Conflict de competență. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 25/DC/2009
Ședința Camerei de Consiliu din 22 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Cluj - N și Tribunalul Comercial Cluj, având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta -. SRL în contradictoriu cu pârâții -. SRL, A ȘI R.
Conflictul negativ de competență s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 12690/19.11.2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții - SRL, A, și R și, în consecință, pârâții debitori - SRL, A, R, au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1.500 euro,cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamantei.
În solidar, pârâții debitori - SRL, A, R, au fost obligați la plata în favoarea reclamantei a dobânzii legale de referință a Băncii Naționale a României aferente debitului, începând cu data prezentei, până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligați in solidar pârâții debitori - SRL, A R, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 1498,66 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial, taxe de notificare.
Sub aspectul stării de fapt, prima instanță a reținut că la data de 27.07.2006, între reclamantă, în calitate de beneficiar, și pârâta - SRL,în calitate de transportator, a fost încheiat contractul de transport a unui grup de persoane in perioada 2-8 august 2006, pe traseul C- și retur.
In timpul acestui transport, la data de 4.08.2006, în, angajații societății pârâte, pârâții de rândul 2-3, șoferii A și R, aflându-se în executarea mandatului expres dat de angajator, au fost sancționați de către organele de drept franceze pentru nerespectarea alternanței timpului de odihnă/condus - echivalentul tahografului românesc, cu amendă în valoare de 1.500 euro, pe care au refuzat să o plătească. Clienții reclamantei au adunat diferite sume de bani, pentru a achita amenda, în acest sens fiind întocmit un tabel de către șoferi care cuprinde numele, prenumele, suma cu care a contribuit fiecare și seria de pașaport.
Odată călătoria încheiată și turiștii ajunși în țară, au solicitat restituirea sumelor de bani date de la reclamantă. Aceste sume au fost returnate prin întocmirea unor dispoziții de plată.
Așa fiind, instanța a apreciat că sunt îndeplinite în mod cert condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, în prezența lor activându-se și răspunderea delictuală pentru fapta altei persoane, respectiv, a comitentului pentru fapta prepusului, legiferată de prev. art.1000 alin.3 civ.
Fiind îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale,
s-a impus analizarea condițiilor speciale, existența unui raport de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite de către presupus în exercitarea funcțiilor încredințate necesare antrenării acestei răspunderi obiective cu scop de garanție.
Nu încape îndoială că șoferii pârâtei erau angajații săi și că fapta contravențională comisă de aceștia a avut loc cu ocazia exercitării funcțiilor încredințate de comitent-efectuarea transportului grupului de turiști.
Art. 393 al. 1.comercial stabilește faptul că "patronul răspunde de faptele prepusului în limitele însărcinării ce i s-a dat".
Pentru considerentele ce preced, instanța a apreciat că cererea este fondată, drept pentru care a fost admisă, în considerarea temeiurilor legale evocate anterior, creanța reclamantei fiind certă, lichidă și exigibilă, pe deplin dovedită, potrivit art.1169 din Codul civil.
În ce privește pretențiile accesorii, care se referă la obligarea pârâtei debitoare și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, instanța apreciază că acestea sunt fondate.
Întrucât pârâții nu au achitat debitul în discuție, în cauză devin incidente dispozițiile art. 43 din com. care prevăd că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânzi de drept din ziua când devin exigibile. În temeiul acestor dispoziții legale, în toate cazurile în care beneficiarul întârzie plata prețului, este sancționat de drept cu dobânzi, care se datorează de la data scadenței și până la plata prețului, chiar și în situația în care, între părțile raportului juridic, nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, fără a fi necesară o punere în întârziere formală.
Pentru aceste considerente, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 2 și 3 din nr.OG 9/2000, potrivit cărora, în cazul în care, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală, care se stabilește, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, începând cu data prezentei în lipsă de specificare clară din partea reclamantei, și pe viitor până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva Sentinței civile nr.12690/19.11.2008 al Judecătoriei Cluj -N au declarat recurs pârâții - SRL B și R.
Prin decizia comercială nr. 107 din 9 martie 2009, Tribunalul Comercial Cluj, consecutiv admiterii excepției de necompetență după materie, a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Tribunalului Cluj, apreciind, în esență, că raportul juridic dedus judecății are o natură civilă, iar nu comercială.
Pretențiile deduse judecății izvoresc dintr-un raport juridic contravențional, pârâții săvârșind o abatere contravențională sancționată cu amendă de către autoritățile franceze. Or, faptul că grupul de turiști a achitat amenda, iar operatorul de turism le-a restituit sumele, nu conferă prezentului litigiu un caracter comercial, chiar dacă cadrul procesual a fost astfel conceput încât figurează, în calitate de părți și două societăți comerciale.
De altfel, art.4 com.statuează asupra posibilității ca unele acte juridice săvârșite chiar de către comercianți să nu aibă natura comercială.
Prin decizia civilă nr. 916/R/02.07.2009, Tribunalul Cluj, Secția civilă, și-a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea tribunalului Comercial Cluj și constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel Cluj în scopul rezolvării acestui conflict în procedura regulatorului de competență.
S-a reținut că, în acceptațiunea Judecătoriei, raportul juridic inițial născut în exercitarea de către cele două societăți comerciale a unor activități în legătură cu îndeplinirea obiectului lor de activitate este unul comercial.
Toate celelalte raporturi se grevează pe cel inițial și imprimă cazului un caracter comercial.
Or, dacă judecătoria a soluționat în primă instanță litigiul ca fiind unul comercial, recursul declarat împotriva unei sentințe comerciale are a fi soluționat de Tribunalul Comercial, fără a se schimba natura litigiului în diferitele faze ale procesului.
fiind, Curtea constată că există un conflict negativ de competență, potrivit art. 20 pct. 2. Proc. Civ. și că este în drept să hotărască asupra acestuia, în baza dispozițiilor art. 22 alin. 2 teza a II-a Proc. Civ.
Astfel cum în mod corect reține Tribunalul Cluj, raportul principal de drept substanțial este unul comercial, iar nu civil, născut din contractul de transport încheiat la data de 27.07.2006, între două societăți comerciale: - - agent de turism și - SRL - transportator.
Prin acest contract, transportatorul s-a obligat să asigure transportul unui grup de 60 de persoane pe traseul C- și retur, cu un vehicul marca de 60 de locuri pentru pasageri în schimbul unui tarif total de 5400 Euro, care include dislocarea autocarului pe ruta B - C și retur și masa șoferilor.
În capitolul " de transport, decontare " sunt menționate expres taxele incluse în tariful convenit, și anume: combustibilul, cartea, asigurări bagaje și călători, diurna șoferilor, autobanda.
Totodată, beneficiarul transportului s-a obligat să asigure: "cazare pentru șoferi la nivelul grupului" și "să achite contravaloarea taxelor de parcare, intrarea în oraș, conform traseului convenit".
În capitolul " de transport" se stipulează dreptul transportatorului general și a prepușilor săi de a cere rambursarea cheltuielilor legate de solicitarea de instrucțiuni sau cele determinate de executarea instrucțiunilor primite, cu condiția că aceste cheltuieli să nu fie consecința "culpei lor".
a contrario, cheltuielile determinate de fapta culpabilă a prepușilor transportatorului general nu cad în sarcina beneficiarilor.
Or, s-a făcut dovada faptului că beneficiarul a suspendat costul amenzilor aplicate celor doi prepuși ai transportatorului pentru săvârșirea unor contravenții pe teritoriul Franței, în executarea raporturilor contractuale asumate.
Apare evident că aceste cheltuieli exclud obligația de plată asumată de beneficiar, prin contractul de transport, astfel că recuperarea lor urmează a se face în considerarea raportului substanțial generat de acest contract, analizând existența, respectiv întinderea obligațiilor asumate.
Împrejurarea că turiștii au achitat ei înșiși, într-un moment inițial, costul amenzilor rămâne fără relevanță, în prezentul cadrul procesual, atâta timp cât suma a fost recuperată în cadrul raporturilor pe care aceștia le-au stabilit cu societatea de turism.
Reținând, așadar, că prezenta acțiune în pretenții este generată de săvârșirea unor fapte culpabile de către prepușii transportatorului, în executarea unui contract de transport încheiat între două societăți comerciale, Curtea apreciază că aparține unei instanțe comerciale competența soluționării unui astfel de litigiu.
În drept, relevante rămân dispozițiile art. 3 pct. 13. com. potrivit cărora întreprinderile de transport de persoane sunt considerateex legeca fiind fapte de comerț și dispozițiile art. 4. com. în considerarea cărora calitatea de comerciant a subiecților raportului juridic material conferă acestuia caracter comercial, exceptând situațiile în care acesta are o natură civilă ori contrariul rezultă din însuși actul încheiat.
În speță, excepția nu este aprobată atâta timp cât printr-o dispoziție expresă a legii se conferă contractului de transport de persoane caracter comercial.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 22 alin. 5.proc.civ. Curtea va hotărî asupra prezentului conflict, stabilind că aparține Tribunalului Comercial Cluj competența de a judeca recursurile exercitate contra sentinței nr. 12690/19.11.2008 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în soluționarea, în primă instanță, a unui litigiu comercial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește că aparține Tribunalului Comercial Cluj competența de a soluționa recursurile declarate împotriva sentinței nr. 12690 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul înregistrat cu nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.BD/dact.MM
7ex./22.10.20
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean
