Conflict de competență. Sentința 45/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2307/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 45
Ședința din camera de consiliu de la 25.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamantul și pe pârâții, primăria comunei și Prefectura județului
Cauza se soluționează, potrivit art. 22 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, fără citarea părților.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care Curtea reține dosarul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei prezente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX a contencios Administrativ și Fiscal sub nr- la data de 30 aprilie 2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâții, Primăria comunei și Prefectura Județului Ias olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în baza probelor ce urmează a fi administrate, să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr. 933 din 11 iulie 2007 prin care pârâta a fost recunoscută ca proprietar asupra terenului în suprafață de 232 mp. situat în comuna, B- -. -, nr. 74, județul I și să se dispună radierea de pe rolul fiscal a mențiunii cu privire la înscrierea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 2117 din 04 iunie 2009, Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, Primăria comunei, și Prefectura Județului I, în favoarea Judecătoriei
Instanța a constatat că obiectul acțiunii, nu privește un raport juridic de drept administrativ, pretențiile reclamantului fiind în legătură cu un titlu de proprietate emis, în opinia acestuia, în condiții de nelegalitate. Or, în conformitate cu dispozițiile an. 53 alin. 2 și 54 din Legea nr. 18/1991, legea fondului funciar, împotriva ordinului prefectului se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Ca atare, din moment ce legiuitorul a stabilit pe de o parte, că legea civilă este aplicabilă în materie, iar pe de altă parte competenta exclusivă a judecătoriei în materia litigiilor de fond funciar, văzând și dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, precum și art. 158 și următoarele Cod de procedură civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Prin sentința civilă nr. 2685 din 03 noiembrie 2009, Judecătoria Caa dmis excepția necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, Primăria comunei și Prefectura Județului I, în favoarea Tribunalului București; a constatat conflict negativ de competență; a înaintat dosarul la Curtea de APEL BUCUREȘTI în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, ulterior înregistrării cererii la Judecătoria C, i s-a pus în vedere reclamantului să precizeze temeiul de drept al cererii, respectiv dacă dorește analizarea acțiunii prin prisma legilor fondului funciar sau a legii contenciosului administrativ.
După cum rezultă din cererea precizatoare depusă la dosar, reclamantul invocă art. 1 alin. 1 și 2, art. 11, 13 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, ca temeiuri de drept alte cererii introductive.
În condițiile în care s-au pus în discuția părților dispozițiile legii fondului funciar, iar reclamantul insistă în analizarea obiectului acțiunii prin raportare la Legea nr.554/2004, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor legii contenciosului administrativ, inclusiv cu privire la incidente procedurale ce pot interveni, în caz contrar, încălcându-se un principiu de bază al procesului civil, respectiv principiul disponibilității, precum și norme de competență absolută.
Astfel, față de cererea precizatoare depusă de reclamant, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 158 alin. 1, 159 pct. 2 Cod de procedură civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu, i s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.
Investită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, curtea stabilește competența în soluționarea litigiului în favoarea Judecătoriei C, pentru următoarele considerente.
Obiectul litigiului îl constituie constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 933/2007, motivat de faptul că emiterea sa s-a făcut în mod ilegal, pe baza unor documente ilegale.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 53 și art. 54 din Legea 18/1991 care statuează următoarele:
"Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare"și
" Dispozițiile art. 53 alin. 1 se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III.
Dispozițiile art. 53 alin. 2 rămân aplicabile".
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că, prezentul litigiu este de competența judecătoriei, independent de orice precizare a temeiului juridic pe care ar reclamantul ar face-o în fața instanței.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, judecătorul este în drept să ceară explicații părților cu privire la situația de fapt și motivarea în drept, dar potrivit alin. 5 au obligația de a stărui pentru stabilirea corectă a faptelor și aplicarea corectă a legii. Prin urmare, este în obligația instanței să califice din punct de vedere juridic obiectul litigiului dedus judecății și, pe cale de consecință să stabilească instanța competentă să soluționeze cauza în raport de dispozițiile legale incidente.
Pentru aceste considerente conform art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă cu referire la art. 54 din Legea nr.18/1991 curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul cu domiciliul ales în B,- A, - 2,. 1,. 9,. 100, sector 3 și pe pârâții domiciliată în, B- -. -, nr. 82, județul I, Primăria comunei cu sediul în comuna,-, județul I și Prefectura Județului I cu sediul în B,-, sector 3, în favoarea Judecătoriei
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
.
6 ex./07.12.2009
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu
