Conflict de competență. Sentința 9/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9
Ședința din camera de consiliu din data de: 04.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și Judecătoria Sectorului III B, cu privire la soluționarea cauzei având ca obiect "acțiune în constatare - hotărâre care să țină loc de act autentic", privind pe reclamantă și pârâții, și.
La apelul nominal, făcut în camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză se soluționează fără citarea părților.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și Judecătoria Sectorului III B, cu privire la soluționarea cauzei având ca obiect "acțiune în constatare - hotărâre care să țină loc de act autentic", privind pe reclamantă și pârâții, și.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.02.2006 sub nr- pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B reclamanta gac hemat în judecată pe pârâții, și, solicitând obligarea pârâților să le pună la dispoziție documentele necesare încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică pentru imobilul teren în suprafață de 4370 mp situat în B str. - între nr. 208-216 sector 3 pentru care s-a deschis cartea funciară.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut ca la data de 17.01.2006, între reclamanta în calitate de cumpărător și pârâți, prin mandatar în calitate de cumpărător s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafața de 4.370 mp situat în B--216 sector 3. Potrivit art. 3 - capitolul IV pârâții aveau obligația să obțină în prima săptămână din luna februarie și să pună la dispoziție toate documentele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în forma notarială. Pârâții nu au îndeplinit această obligație, se solicită astfel obligarea pârâților să pună la dispoziția reclamantei documentele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, respectiv actul de proprietate, încheierea de intabulare, extras de carte funciara, certificat fiscal.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.112 Cpc si art.969 civ.
La data de 27.03.2006, pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că pentru a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică nu este suficient să pună la dispoziție actele necesare, iar intabularea imobilului, obținerea extrasului de carte funciară se face de notarul public, iar nu de parte.
Prin sentința civilă nr. 5971/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B s-a respins ca neîntemeiată cererea, reținându-se că potrivit art. 4 din antecontractul de vânzare-cumpărare pârâții și-au rezervat un drept de a se răzgândi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - g SRL.
Prin decizia civilă nr. 85A din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul cu nr- s-a respins apelul formulat de reclamanta - SRL ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - g SRL.
Prin decizia civilă nr. 535/31.03.2008 s-a admis recursul formulat de reclamanta - SRL și s-a desființat sentința civilă nr. 5971/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B în dosarul nr-, cauza fiind trimisă spre rejudecare, în esență, cu motivarea potrivit căreia dreptul de opțiune între posibilitățile promitentului cumpărător din actul juridic calificat în recurs ca fiind o promisiune de vânzare cumpărare a unui imobil, de a opta pentru acordarea de daune interese sau de a obliga promitentul vânzător la încheierea contractului de vânzare - cumpărare aparține în exclusivitate promitentului cumpărător, interpretarea dată de instanțe contractului încheiat între părți și a clauzelor acestuia fiind greșită.
Potrivit considerentelor cuprinse în decizie, s-a dispus trimiterea cauzei la același tribunal, pentru a se analiza celelalte motive de apel care vizează fondul raportului juridic dedus judecății.
Potrivit dispozitivului deciziei instanței de recurs, s-a dispus admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără a se face individualizarea acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 la 15.05.2008 sub nr-.
La termenul din 05.09.2008 reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare prin care a solicitat ca în baza art. 1073 și 1077 Cod civil, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru terenul în suprafață de 4.370 mp situat în B,- - 216, Sector 3, înscris în Cartea Funciara nr. 63552 cu număr cadastral 9208 la prețul de 200.000 Euro stabilit prin Antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 17.01.2006.
În motivare reclamanta a arătat că la data de 17.01.2006, între - g SRL - în calitate de promitent cumpărător și, și în calitate de promitenți vânzători s-a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare prin care promitenții vânzători aveau obligația să obțină în prima săptămâna din luna februarie 2006 toate documentele necesare în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare - cumpărare.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligația sus menționată, la data de 16.02.2006 s-a formulat acțiune prin care s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 132 cod pr.civ. și art. 1073, 1077, 969 - 978, 985, 977, 982 cod civil și art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005.
La 26.09.2008 pârâții, și au depus întâmpinare prin care au solicitat în principal respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar în subsidiar obligarea reclamantei la prețul stabilit în antecontract.
În motivarea cererii, pârâții au arătat că prin antecontractul încheiat, reclamanta a urmărit îmbogățirea fără justa cauză pentru că nu a stabilit un termen pentru îndeplinirea obligației asumate, prin neindicarea anului. Prețul terenului potrivit art. 2 din contract este de 200.000 euro pe metru pătrat. Pârâții arată că la data întocmirii promisiunii erau în vigoare dispozițiile art. 2 din Lg. 247/2005, antecontractul fiind astfel nul absolut. În subsidiar, pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 874.000.000 euro.
La termenul din 3.10.2008 instanța a calificat cererea pârâților ca fiind o cerere reconvențională cel puțin pentru capătul de cerere subsidiar.
La termenul, din 3.10.2008, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a instanței, față de cererea principală modificată și de cererea reconvențională.
Instanța a luat astfel act că prin cererea principală modificată la termenul din 5.09.2008, reclamanta a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Potrivit art.6 al. 1 lit. a din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cererea pentru constatarea dobândirii unui drept real este considerată evaluabilă în bani, astfel încât hotărârea care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului cererii este dată cel puțin de valoarea regăsită în cererea modificatoare a reclamantei - 200.000 euro. Rezultă că obiectul cererii principale este mai mare de 500.000 lei.
Prin cererea reconvențională (capătul de cerere subsidiar) se solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 874.000.000 euro, debit care depășește suma de 500.000 lei din art.2 lit. b Cpc și atrage competența Tribunalului în soluționarea cererii.
Pentru aceste considerente, constatând că atât cererea principală modificată, cât și cererea reconvențională nu sunt în competența judecătoriei, văzând dispozițiile art. 158 Cpc rap. la art. 2 lit. b Cpc, Judecătoria a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția V-a civilă sub nr-.
La termenul din 4.02.2009, Tribunalul a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, pe care a pus-o în dezbaterea părților.
Prin sentința civilă nr. 179 din 11.02.2009, Tribunalul a admis excepția, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 și a înaintat dosarul Curții de Apel, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că modificarea cererii principale în rejudecarea după casare nu poate determina modificarea competenței materiale a instanței inițial sesizate.
Prin încuviințarea primirii spre judecată a unei cereri noi nu se poate proceda la declinarea competenței, deoarece instanța de rejudecare este chemată să se pronunțe asupra problemelor dezlegate de instanța de recurs. Nu se poate ca prin încuviințarea depășirii unui termen dispozitiv - pentru modificarea acțiunii parțiale "să convină", practic asupra schimbării competenței.
Competența Tribunalului nu este atrasă nici de împrejurarea formulării cererii reconvenționale - fie cu caracter principal, fie cu caracter subsidiar - potrivit disp. art. 17.civ.Cod Penal
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere dispozițiile art.2 alin.1 lit. b Cod procedură civilă, precum și dispozițiile cuprinse în decizia de casare, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, având în vedere următoarele:
Prin decizia civilă nr. 535/31.03.2008 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă, a fost dezlegată problema de drept a petitului cererii principale, respectiv a posibilității promitentului cumpărător de a solicita instanței de judecată competente să pronunțe o hotărâre prin care promitentul cumpărător să fie obligat la încheierea contractului de vânzare cumpărare, pe temeiul art. 1973 și 1077 Cod civil, aspect considerat greșit soluționat de instanțele anterioare și care a condus la admiterea recursului.
În aceste condiții, în mod greșit a reținut s-a reținut de către Tribunalul în favoarea căruia s-a dispus declinarea cauzei că reclamanta și-ar fi modificat cererea de chemare în judecată numai ulterior trimiterii spre rejudecare, precizarea făcută la data de 5.09.2008 fiind justificată prin însăși considerentele deciziei pronunțate în recurs.
Cum valoarea terenului în privința căruia a intervenit actul juridic interpretat de instanța de recurs ca promisiune de vânzare cumpărare s-a regăsit în conținutul actului, depus odată cu cererea de chemare în judecată, moment la care se apreciază asupra competenței materiale din punct de vedere valoric, iar neluarea în considerare a acestei valori a fost consecința greșitei interpretări date de instanțe obiectului cererii de chemare în judecată, soluționarea cererii revine instanței în considerarea acelei valori, în speță cea de 200.000 Euro, așa încât sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.1 lit. b Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei revenind astfel Tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantă, cu sediul în B,-,.1 și pârâții, și, toți cu domiciliul în com.,. nr. 9C, Județul I, în favoarea Tribunalul București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2009.
PREȘEDINTE
- - -
GREFIER
- -
Red.
.red.
6 ex./06.07.2009
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu
