Conflict de competență. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 4
Ședința din Camera de Consiliu de la 09 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț
Grefier - ---
*****
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Segarcea și Tribunalul Dolj, privind judecarea acțiunii formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, în contradictoriu cu pârâții și.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.22 alin.5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încetarea tutelei minorului, născut la data de 29.08.2001 în T M, județul T, fiul lui și -, la unchiul matern, domiciliat în comuna, sat., județul D și instituirea tutelei la, domiciliat în comuna, sat., județul
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că măsurile mai sus precizate se impun datorită situației de fapt, unchiul matern, nemaiputându-se ocupa de creșterea și îngrijirea minorului, în timp ce numitul îi poate asigura minorului condiții decente de trai, soția sa fiind și asistent maternal profesionist.
Având în vedere dispozițiile art. 40 alin.2 coroborate cu cele ale art.124 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ținând cont și de prevederile art. 159 pct.2 din Codul d e procedură civilă, care stabilesc că necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanței de alt grad, precum și de cele ale art. 2 punctul 1 lit.d din același act normativ, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Segarcea în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a se dispune în acest sens, instanța a avut în vedere atât decizia nr. III/15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legi, care a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, competența de soluționare, în primă instanță, a cererilor privind măsura de protecție alternativă a tutelei copilului revine judecătoriei, dar și cuprinsul cererii reclamantei, din care rezultă că aceasta nu dorește doar instituirea unei tutele, ci și măsura plasamentului, la numitul, măsura pentru care competența de soluționare aparține, conform dispozițiilor legale anterior menționate, tribunalului.
Prin sentința civilă nr.9 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Dolja apreciat că cererile privind protecția alternativă a tutelei copilului sunt în competența de soluționare a judecătoriei, iar în speță, greșit a apreciat instanța inițial investită că reclamanta a solicitat și instituirea măsurii plasamentului.
Reținând că Judecătoria Segarcea este competentă în soluționarea cererii, tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență și, potrivit art.21 Cod pr.civilă, a înaintat dosarul la Curtea de APEL CRAIOVA, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Examinând conflictul de competență cu a cărui soluționare a fost sesizată, Curtea constată următoarele:
Prin cererea depusă la 18.11.2008, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Das olicitat încetarea tutelei minorului, născut la data de 29.08.2001 în TMj ud.T, la unchiul matern, și instituirea tutelei pentru minor la, domiciliat în comuna, sat, jud.
În finalul acțiunii s-au invocat ca temei de drept dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, dar nici prin cererea introductivă și nici ulterior nu s-a solicitat măsura plasamentului, ori altă măsură de protecție specială din cele prevăzute de art.55 din Legea nr.272/2004, a căror instituire este de competența tribunalului, conform art.124 din lege.
Competența prevăzută de acest text are în vedere numai cauzele care se regăsesc în cuprinsul normelor de reglementare din Legea nr.272/2004, norme care nu se referă la măsura de protecție alternativă a tutelei copilului, reglementată de prevederile art.113-141 din Codul familiei.
O atare competență este de ordine publică, astfel că soluționarea oricărei cereri care se referă la instituirea măsurilor speciale ce privesc copilul trebuie să aibă loc în condițiile respectării necondiționate a dispozițiilor referitoare la instanțele cărora legea le-a dat plenitudinea de competență, respectiv judecătorii.
În consecință, competența de soluționare în primă instanță a cererilor privind măsura de protecție alternativă a tutelei copilului se stabilește potrivit dreptului comun, respectiv dispozițiilor art.1 pct.1 Cod pr.civilă.
Față de dispozițiilor textului menționat, se va stabili competența de soluționare a cererii formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în contradictoriu cu pârâții și, în favoarea Judecătoriei Segarcea, instanță la care urmează să se înainteze dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, în contradictoriu cu pârâții și, în favoarea Judecătoriei Segarcea - jud.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 februarie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - - |
Red.-
Tehn.5 ex
11.02.2009
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț
