriilor ceea ce conduce la concluzia că restrângerea competenței judecătoriilor trebuie să fie expresă și limitativă.
Normele de competență fiind de strictă interpretare rezultă că, în măsura în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
În prezenta cauză, nici dispozițiile art.2 pr.civ. și nici dispozițiile Legii nr.10/2001, republicată, nu reglementează competența tribunalului pentru judecarea acțiunilor directe formulate de terțe persoane împotriva dispoziției de restituire în natură, examinată conform art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001 ca și titlu de proprietate, împrejurare în raport de care Curtea constată că, în temeiul dispozițiilor art.1 alin.1 și art.13 alin.1 pr.civ. competența soluționării cauzei în primă instanță revine judecătoriei.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.22 alin.5 pr.civ. va soluționa conflictul negativ de competență în sensul stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta - - împotriva pârâților -, PRIMARUL MUNICIPIULUI C- N, a acțiunii reconvenționale formulată de pârâtele -, împotriva reclamantei - -, precum și a cererii de chemare în garanție formulată de reclamanta - - împotriva chematei în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în favoarea Judecătoriei Cluj -
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - - -
RED./MR
10.06.09/2 EX.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop
