Conflict de competență. Sentința 8/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA CIVILA, DE munca SI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8/DC/2008
Ședința Camerei de Consiliu din 30 ianuarie 2008
Instanta constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Maramureș și Judecătoria Dragomirești privind soluționarea cererii de recuzare formulată de pârâtul împotriva domnului judecător în dosarul nr- al Judecătoriei Dragomirești.
Prezenta s-a dat fără citarea părților.
Curtea, găsind cauza în stare de judecată o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, reține că prin încheierea civilă din 11 decembrie 2007 Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosar nr-, s-a dispus trimiterea la Tribunalul Maramureș, spre soluționare, a cererii formulată de pârâtul pentru recuzarea domnului judecător.
În motivarea încheierii s-a arătat că întrucât d-nul judecător este în prezent singurul judecător din cadrul instanței, ceea ce atrage imposibilitatea soluționării cererii de către Judecătoria Vișeu d S u s, impunând trimiterea la Tribunalul Maramureș în baza prevederilor art. 30 alin. 1.pr.civ.
Prin încheierea civilă nr. 11 din 14 ianuarie 2008 Tribunalul Maramureș și-a declinat competența de soluționare a cererii de recuzare în favoarea Judecătoriei Vișeu d e, apreciind că în mod nelegal a fost investit cu soluționarea cererii, câtă vreme recuzarea d-nului judecător semnifică o recuzare a tuturor judecătorilor Judecătoriei Vișeu d e. Or, în acest caz sunt incidente dispozițiile art. 30 alin. 4.pr.civ. în raport de care cererea de recuzare trebuia soluționată de instanța în fața căreia cererea a fost formulată.
Așa fiind, s-a constatat ivirea unui conflict negativ de competență, trimis spre soluționare prezentei Curți de Apel.
Cu privire la acest conflict negativ de competență Curtea are în vedere următoarele:
Într-adevăr, dispozițiile art. 28 alin. 2.pr.civ. stabilesc că nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia, în vreme ce dispozițiile art. 30 alin. 4.pr.civ. precizează, complementar, că cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 (deci și acelea circumscrise prevederilor art. 28 alin. 2.pr.civ.) se soluționează de instanța în fața căreia au fost formulate.
Pe de altă parte, art. 30 alin. 2.pr.civ. dispune că în cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanța ierarhic superioară.
Într-un asemenea context legal, este de avut în vedere că prevederile, -evocate, ale art. 28 alin. 2.pr.civ. (ca de altfel și cele cuprinse în alineatele 2/a și 3 ale aceluiași articol) au rostul de a combate eventuala exercitare abuzivă de către părți a dreptului de a solicita recuzarea, formulând în scop dilatoriu o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor unei instanțe sau, când este cazul ai unei secții a unei instanțe pentru a obține o împiedicare temporară a activității de judecată. O asemenea împiedicare se produce prin efectul prevederilor art. 31 alin. 3.pr.civ. conform cărora în cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură, judecata fiind, deci, suspendată.
Această intenție a legii răzbate din prevederile art. 28 alin. 2.pr.civ. câtă vreme acestea se referă la "toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia", deci la un număr mai mare de judecători, iar nu la unul singur.
În același timp, trebuie ținut seama și de argumentul că declarând inadmisibile asemenea cereri de recuzare, legiuitorul nu putea avea în intenție decât sancționarea situațiilor în care cererea i-ar viza pe toți judecătorii, însă autorul ei nu invocă, în raport cu fiecare, motive care să ofere aparențe de temeinicie, îngăduind constatarea că, în realitate, este vorba despre o solicitare abuzivă a recuzării.
Astfel, s-ar ajunge ca pe fondul respingerii, în mod necondiționat, ca inadmisibile a cererii, părții să-i fie refuzat dreptul de a-i fi soluționat procesul de un judecător imparțial, sau, altfel spus, de un tribunal imparțial în înțelesul prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce ar fi inacceptabil.
Din perspectiva unei asemenea interpretări, revine că inclusiv atunci când la o instanță își desfășoară activitatea un singur judecător, iar nu mai mulți, iar împotriva lui se formulează o cerere de recuzare, aceasta nu poate intra sub incidența prevederilor art. 28 alin. 2.pr.civ. ci sub a acelora ale art. 30 alin. 2.pr.civ.
Pe cale de consecință, Curtea, făcând și aplicarea prevederilor art. 20 pct. 2 și următoarele pr.civ. urmează a stabili în favoarea Tribunalului Maramureș competența de soluționare a cererii de recuzare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește în favoarea Tribunalului Maramureș competența de soluționare a cererii de recuzare formulate de pârâtul împotriva d-nului judecător, în dosarul nr- al Judecătoriei Dragomirești.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.MV/dact.
4 ex./30.01.2008
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea
