Conflict de competență. Sentința 3/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3/F/CC/2009
Ședința din Camera de Consiliu de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Sibiu și Judecătoria Sibiu privind soluționarea acțiunii civile formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar, Prefectul jud.Sibiu, RAGCL Sibiu, și, pentru anulare ordin și nulitate absolută act adițional.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților, potrivit art. 22(5) Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța trece la soluționare și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra conflictului negativ de competență;
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Sibiu sub dosar nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin municipiul Sibiu prin primar, Prefectul județului Sibiu, RAGCL Sibiu, și, și ca prin hotărâre:
-să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr. 635/2006 prin care s-a trecut în proprietatea pârâților cota de 21,70 mp din terenul înscris în CF 39272 Sibiu, proprietatea reclamantei;
-să se constate nulitatea absolută a actului adițional nr. 1/2004 la contratul de vânzare-cumpărare 2435/1997 prin care s-a atribuit către fosta RAGCL Sibiu pârâților teren în suprafață de 179 mp - întrucât sunt încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale în sensul nerespectării interdicției prevăzute de Legea 10/2001 de a dispune de imobilul revendicat potrivit dispozițiilor acestor legi înainte de soluționarea notificării formulate de către fostul proprietar,
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este moștenitoarea fostului proprietar, calitate în care a formulat cerere de restituire a imobilului situat administrativ în Sibiu-. Prin dispoziția nr. 1125/31.01.2007 s-a și restituit reclamantei apartamentul rămas în proprietatea statului din imobil, însă fără a avea nici un fel de teren aferent, nici cel pe care se află construcția, întrucât în cursul procedurii de restituire Statul Român, prin pârâtele menționate mai sus, a procedat la trecerea în proprietatea foștilor chiriași, cumpărătorii apartamentelor din imobil, a unor suprafețe suplimentare. În acest fel s-a ajuns la situația de a nu mai exista teren de restituit fostului proprietar, care se impune să-și instituie servitute de trecere.
Prin sentința civilă nr. 6426/30.10.2008 Judecătoria Sibiua admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Sibiu - secția civilă. S-a reținut în considerentele sentinței că, potrivit art. III titlul I al Legii 247/2005 actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația locuință încheiate după februarie 2001, cu nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din OUG 40/1999, și care nu au fost atacate în condițiile art. 45 alin. 1 din Legea 10/2001 rep. pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat. Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 635/2006 și a actului adițional nr. 1/2004 la contractul de vânzare-cumpărare 2435/1997, motivat de faptul că aceste înstrăinări au fost realizate cu nerespectarea interdicției prev. de art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001. De aceea, s-a reținut ca fiind competent tribunalul.
Prin sentința civilă nr.42/16.01.2009 Tribunalul Sibiu secția civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și constatând conflict negativ de competență s-a trimis cauza pentru soluționarea acestuia Curții de Apel. Tribunalul a motivat că în cauză sunt incidente prevederile art. 53, 54 din Legea 18/1991, fiind atacat ordinul prefectului.
Analizând competența de soluționare a cauzei, prin prisma textelor legale invocate raportat la acțiunea reclamantei, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a arătat tribunalul, reclamanta a cerut instanței să constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului prin care a fost atribuită pârâților o suprafață de teren, și nulitatea absolută a actului adițional la contratul de vânzare cumpărare prin care s-a atribuit pârâților o altă suprafață de teren.
Art. 53 și 54 din Legea 18/1991 stabilește în sarcina judecătoriei competența de soluționare a plângerii împotriva ordinului prefectului de atribuire a terenului. În speța de față este atacat tocmai ordinul prefectului, emis în baza Legii 18/1991, deci competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei.
Art. III din Titlul I al Legii 247/2005 se referă la "actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință încheiate după 14 februarie 2001", iar în cererea de față este atacat doar ordinul de atribuire a terenului. Așadar, acest text legal invocat de prima instanță nu este incident în cauză.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 22 alin. 5 cod procedură civilă stabilește competența de soluționare a acțiunii de față în favoarea judecătoriei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește în favoarea Judecătoriei Sibiu competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Municipiul Sibiu prin primar, Prefectul județului Sibiu, RAGCL Sibiu, și, și, pentru anulare ordin și nulitate absolută act adițional.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2009.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
- -
Tehnored.
CC.10ex/16.02.2009
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu
