Conflict de competență. Sentința 4/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4/2010
Camera de consiliu din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Carei și Tribunalul Satu Mare, în cauza civilă privind pe reclamanta, județul SMî mpotriva pârâtei ORTODOXĂ, județul S
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă prin necitarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra prezentului conflict negativ de competență, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 141/D din data de 12.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Mareaa dmis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată din oficiu de instanță.
A declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta - în contradictoriu cu ORTODOXĂ pentru rectificare CF și revendicare, în favoarea Judecătoriei Carei.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au avut în vedere următoarele considerente:
Excepția a fost invocată din oficiu de instanță raportat la capătul principal de cerere, constând în rectificare de carte funciară, întemeiată pe dispozițiile art.34 lit.a din Legea 7/1996.
În cadrul notelor de ședință reclamanta a considerat că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Decretului-Lege nr.126/1990 modificată prin OG nr.64/2000 aprobată prin Legea nr.182/2005.
În baza alin.3 al art.3 introdus de pct.1 al articolului unic din Legea nr.182/2005 soluționarea unor astfel de acțiuni este de competența tribunalelor.
Raportat la capetele de cerere formulate, respectiv rectificare de carte funciară și acțiune în revendicare, în opinia tribunalului reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune de drept comun în considerarea actelor normative în baza cărora statul a preluat imobilul din litigiu, considerând titlul statului nevalabil la data înscrierii afirmând că nu au fost întrunite disp.art.34 lit.a din Legea 7/1996.
Raportat la aceste susțineri, valabilitatea titlului statului se analizează din perspectiva actelor normative de preluare și a disp.art.34 lit.a din Legea 7/1996, care determină o competență de drept comun a instanțelor.
În forma inițială Decretul-Lege nr.126/1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu (greco-catolică) în art.3 a prevăzut că "Situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu (greco-catolică) și au fost preluate de Ortodoxă Română se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri."
Prin pct.1 al articolului unic din Legea nr.- privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.64/2004 pentru completarea art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990, art.3 a fost completat cu trei alineate noi având următorul cuprins"Partea interesată va convoca cealaltă parte, comunicându-i în scris pretențiile sale și punându-i la dispoziție dovezile pe care se sprijină aceste pretenții. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin înmânarea scrisorilor sub semnătura de primire .Dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei acesta nu se întrunește sau dacă nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una dintre părți, parte interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun.
Soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalelor."
Textele de lege mai sus invocate se referă la negocieri între cele două culte la adoptarea unor soluții în privința lăcașurilor de cult și a caselor parohiale cu consultarea credincioșilor din comunitățile respective, care să țină cont de opțiunea majoritară a acestora, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în cadrul Deciziei nr.49/1995. Acțiunile care ar putea să determine incidența acestor acte normative speciale vizează mai mult uzul lăcașurilor de cult și nicidecum acțiuni în rectificare și revendicare care exclud posibilitatea consultării credincioșilor. O astfel de concluzie se desprinde din considerentele Deciziei nr.1201/2008 a Curții Constituționale exprimată cu ocazia verificării constituționalității prevederilor art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990, astfel cum au fost modificate prin OG nr.64/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.182/2005, raportat la disp.art.29 alin.(1), (2), (3), (5) din Constituție, statuând că "legiuitorul postrevoluționar [] a stabilit principiile reconstituirii dreptului de proprietate și anume: a) decizia unei comisii mixte formată din reprezentanții clericali ai cultului care a deținut aceste bunuri până în 1948 și, respectiv ai cultului care a preluat aceste bunuri după 1948; b) "opțiunile credincioșilor din comunitățile pentru uzul cărora aceste bunuri sunt destinate" în continuare se reține că "fiind vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate printr-o modalitate diferită de aceea referitoare la bunurile ce constituiau proprietatea de stat, reconstituire ce se face cu respectarea principiului libertății cultelor religioase".
Capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară vizează inclusiv și analizarea titlului statului care presupune o acțiune de drept comun, iar acțiunile de care vorbesc textele de lege speciale au în vedre uzul bunurilor deținute de cele două culte înainte și după 1948 care urmează să fie stabilit în baza raporturile dintre cele două culte bazate pe respectarea principiului libertății cultelor religioase și opțiunile credincioșilor.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza disp.art.2 Cod procedură civilă, a admis excepția de necompetență materială a tribunalului în baza art.158 Cod procedură civilă ținând cont și de competența teritorială de drept comun prevăzut de art.5 Cod procedură civilă, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Prin sentința civilă nr. 112 din data de 19.01.2010, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Careia admis excepția de necompetență materială Judecătoriei Carei, invocată din oficiu, drept urmare declinat competența de soluționare a acțiunii introdusă de reclamanta - cu sediul în jud. S M, împotriva pârâtei ORTODOXĂ, cu sediul în jud. S M,având ca obiect rectificare carte funciară și revendicare, în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanță competentă să soluționeze cererea.
S-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Oradea în vederea soluționării conflictului negativ de competență în baza art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. 1.pr.civ.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Careia reținut următoarele:
Acțiunea formulată de reclamantă se întemeiază pe prev. Decretului 126/1990 privind măsurile referitoare la Romano-catolică unită cu, decret care a fost modificat prin Legea 182/2005. În momentul apariției legii, prin art. 3 legiuitorul a instituit o competență exclusivă de soluționare a acestor litigii privind lăcașele de cult și casele parohiale, în favoarea tribunalelor.
Având în vedere cele arătate mai sus instanța în baza art. 137.pr.civ. rap. la art. 2 pct. 4.pr.civ. a admis excepția necompetenței instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanță competentă să soluționeze acțiunea reclamantei și în baza art. 22 alin.2 pr.civ. a dispus trimiterea dosarului Curții de Apel Oradea pentru soluționarea conflictului negativ de competentă
Examinând conflictul de competență din perspectiva prevederilor art. 22 din Codul d e procedură civilă, instanța reține următoarele:
Conform art. 2 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, tribunalele judecă în orice alte materii date prin lege în competența lor, iar prin dispozițiile art. I din Legea nr. 182 din 13 iunie 2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 64/2004 s-a statuat că soluționarea acțiunilor la care se face referire în articolul 3 din Decretul Lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu, este de competența tribunalelor. Acest ultim articol reglementează situația juridică lăcașurilor de cult și caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu, preluate de Ortodoxă Română, cu privire la care partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun.
În speță, instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni promovate de reclamanta -, prin care aceasta solicită rectificarea cărții funciare în sensul anulării unei încheieri de întabulare în baza căreia pârâta Ortodoxă și-a întabulat dreptul în cartea funciară, predarea imobilelor în deplină proprietate și posesie și respectiv restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Tot obiect al litigiului de față îl constituie și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională Ortodoxă Română, prin care instanța a fost sesizată cu judecarea unei cereri în cadrul căreia s- invocat, alături de alte argumente, că înscrierile din cartea funciară atacate sunt legale, precizându-se că înscrierile respective vizează " și casa parohială" despre care titulara cererii reconvenționale susține că aparține credincioșilor majoritari, respectiv ortodocșilor.
În condițiile în care prin cererile deduse judecății, instanța este sesizată cu stabilirea situației juridice a unor imobile cu privire la care se susține că au aparținut Bisericii Române Unite cu și preluate de pârâta din cauză, invocându-se ca temei juridic al cererii Legea nr. 182/2005 și respectiv OG nr. 64/2004, rezultă cu puterea evidenței că, în speță, competența soluționării pricinii în primă instanță aparține tribunalului și nu judecătoriei.
Față de considerentele ce preced, Curtea de apel, în baza dispozițiilor art. 22 ultimul alineat din Codul d e procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte Grefier
- - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 19.02.2010
- dact. gref. - - - 19.02.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - 19.02.2010 -, ORTODOXĂ
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia
