Conflict de competență. Sentința 5/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA Nr. 5
Ședința din Camera de Consiliu de la 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 11 februarie 2010, privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Gorj și Judecătoria Motru, privind judecarea contestației la executare formulată de petenții și, ambii domiciliați în M,-, - 4,.D,.2,.8, județul G, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice G, cu sediul în Tg.J și Administrația Finanțelor Publice M, cu sediul în M,
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 15 februarie 2010.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față;
1. Prin sentința civilă 2190/20 oct. 2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul - a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Tribunalului Gorj - Secția civilă.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Motru la data de 15.06.2009 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.- contestatorii și au formulat contestație la executare împotriva tuturor formelor de executare silită pornită împotriva lor în baza titlurilor executorii nr.- din 29.05.2009 și nr. - din 29.05.2009.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorii au arătat că în data de 09.06.2009 au primit de la DGFP G câte o somație de plată și câte un titlu executoriu fără ca în prealabil să li se comunice decizia aprobată potrivit art.28 alineat 2 din OG nr.92/2003, ca titlu de creanță. Că, întrucât potrivit art.45 din OG nr.92/2003 actul administrativ fiscal nu poate produce efecte decât din momentul în care este comunicat contribuabilului și ținând cont de faptul că actul administrativ fiscal, respectiv decizia nr.10016 din 07.05.2009 nu le-a fost comunicat prin nici una din formele legale de comunicare, în temeiul art.46 din OG nr.92/2003 acest act este nul. Necomunicarea de către pârâtă a actului fiscal s-a efectuat deliberat, cu scopul de a le îngrădi drepturile garantate la apărare și la un proces echitabil, întrucât au fost lipsiți de posibilitatea exercitării căilor legale de atac prin acțiuni motivate îndreptate împotriva titlului de creanță bugetară. Astfel, organul fiscal a încălcat mai multe dispoziții legale, precum: art.23, art.27 alineat 1, art.28, art.44, art.141 din OG nr.92/2003.
În drept, contestatorii și-au întemeiat cererea pe disp.art.45,46,47,172,173,174 din codul d e procedură fiscală.
Potrivit disp.art.2 pct.1, lit.b din Codul d e procedură civilă tribunalul judecă în primă instanța procesele și cererile al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei RON cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind material fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau după caz posesorii formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar, textul nefăcând nici o distincție în ceea ce privește contestațiile la executare.
În speță, contestatorii și au fost obligați la plata unei sume de 1.347.249 lei RON,fiecare, conform titlurilor executorii contestate și reprezentând creanțe de recuperat în urma antrenării răspunderii solidare a contestatorilor și împreună cu prin sentința nr.459 din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul de faliment nr- privind pe debitoarea SC SIND SRL.
Prin urmare, valoarea obiectului cererii este mai mare de 500.000 lei RON, iar suma contestată rezultă dintr- sentință judecătorească pronunțată de Tribunalul Gorj, titlul executoriu fiind emis de M în temeiul acesteia.
În consecință, judecătoria apreciat că, în cauză sunt aplicabile disp.art.2, pct.2, lit.b civ.Cod Penal iar competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Gorj - Secția civilă. Mai mult, este adevărat că, potrivit disp.art.400 al.1 contestația se introduce la instanța de executare, însă contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Or, titlurile executorii în discuție au fost emise în temeiul sentinței nr.459 din 31.03.2009 a Tribunalului Gorj, contestatorii motivând totodată că, decizia prin care s-a stabilit creanța bugetară trebuia să stabilească răspundere solidară pentru aceeași sumă, iar în realitate stabilește aceeași sumă de plată pentru 3 contribuabil independenți, fără a se specifica răspunderea solidară, ceea ce înseamnă că aceștia contestă înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu.
Față de aceste considerente și văzând și disp.art.158 și următ. pr.civ. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Motru și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj - secția civilă.
2. Prin sentința civilă 22 din 26 ianuarie 2010 Tribunalul Gorja constatat că instanța competentă pentru soluționarea contestației la executare formulată împotriva formelor de executare silită pornite în temeiul titlului de creanță bugetară cuprins în decizia nr. 10016/7 mai 2009 emisă de ANAF -DGFP G de petenții și, în contradictoriu cu intimata DGFP G, este Judecătoria Motru.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Curții de Apel Craiova pentru soluționarea acestuia. A suspendat judecarea cauzei.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 400 alin. 1 pr.civ. contestația la executare se introduce la instanța de executare.
Cum în cauza dedusă judecății contestația nu privește lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, ci anularea formelor de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, competența materială pentru soluționarea acesteia aparține Judecătoriei Motru, ca instanță de executare și nu Tribunalului Gorj.
Întrucât prin sentința civilă 2190/20 oct. 2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul - Judecătoria Motrua declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj, s-a constatat în temeiul art. 20 pr.civ. ivit conflictului negativ de competență și în baza art. 21 pr.civ. s-a suspendat judecata din oficiu și s-a înainta dosarul Curții de Apel Craiova, în vederea soluționării conflictului.
3. S-a format Dosar -, cu prim termen la 11 februarie 2010, pentru când s-a judecat conflictul în Camera de Consiliu și fără citarea părților, potrivit art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, fiind amânată pronunțarea la 14 februarie 2010.
Din examinarea actelor dosarului și cererii introductive de instanță - contestație la executare, așa cum a fost formulată și motivată, se constată că în cauză competența materială de soluționare în primă instanță, aparține judecătoriei, iar nu tribunalului, fiind hotărâtor în cauză obiectul pricinii, iar nu valoarea obiectului litigiului, precum și interpretarea corespunzătoare a dispozițiile legale de competență materială, aplicabile.
Reglementarea de bază privind competența instanțelor de a soluționa contestațiile, atât competența materială, cât și cea teritorială este cuprinsă în 400 alin. 1 și 2 Cod pr. civilă, în care se face distincția între contestațiile la titlu și contestațiile la executare propriu - zise, în raport cu art. 399 alin. 1 teza I și teza II Cod procedură civilă.
Prin urmare, contestațiile la titlu intră în competența instanței care a pronunțat hotărârea care se execută, iar contestațiile la urmărire, respectiv împotriva actelor de executare, intră în competența instanței de executare.
Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, potrivit art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă.
Din interpretarea art. 399 alin. 1 teza II, art. 400 alin. 2 Cod pr. civilă, rezultă că tribunalele, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt competente să judece doar contestațiile la titlu, atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Așadar, determinarea competenței și după valoare, nu are incidență în cauză, dispozițiile din materia executării silite fiind dispoziții speciale.
În cauză, se constată că executarea silită a fost începută în baza sentinței civile nr.452/2009 și în baza procedurii prevăzute de art. 136 din OG nr.92/2003, fiind aplicabile dispozițiile Codului d e procedură fiscală.
Potrivit art. 169 alin. 4 Cod pr. fiscală, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă, chiar dacă executarea nu se realizează prin executorul judecătoresc.
În lipsa unor dispoziții exprese și având în vedere norma de trimitere cuprinsă în art. 2 alin. 3 Cod pr. fiscală, potrivit căreia unde acesta nu dispune, este aplicabil codul d e procedură civilă, rezultă că instanța este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, instanță de drept comun cu plenitudine de competență și în acest caz legea nu dispune altfel.
În măsura în care totuși, contestatorii înțeleg să formuleze nemulțumiri în mod clar și fără echivoc, separat de cele privind urmărirea propriu-zisă, în legătură cu înțelesul și întinderea titlului executor, instanța poate pune în discuția părților această împrejurare pentru a tranșa problema și a se lămuri pe deplin, fiind în măsură să disjungă această cerere ca fiind o veritabilă contestație la titlu și să dispună declinarea acesteia spre competentă soluționare tribunalului - secția comercială, care a pronunțat 452/2009.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 22 Cod pr. civilă, se stabili competența materială de soluționare a contestației la executare, în primă instanță în favoarea Judecătoriei Motru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența materială de soluționare în primă instanță a cererii formulată de petenții și, ambii domiciliați în M,-, - 4,.D,.2,.8, județul G, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice G, cu sediul în Tg.J și Administrația Finanțelor Publice M, cu sediul în M, G, în favoarea Judecătoriei Motru.
Cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 februarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - - |
Red. TR/17.03.2010
5 ex.
16 Februarie 2010
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu
