Conflict de competență. Sentința 37/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 37/DC/2009
Ședința Camerei de Consiliu din 28 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Băldean Denisa Livia
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Sălaj și Tribunalul Cluj în soluționarea acțiunii civile în pretenții formulată de reclamantul împotriva STATULUI ROMÂN prin INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE C, înregistrată sub nr-
Conflictul negativ de competență s-a soluționat, conform art. 22 alin. 5.pr.civ. în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj cu nr-, la data de 12 august 2008, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Inspectoratul Județean de Poliție C solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1 milion EUR reprezentând daune materiale și morale.
În motivele cererii, reclamantul arată că angajați ai Statului Român, respectiv polițiști din cadrul IPJ C, și-au exercitat abuziv sarcinile de serviciu, aducând atingere dreptului său de proprietate asupra unui autoturism și cauzându-i, prin aceasta, un prejudiciu material și moral.
2. Prin sentința civilă nr. 507 din 20 martie 2009, Tribunalul Sălaj
și-a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Cluj.
Se apreciază, în considerentele sentinței, că din punct de vedere teritorial competența aparține Tribunalului Cluj întrucât sediul pârâtului este în circumscripția acestei instanțe și, mai mult decât atât, reclamantul este în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, prin urmare nu își are domiciliul în județul S, de natură a determina competența Tribunalului Sălaj, prin aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Cod.pr.civ.
3. Prin sentința civilă nr. 769 din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Cluja admis excepția necompetenței teritoriale și, consecutiv acestei dispoziții, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.
Sub aspectul stării de fapt, această instanță reține că domiciliul stabil al reclamantului este la adresa din comuna, satul, nr.11, județul
Reclamantul este deținut în penitenciarul Gherla de unde a fost transferat în Penitenciarul Oradea, apoi în Penitenciarul Bistrița iar ulterior în Penitenciarul Jilava, unde se află în prezent.
În aceste circumstanțe, instanța consideră că domiciliul stabil al reclamantului rămâne elementul determinant în stabilirea competenței teritoriale, potrivit art. 8 alin. 1.pr.civ. iar nu locul unde reclamantul se află pentru scurte perioade de timp, în calitatea sa de deținut.
Reclamantul având domiciliul în județul S, potrivit textului de lege evocat competent teritorial să soluționeze acțiunea sa în pretenții este Tribunalul Sălaj.
4. Curtea constată că există un conflict negativ de competență, în înțelesul art. 20 alin. 1 pct. 2.pr.civ. ivit între două tribunale aflate în circumscripția sa care s-au declarat necompetente de a judeca una și aceeași pricină.
5. Cu privire la prezentul conflict negativ de competență, curtea reține ca fiind relevante următoarele împrejurări:
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1.pr.civ. cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 pct. 8.pr.civ. în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai este competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.
Prin art. 12.pr.civ. se stipulează că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Așadar, în cazul în care reclamantul formulează o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu o persoană juridică de drept public (statul, direcțiile generale, regiile publice, casele autonome sau administrațiile comerciale) va putea opta, din punct de vedere teritorial, între instanțele din capitala țării și acelea din reședința județului unde își are domiciliul.
Dreptul de alegere al reclamantului este, indiscutabil, unul limitat în această ipoteză, în care determinantă este calitatea pârâtului, putând opta fie pentru capitală, fie pentru localitatea reședință de județ, competența teritorială fiind una alternativă, în aceste limite.
Mai mult decât atât, cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, îndreptate împotriva unei persoane juridice de drept public, pot fi introduse și la instanța din circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt, și nu în mod obligatoriu la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul, funcționând o competență teritorială alternativă (art. 10 pct. 8.pr.civ.).
Totodată, relevant în determinarea competenței teritoriale estedomiciliul efectivdin momentul sesizării instanței astfel că orice modificare de domiciliu care succede acestui moment nu va influența competența instanței legal investite cu soluționarea litigiului. Se va avea în vedere adresa unde partea locuiește efectiv, printr-o interpretare extinsă a noțiunii de domiciliu, iar nu restrânsă la mențiunea corespunzătoare din actul de identitate,ca element de evidență și identificare, care nu întotdeauna corespunde realității obiective.
Titularul dreptului de opțiune este exclusiv reclamantul iar alegerea sa, odată făcută, este irevocabilă. Așa fiind, reclamantul nu va putea obține o declinare ulterioară de competență în favoarea unei alte instanțe, pârâtul nu va putea solicita și obține o astfel de declinare iar instanța învestită nu va putea să dispună din oficiu declinarea, pentru că ar nesocoti opțiunea reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilității în procesul civil.
Aplicând textele normative evocate la circumstanțele concrete ale cauzei, Curtea constată că din punct de vedere material, competența aparține, indiscutabil tribunalului, în considerarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b pr.civ. iar sub aspect teritorial,la data sesizării instanțeierau deopotrivă competente Tribunalul București și Tribunalul Satu -M, în raza căruia era arestat reclamantul, alternativ cu Tribunalul Sălaj, acesta din urmă ca instanță de la locul săvârșirii faptului cauzator de prejudiciu, acțiunea fiind una în răspundere civilă delictuală.
Reclamantul, exercitându-și dreptul de opțiune, a sesizat una dintre instanțele competente alternativ, și anume Tribunalul Sălaj, astfel că instanța nu putea invoca și dispune din oficiu declinarea competenței.
fiind, în aprecierea instanței sesizate de reclamant, instanța din reședința județului unde domiciliază reclamantul, atâta timp cât acesta este deținut într-un penitenciar, rămâne certă instanța în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta pretins cauzatoare de prejudiciu material și moral.
Tribunalul Sălaj este, așadar, una dintre instanțele competente iar opțiunea reclamantului a fost exprimată în limitele legii, fiind în mod greșit cenzurată de instanță.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 22 alin. 5.pr.civ. Curtea va soluționa conflictul negativ de competență stabilind că aparține Tribunalului Sălaj competența de a judeca pricina în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește că aparține Tribunalului Sălaj competența de a soluționa, în primă instanță, acțiunea civilă în pretenții exercitată de reclamantul împotriva Statului Român prin Inspectoratul Județean de Poliție C, înregistrată cu nr-.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 28 decembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- --- - -
Red. BD/dact.PC
4 ex./29.12.2009
Președinte:Băldean Denisa LiviaJudecători:Băldean Denisa Livia
