Conflict de competență. Sentința 3/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR.3
Ședința camerei de consiliu din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Reșița și Judecătoria Timișoara pentru soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul împotriva pârâtei, pentru încredințare minor.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra incidentului procedural de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Reșița la data de 2.09.2009 reclamantul, domiciliat în Reșița, a chemat-o în judecată pe pârâta (cu ultimul domiciliu cunoscut în municipiul T) pentru încredințarea minorului, născut la 24.10.2002 aflat în fapt în îngrijirea sa.
Prin sentința civilă nr.3049/26.10.2009 Judecătoria Reșița a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara reținându-se că din interpretarea per a contrario a art.19 Cod procedură civilă raportat la art.5 Cod procedură civilă rezultă că este vorba despre o competență teritorială exclusivă stabilită prin acest din urmă articol în favoarea instanței de la domiciliul sau reședința pârâtei.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Timișoara, instanță care a dispus citarea pârâtei și efectuarea anchetei sociale la domiciliul acesteia indicat de reclamant în acțiunea sa, acte de procedură în urma cărora s-a constatat că pârâta nu mai locuiește de câțiva ani în România, fiind plecată în Spania și că în casa indicată ca domiciliu al acesteia locuiește familia vărului ei.
În aplicarea expresă a aceluiași articol 5 din Cod procedură civilă, la fel ca și la Judecătoria Reșița, Judecătoria Timișoara și-a declinat competența în favoarea celei dintâi ca și instanță a domiciliului reclamantului și, constatând declanșat conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Curtea, analizând acest incident procedural prin prisma obiectului acțiunii și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei stabilește că Judecătoria Reșița este instanța teritorial competentă cu soluționarea cauzei în fond.
În concret, fiind vorba despre o acțiune care nu atrage aplicarea unor norme speciale de competență, verificarea competenței instanței se face după regula generală stabilită de art.5 Cod procedură civilă, aspect în privința căruia ambele judecătorii au făcut o interpretare corectă.
Diferențele de nuanță care au determinat cele două instanțe să-și decline reciproc competența s-au datorat existenței dovezilor privind localizarea reală a pârâtei, ținând cont de faptul că - așa cum în mod corect a reținut și Judecătoria Timișoara - indicarea domiciliului/reședinței ca și criterii atributive de competență teritorială vizează locul real în care poate fi găsită o persoană pentru a-i fi în mod efectiv comunicate actele de procedură care o privesc.
În cauză, din investigațiile suplimentare făcute de Judecătoria Timișoaraa rezultat că de câțiva ani pârâta nu-și mai are nici domiciliul, nici reședința în municipiul T, la adresa indicată de reclamant (aspect pe care el îl cunoștea din moment ce a precizat în acțiunea sa că este vorba despre un "ultim domiciliu cunoscut" și pe care Judecătoria Reșița l-a anticipat chiar și în absența unor investigații suplimentare dispunând încă de la primul termen din 28.09.2009, citarea ei prin publicitate în ziar și la ușa instanței).
În aceste condiții, art.5 Cod procedură civilă devine aplicabil sub aspectul dispozițiilor conținute în cea de-a doua teză a sa respectiv cele care determină competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului (în speță Judecătoria Reșița).
Acest lucru este cu atât mai util cauzei cu cât dispozițiile art.124 al.1 ale Legii nr.272/2004 (legea cadru cu privire la protecția și promovarea drepturilor copilului) care atestă afinitatea cu problematica supusă atenției instanței prin obiectul prezentei acțiuni stabilesc ca instanță competentă în materie, instanța de la domiciliul copilului, măsură menită să faciliteze administrarea probelor utile cauzei și să conducă la rezolvarea cu celeritate a cauzei cu respectarea interesului superior al minorului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.22 al.5 Cod procedură civilă stabilește că Judecătoria Reșița este competentă teritorial să soluționeze în primă instanță acțiunea reclamantului pentru încredințare minor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența soluționării în primă instanță a acțiunii formulată de reclamantul față de pârâta pentru încredințare minor, în favoarea Judecătoriei Reșița.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER - - - -
Red.DC/23.02.2010
Dact./25.02.2010
7 ex - 5 com.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai
