Conflict de competență.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
HOTĂRÂRE Nr. 18
Ședința din Camera de Consiliu de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Slatina și Tribunalul O l t, privind judecarea acțiunii civile formulată de petent -, domiciliat în B, sector 3,-, - 9,.47, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în B, sector 3,-, -.A,.3,.19, PRIMĂRIA ORAȘULUI P O - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 10/2001, cu sediul în P O, județul O, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.22 alin.5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față;
1. Prin sentința civilă nr. 2430/07.04.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slatina, ridicată din oficiu de către instanța de judecată și s-a declinat cauza la Tribunalul Olt spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Olt sub nr-.
La termenul din 06.10.2009, instanța din oficiu a ridicat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt în această cauză, reținând cauza spre soluționarea excepției.
Pentru a se pronunța astfel, au fost avute în vedere următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă faptul că reclamantul a formulat 2 capete de cerere principale și anume: anularea dispoziției Primăriei orașului POp rin care se dispune restituirea în natură a unor imobile preluate abuziv de către stat; obligarea pârâtei Primăria orașului P O la emiterea unei noi dispoziții prin care să îi fie restituită în natură reclamantului imobilele ce fac obiectul Legii 10/2001.
Reține instanța că în motivarea cererii reclamantul se consideră persoană îndreptățită la restituirea arătând că el este unic moștenitor al numiților și Gh. ce au avut în proprietate aceste imobile.
Din cuprinsul legii 10/2001 rezultă că persoanele îndreptățite pot formula cerere de restituire în natura a bunurilor preluate abuziv de către stat așa cum acestea sunt definite în art. 2 din această lege.
Potrivit art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările ulterioare, Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare,
În interpretarea acestui text de lege, judecătoria a apreciat, că și în situația în care nu s-a emis o decizie de restituire persoanei ce se consideră îndreptățită, deci în situația în care, în speță Primăria refuză emiterea unui răspuns cu privire la cererea reclamantului, competența de soluționare a cererii de emitere a unei dispoziții de restituire aparține tribunalului.
Dat fiind faptul că reclamantulpretindecă a solicitat Primăriei POe miterea unei astfel de dispoziții pe numele său însă aceasta nu i-a dat nici un răspuns competența de soluționare a obligării Primăriei orașului P O de emitere a deciziei de restituire aparține Tribunalului Olt în raza căreia se află sediul unității deținătoare.
2. Prin sentința civilă nr. 960/6 oct. 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului O l t, a cererii reclamantului -, cu domiciliul în B, sector 3,-, -. 47, în contradictoriu cu pârâții, cu domiciliul în B, sector 3,-, -. A,. 3,. 19 și Primăria Orașului P O - Comisia Locală de aplicare a legii 10/2001, cu sediul în P O, județul O, ridicată din oficiu de către instanța de judecată. Declină cauza la Judecătoria Slatina, spre competentă soluționare.
S-a constatat conflict negativ de competentă și s-a înaintat cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea conflictului.
Pentru a soluționa astfel tribunalul avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției de restituire nr. 2173/20.08.2007 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primăria orașului POp entru pârâta, în sensul se a dispune radierea pârâtei din dispoziție, și obligarea pârâtei Primăria Orașului P O să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a imobilelor construcții și terenului aferent pe numele și pentru reclamantul - în calitate de unic moștenitor și persoană îndreptățită potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001.
În subsidiar, s-a solicitat în situația în care instanța nu va admite cererea principală să fie obligată pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele construcții și teren constând în imobilul și terenul aferent, imobilul cu terenul aferent situate în P O, ca urmare a comparării titlurilor de proprietate.
În motivarea cererii, reclamantul se consideră persoană îndreptățită la restituirea bunurilor imobile arătând că el este unic moștenitor al numiților și Gh. ce au avut în proprietate aceste imobile.
Din actele și probele dosarului, rezultă că numita, l-a instituit legatar cu titlu universal pe -, prin testamentul autentificat sub nr. 1755/01.10.2002, asupra bunurilor revendicate de acesta prin prezenta acțiune.
În baza Legii nr. 10/2001 pentru bunurile rămase după autorul de rol au fost primite la comisia locală P O de aplicare a Legii nr. 10/2001 două notificări formulate de către numita și numita, ambele fiind respinse prin dispoziția nr. 11/09.01.2002 și dispoziția nr. 12/09.01.2002.
După emiterea celor două dispoziții, doar a atacat în instanță dispoziția nr. 11/09.01.2002, obținând sentința civilă nr. 666/13.05.2002 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2444/2002, pe baza căreia s-a emis dispoziția de restituire nr. 2173/20.08.2007, contestată în prezentul dosar de către petentul -.
Conform art. 23 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, decizia sau după caz dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Prevederea legală susmenționată conduce la interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu simplu instrument probator cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare a unei acțiuni în anulare prin care se invocă încălcarea legii în procedura retrocedării unui imobil, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește imobilul potrivit art. 1 și art. 3 Cod procedură civilă.
Din cuprinsul Legii nr. 10/2001 în ansamblul și din dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, rezultă că "persoana îndreptățită" este persoana care a adresat o notificare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, toate celelalte peroane care contestă o dispoziție emisă de entitățile investite conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 fiind terți care au posibilitatea contestării dispozițiilor emise în baza Legii 10/2001 la judecătorie.
3. Analizând actele si lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea - competentă să judece conflictul existent, potrivit art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, constata următoarele:
Acțiunea de față aparține spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei, iar nu Tribunalului - secția civilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din interpretarea Legii nr.10/2001, rezultă că terțele persoane nu au calea contestației îndreptate împotriva dispoziției sau deciziei de restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, contestație întemeiată pe dispozițiile art.26 alin. 3 din legea specială de reparație.
Potrivit art. 26, numai persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură a unui imobil ce face obiectul de reglementare al legii speciale poate contesta dispoziția de respingere a propriei notificării la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității deținătoare.
Deci, pe de-o parte, terțul care înțelege să își justifice în cauză calitatea procesuală și interesul prin invocarea unor drepturi asupra imobilului restituit pârâtei persoană fizică, nu are calea procedurii speciale în justiție, prevăzută de art. 26 și urm. din Legea 10/2001.
În același timp însă, acestuia nu i se poate îngrădi accesul liber la justiție consacrat de art.21 din Constituție, prin negarea dreptului de a ataca în justiție dispoziția de restituire în natură care, conform prevederilor art.25 alin. 4 din Legea nr.10/2001 constituie titlu de proprietate - așa cum corect a reținut și tribunalul.
În acest context, indiferent de modul cum este intitulată, potrivit dispozițiilor art.84 Cod procedură civilă, instanțele de judecată au obligația să interpreteze adecvat cererea de chemare în judecată, potrivit cu scopul urmărit prin promovarea acțiunii. Astfel, conform dispozițiilor art.1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecătoriile soluționează în primă instanță "toate cererile și procesele, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe".
Textul instituie regula jurisdicției de drept comun în favoarea judecătoriilor, ceea ce conduce la concluzia că restrângerea competenței judecătoriilor trebuie să fie expresă și limitativă.
Normele de competență fiind de ordine publică și de strictă interpretare, rezultă că, în măsură în care Codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
În cauză - obiect principal al acțiunii introductive de instanță îl reprezintă indiscutabil cererea de anulare dispoziției Primăriei orașului POp rin care se dispune restituirea în natură a unor imobile preluate abuziv de către stat, cererea reprezentândo acțiune civilă de drept comun, de anulare a unui act juridic,formulată potrivit dispozițiilor art.109 alin.1 Cod procedură civilă.
Este de observat că acțiunea în anulare a fost promovată de reclamant care este terț, atât în raport cu emitentul, cât și cu beneficiarul dispoziției de restituire în natură.
Potrivit art. 26 alin. 3 din lege, tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă instanță, contestațiile împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul imobilului, calea contestației fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.
În speță, reclamantul nu a investit instanța de judecată nici măcar cu o contestație, care să atragă măcaraparentcompetența materială de primă instanță a tribunalului ci, așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul este terț față de emitentul și beneficiarul dispoziției, terț care pretinzând că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor lui legitime prin actul emis de primar, a atacat în justiție dispoziția, pe calea dreptului comun, prin intermediul unei acțiuni în anulare.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat și în precedent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare a acțiunii în anulare promovată de reclamanți, care invocă încălcarea legii în procedura retrocedării imobilului, aparține judecătoriei.
În concluzie, în prezenta cauză, nici dispozițiile art.2 pct. 1 Cod procedură civilă, și nici dispozițiile Legii speciale nr.10/2001, nu reglementează competența tribunalului pentru judecarea acțiunilor directe formulate de terțe persoane împotriva dispoziției de restituire în natură, examinată conform art.25 din Legea nr.10/2001 ca și titlu de proprietate, împrejurare în raport cu care Curtea constată că, în temeiul dispozițiilor art.1 pct. 1 Cod procedură civilă, competența soluționării cauzei în primă instanță revine judecătoriei.
Întrucât în conflict, se află Judecătoria Slatina și Tribunalul O l t, iar Curtea a soluționat conflictul negativ de competență materială ivit punctual între aceste instanțe - în favoarea judecătoriei, iar nu tribunalului, se va trimite dosarul judecătoriei aflată în conflict.
Dar, la primirea dosarului, această instanță urmează a verifica din punct de vedere teritorial propria competență, în raport cu disp. art. 159 pct. 3 Cod procedură civilă și 13 alin. 1 Cod procedură civilă,stabilind cu certitudine circumscripția în care se găsește nemișcătorul și procedând în consecință.
Este nerelevantă împrejurarea că reclamantul a solicitat și obligarea primarului de a emite o nouă dispoziție, aceasta fiind evident ocerere accesorieși a cărei soartă depinde în context, de soluția dată acțiunii în anulare a dispoziției în discuție, nefiind o cerere adresată tribunalului - secției civile în condițiile legii speciale, ca urmare a întârzierii nejustificate sau refuzului de soluționare a notificării de către unitatea deținătoare sau de entitatea investită cu soluționarea.
Nimic nu împiedică totuși instanța, în raport de conduita procesuală și cu respectarea principiului disponibilității, să pună în discuție caracterul cererii, natura litigiul privind emiterea unei noi dispoziții, eventuale probleme legate de competența materială de soluționare a altei instanțe mai mare în grad și care presupune urmarea unor proceduri speciale iar nu de drept comun, să disjungă cererea și să dispună declinarea de competență, după caz.
De asemenea, faptul că în subsidiar s-a formulat o acțiune în revendicare, cu atât mai mult, nu schimbă datele problemei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare în primă instanță a acțiunii civile - anulare act, formulată de petent -, domiciliat în B, sector 3,-, - 9,.47, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în B, sector 3,-, -.A,.3,.19, PRIMĂRIA ORAȘULUI P O - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 10/2001, cu sediul în P O, județul O - în favoarea Judecătoriei Slatina.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
24.11.09
Ex/5
Tehnored.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu
