Conflict de competență. Sentința 6/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6
Ședința din camera de consiliu din data de: 16.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 4 B și Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal, privind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul PRIMĂRIA SECTORULUI 4 PRIN PRIMAR.
La apelul nominal, făcut în camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se soluționează fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 4 B și Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, privind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul SECTORUL 4 PRIN PRIMAR.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București -secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 05.06.2008 sub nr. de dosar-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții MUNICIPIUL B, Sectorul 1 B, Sectorul 2 B, Sectorul 3 B, Sectorul 4 B, Sectorul 5 B și Sectorul 6 B, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
1.obligarea sectoarelor 1-6 B să îi atribuie un teren intravilan de 500 mp în vederea construirii unei locuințe în baza art. 5 lit. G din Legea nr. 341/2004 sau să îi pună la dispoziție o locuință socială în baza art. 5 lit. A din Legea nr. 341/2004;
2.obligarea Municipiului B la întocmirea unei documentații și la înaintarea către Consiliul General al Municipiului Bap roiectului de hotărâre pentru trecerea din domeniul public în domeniul privat a suprafeței necesare de teren;
3.obligarea Municipiului B să îi pună la dispoziție prin cumpărare sau închiriere din fondul locativ de stat un spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător cu o suprafață de până la 100 mp sau concesionarea ori închirierea fără licitație a unei suprafețe de teren de până la 100 mp pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, potrivit art. 5 lit. C din Legea nr. 341/2004;
4. obligarea Municipiului B la plata despăgubirilor cauzate prin nesoluționarea în termen a cererii de atribuire a unui spațiu comercial și pentru lipsa de folosință a acestuia.
În ședința de judecată din 12.11.2008, instanța a dispus disjungerea capătului 1 din cerere, dar numai în partea referitoare la obligarea pârâților Sectoarele 1-6 B la atribuirea unui teren intravilan de 500 mp în vederea construirii unei locuințe în baza art. 5 lit. G din Legea nr. 341/2004 și a dispus formarea unui dosar separat în privința acestuia din urmă, în acest sens fiind format dosarul nr. 43196/ 3/CA/2008 al acestei instanțe.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București -secția a IX-a sub nr-, reclamantul a chemat în judecată mai mulți pârâți printre care și Sectorul 1 B, Sectorul 2 B, Sectorul 3 B, Sectorul 4 B, Sectorul 5 B și Sectorul 6 B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună printre altele și obligarea sectoarelor 1-6 să îi atribuie un teren intravilan de 500 mp în vederea construirii unei locuințe în baza art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004.
În ședința de judecată din 12.11.2008, instanța a dispus disjungerea capătului 1 din acțiunea de mai sus, dar numai în partea referitoare la obligarea pârâților Sectoarele 1-6 B la atribuirea unui teren intravilan de 500 mp în vederea construirii unei locuințe în baza art. 5 lit. G din Legea nr. 341/2004 și a dispus formarea unui dosar separat în privința acestuia din urmă, în acest sens fiind format dosarul nr. 43197/3/CA/2008.
Prin încheierea de ședință din 26.11.2008, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 43197/3/CA/2008 la dosarul nr. 43196 /3/CA/2008, ambele având ca obiect obligarea pârâților Sectoarele 1-6 B la atribuirea unui teren intravilan de 500 mp în vederea construirii unei locuințe în baza art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004.
Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Sectorului 4 B la atribuirea unui teren intravilan de 500 mp în vederea construirii unei locuințe în baza art. 5 lit. G din Legea nr. 341/2004 de capetele de cerere care vizau celelalte sectoare și a dispus formarea unui dosar separat în privința capătului disjuns, în acest sens fiind format dosarul nr. 45314/3/CA/2008 pe rolul Tribunalului București -secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pârâtul Sectorul 4 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale asupra acestui capăt de cerere, afirmând că atribuirea terenului este de competența Subcomisiei Locale de Fond Funciar a Sectorului 4 B și că activitatea acesteia este reglementată de Legea nr. 18/1991 care atribuie competența de judecare a litigiilor către judecătoria în raza căreia se află terenul.
Prinsentința civilă nr. 3514/ 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr. 45314/3/CA/2008, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4.
În motivarea sentinței, s-a reținut că deși dreptul reclamantului de a beneficia de o suprafață de teren intravilan de 500 mp pentru construirea unei locuințe nu derivă direct din legea generală, respectiv Legea nr. 18/1991, ci dintr-o lege specială, respectiv din art. 5 lit. G din Legea nr. 341/2004, se constată că legea specială nu prevede procedura concretă de atribuire a acestei suprafețe de teren și nici autoritatea publică ce are această competență. Or, în această situație, devine aplicabilă procedura generală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care alcătuiesc fondul funciar, procedură care face obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991, după cum precizează art. 1 și 8 ale acestui act normativ.
Or, potrivit art. 12 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face de către o comisie locală condusă de către primar, în speța de față de către Subcomisia Locală de Fond Funciar a Sectorului 4 B, iar potrivit art. 53 și următoarele din același act normativ, competența de soluționare a litigiilor intervenite în cadrul acestei proceduri revine judecătoriilor în raza cărora se află terenul în discuție, în speță de față Judecătoriei Sectorului 4.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 sub nr- la data de 13.01.2009.
Prinsentința civilă nr. 969/ 13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosar nr-, a fost admisă excepția necompetenței materiale, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București -secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență după rămânerea irevocabilă a hotărârii și a fost trimisă cauza Curții de Apel București, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În motivarea sentinței, s-a reținut că normele speciale, în măsura în care sunt incomplete, se completează în privința aspectelor pe care nu le reglementează, cu normele generale, determinarea legală a competenței materiale presupunând identificarea corectă a legii generale aplicabile în completare.
Această lege generală nu este Legea nr. 18/1991, deoarece procedura de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate privată reglementată de acest act normativ se referă la "terenurile care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție", potrivit art. 8 alin. 1 din lege. Competența comisiilor de aplicare a legii fondului funciar și a altor acte normative adoptate pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere este limitată la ipotezele reglementate de această lege și nu poate fi extinsă pe cale de analogie. În realitate, procedura reglementată de Legea nr. 18/1991 reprezintă dispoziție derogatorie de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 554/2004 modificată.
Reclamantul invocă refuzul nelegal al autorității publice (Sectorul 4 B) de a emite un act administrativ prin care să îi atribuie un teren situat în intravilan, drept care îi este recunoscut, în limitele posibilităților existente de art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004.
Dat fiind că în această ipoteză nu este în nici un fel aplicabilă Legea fondului funciar, inexistența unei proceduri speciale de soluționare a cererilor întemeiate pe art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004 duce la concluzia că în completare se aplică dreptul comun referitor la contestarea actelor administrative emise de o autoritate publică, acest drept comun fiind reprezentat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De altfel, în doctrină și în practica judiciară s-a subliniat în mod constant că în raport de Legea contenciosului administrativ, legea fondului funciar instituie un contencios administrativ paralel sau special, în prezența căruia dispozițiile de drept comun din legea contenciosului administrativ nu sunt aplicabile. Legea fondului funciar este inaplicabilă și prin simpla împrejurare că vorbește despre "atribuire" ( și nu despre constituire ori reconstituire în sensul Legii fondului funciar) a unui teren situat în intravilan.
Asupra conflictului negativ de competență dedus judecății, Curtea reține următoarele:
Cererea introductivă de instanță formulată de reclamantul persoană fizică are ca obiect obligarea pârâtului Sectorului 4 B la atribuirea unui teren intravilan de 500 mp în vederea construirii unei locuințe în baza art. 5 lit. G din Legea nr. 341/2004.
În drept, se reține că Legea nr. 341/2004 nu conține nicio normă specială referitoare la procedura de aducere la îndeplinire a acestui drept al reclamantului, astfel încât dilema juridică poartă asupra naturii juridice a litigiului și în consecință asupra aplicării fie a procedurii Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, fie a procedurii Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de o parte, potrivit art. 5 lit. g din Legea nr. 341 din 12 iulie 2004, denumităLegea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din noiembrie 1987,persoanele care se încadrează în ipoteza acestui act normativ beneficiază de atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan și 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ.
Conform art. 34 din Hotărârea Nr. 1412 din 2 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004, în aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004, în situațiile în care autoritățile administrației publice locale nu dispun de suprafețele de teren necesare satisfacerii solicitărilor, se poate proceda, în condițiile legii, la trecerea unor suprafețe de teren din domeniul public în domeniul privat, cu această destinație. În limita suprafeței de 500 mp de teren în intravilan, autoritățile și instituțiile publice atribuie solicitanților suprafața de teren aferentă spațiului locativ care i-a fost vândut în baza altor reglementări în vigoare, dar în cazul cărora, la momentul respectiv, nu a fost posibilă și vânzarea terenului aferent.
Pe de altă parte, art. 8 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Conform prevederilor art. 12 din aceeași lege, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptățiți și eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraș sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar. Comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea unei comisii județene, numită prin ordinul prefectului și condusă de acesta.
Este adevărat că cererea reclamantului nu se încadrează în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor reglementată de Legea nr. 18/1991, dar Curtea reține că această cerere se încadrează în procedura de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care este reglementată (ca și sediu al materiei ) în Legea nr. 18/1991, dar care se completează cu diferite norme speciale referitoare la alte cazuri de constituire introduse prin alte acte normative.
Astfel, se reține că regula de drept potrivit căreia normele speciale, în măsura în care sunt incomplete, se completează în privința aspectelor pe care nu le reglementează, cu normele generale, iar nu cu normele speciale cele mai "asemănătoare cu acestea", deși corectă, nu este aplicabilă în cauză.
Și aceasta, deoarece Curtea reține că în această cauză, există o normă specială, care face trimitere expresă la procedura funciară.
Astfel, potrivit art. 15 din Legea nr. 18/1991, membrii cooperatori care, după caz, au părăsit agricolă de producție, nu au muncit în cooperativă sau nu locuiesc în localitatea respectivă, precum și moștenitorii acestora pot primi terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei. Dispozițiile alineatului precedent se aplică și persoanelor ale căror terenuri au trecut, cu sau fără titlu, în patrimoniul cooperativei agricole de producție fără ca ele să fi dobândit calitatea de cooperatori, precum și, după caz, moștenitorilor acestora. De prevederile alin. (2) beneficiază și persoanele deținătoare ale titlurilor de al Ordinului " ", " cu " și moștenitorii lor, care au optat și cărora li s-a atribuit, la data împroprietăririi, teren arabil, cu excepția celor care l-au înstrăinat. Dispozițiile art. 14 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător.( respectiv faptul că atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție.)
Art. 15 alin. 5 din lege mai prevede că se vor atribui, la cerere, persoanelor care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și moștenitorilor celor care au decedat - ca urmare a participării la lupta pentru victoria din decembrie 1989 - în proprietate, terenuri în suprafață de 10.000 mp în echivalent arabil. Pentru terenurile atribuite, acești beneficiari nu datorează taxe sau impozite.
De altfel, ca și argument istorico-teleologic, și Legea nr. 42 din 18 decembrie 1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria din decembrie 1989 (abrogată prin Legea nr. 341/2004) prevedea acordarea unei suprafețe de teren în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Rezultă că încă de la introducerea acestui drept special pentru această categorie socială a fost calificată procedura de acordare ca o procedură derogatorie de la contenciosul administrativ, respectiv procedura Legii nr. 18/1991 de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În plus, se mai reține că numai comisiile speciale de fond funciar sunt în măsură să aprecieze dacă mai există teren liber conform sintagmei "în măsura posibilităților", cât timp acestea au evidența tuturor cererilor de reconstituire și de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Argumentul gramatical, legat de folosirea termenului de "atribuire", deși corect, nu este concludent, cât timp același termen este folosit în mod generic de Legea nr. 18/1991 atât pentru procedura de reconstituire, cât și pentru cea de constituire și se referă la operațiunea materială de identificare fizică a terenului.
Fiind vorba despre procedura de fond funciar, rezultă că instanța competentă material este judecătoria, iar nu tribunalul.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 22 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționarea a cauzei având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul G, cu domiciliul procesual ales în B,-,.,. 5,. 35, în contradictoriu cu pârâtul PRIMĂRIA SECTORULUI 4 PRIN PRIMAR, cu sediul în B, sector 4,--16 în favoarea Judecătoriei Sectorului 4
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
/red /4exemplare/22.04.2009
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile
