Conflict de competență.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Hotarârea Nr. 9
Ședința din camera de consiliu de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
GREFIER: - -
************************************************
La ordine a venit spre soluționare conflictul de competență ivit între Judecătoria Roman și Tribunalul Neamț în cauza privind pe în contradictoriu cu - ROMÂNIA SRL.
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
S-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la deliberare.
.
CURTEA
- deliberând -
Asupra conflictului de competență, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.675 din 07.08.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta - Romania SRL împotriva pârâtei în favoarea Judecătoriei Roman.
În conformitate cu dispozițiile art.20 alin.2 Cod procedură civilă a fost constatat conflictul negativ de competență și în consecință în baza art.21 Cod procedură civilă a fost suspendată orice procedură și înaintat dosarul Curții de APEL BACĂU.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Asupra litigiului de muncă de față constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, sub numărul 11797/1994 din data de 10.11.1994, reclamanta Romania SRL, cu sediul în municipiul B, Calea Roșie, nr. 8, sector 2, a chemat în judecată pe pârâta domiciliată în R, str. - -,.30,.11, jud. N, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 33.900.000 ROL reprezentând contravaloarea a 30.000 DM, cu titlu de daune, rezultate din nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de muncă.
În fapt, reclamanta arată că s-a obligat să o trimită pe pârâtă pentru o perioada de 1 an la un curs de școlarizare în Germania, salariata având o indemnizație lunară de 500 DM. Reclamanta a cheltuit în perioada școlarizării reclamantei suma de 30.000 DM. Prin contractul încheiat, pârâta s-a obligat ca ulterior după școlarizare, să lucreze pentru reclamantă o perioadă de 10 ani de zile, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o, motiv pentru care reclamanta, societate angajatoare a promovat prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 655/26.01.1995, Judecătoria sector 2 B, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, în temeiul art. 5 Cod Procedură Civilă.
Astfel cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 17.03.2009 sub numărul -. Judecătoria Roman prin sentința civilă nr. 1308/28.04.2009 a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constatând că fiind vorba de un litigiu de muncă, în condițiile art. 284 alin.1 din Legea 53/2003 și raportat la art. 2 Cod Proc. Civ, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Neamț, secția civilă, complet specializat de litigii de muncă.
Drept urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, sub numărul - în data de 25.05.2009.
La termenul de judecată din data de 07.08.2009, Tribunalul Neamț, de asemenea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a sa în soluționarea prezentei cauze.
Analizând excepția invocată, instanța urmează aoa dmite motivat de următoarele: Cererea inițială a prezentei cauze - litigiu de muncă a fost promovată la data de 10.11.1994 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 În conformitate cu art. 5 din Cod Proc. Civ. în vigoare la acea dată, raportat la domiciliul pârâtului, Judecătoriei Sectorului 2 B, instanța inițial investită și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Roman, instanță care ulterior în anul 2009 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Neamț.
Tribunalul Neamț, consideră că excepția invocată din oficiu la termenul din data de 07.08.2009 este întemeiată și că instanța competentă în a soluționa prezenta cauză este Judecătoria Roman. Aceasta deoarece în data de 10.11.1994, data inițială a introducerii acțiunii, nu era în vigoare Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și nici Legea 53/2003 - actualul Cod al. Aceste 2 acte normative prevăd actualmente competența tribunalului în soluționarea litigiilor de muncă.
La data sesizării inițiale cu prezenta cerere, Codul d e Procedură Civilă în vigoare la acea data, prevedea în conformitate cu art. 5 competența materială a fi în sarcina judecătoriei d e la domiciliul pârâtului. La acea dată Legea 10/1972 - vechiul Cod al - nu prevedea vreo derogare de la această competență, astfel încât competența stabilită de Codul d e Procedură Civilă era aceea de la domiciliul pârâtului. De asemenea nu exista nici Legea conflictelor de muncă care actualmente stabilește o anumită competență în soluționarea litigiilor de muncă.
Judecătoria Roman fiind investită cu judecarea unei cereri inițiale din anul 1994, nu poate reține prevederile legislației muncii din anul 2009, conform căreia competența în soluționarea litigiilor de muncă ar aparține conform Codului Muncii și conform Codului d e Procedură Civilă, tribunalelor din raza teritorială în a căror rază își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Judecarea prezentei cereri trebuie făcută conform regulilor de competență de la data introducerii cererii adică se judecă potrivit dispozițiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanțelor.
Astfel, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, reținând că în cauză competența de soluționare revine Judecătoriei Roman conform celor expuse mai sus.
De asemenea sesizând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Roman și Tribunalul Neamț, în temeiul art. 20 și art. 21 Cod Procedură Civilă, tribunalul a înaintat dosarul către Curtea de APEL BACĂU în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
de competență a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr- reținându-se următoarele:
Competența materială în conflictele de muncă este reglementată de art.284 alin.1 din Codul muncii coroborat cu art.70 din Legea nr.168/1999 care prevede că " judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă". Având în vedere că este o norma de trimitere rezultă că în privința competenței materiale, tribunalului i s-a conferit plenitudine de jurisdicție în ceea ce privește soluționarea conflictelor de muncă după cum rezultă din prevederile art.2 pct.1 din Codul d e procedură civilă -potrivit cărora "tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe".
De la regula că tribunalul este prima instanță cu plenitudine de jurisdicție în soluționarea conflictelor de muncă, prin legi speciale se poate deroga, în sensul că și alte instanțe să judece în primă instanță conflictele de muncă.
Astfel Judecătoria este prin excepție, competența în primă instanță să judece în materia conflictelor de muncă in litigiile privind carnetul de muncă ( art.8 din Decretul 92/1976).
În speță nu ne găsim în una din aceste situații prin care să se atribuie judecătoriei competența de a soluționa prezentul litigiu, motiv pentru care văzând și principiul aplicării imediate a normelor de competențe, va fi stabilită în baza art.22 Cod procedură civilă competența de soluționare a prezentei spete în favoarea secției civile a Tribunalului Neamț.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului Neamț.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,19 oct.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.-/21.10.2009
Tehn.red.EG/2.11.2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu
