Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 19
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 510 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest România, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei-intimate Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest România și avocat în reprezentarea reclamantului-recurent.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-intimate depune la dosar decizia civilă nr. 2776/19.09.2008 a Curții de Apel Timișoara, adresele nr. 4105/31.08.2007 și nr. 4897/9.10.2007, înregistrate la Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, Regulamentul intern al Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T și înscrisuri privind procedura de evaluare la care a participat reclamantul.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției de nulitate a recursului, invocată de intimată prin întâmpinare pe motiv că nu cuprinde elementele esențiale prevăzute de art. 3021lit. c Cod procedură civilă, respectiv motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită admiterea excepției de nulitate a recursului, pentru considerentele expuse în întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului-recurent solicită respingerea excepției de nulitate a recursului, întrucât instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod procedură civilă.
Având în vedere motivele recursului și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, invocate ca temei de drept al cererii de recurs, Curtea respinge excepția de nulitate a recursului, invocată de intimată prin întâmpinare pe motiv că nu cuprinde elementele esențiale prevăzute de art. 3021lit. c Cod procedură civilă, întrucât cererea de recurs cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Instanța invocă, din oficiu, excepția de nulitate a deciziei de concediere prin raportare la dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului, precum și asupra excepției de nulitate a deciziei de concediere prin raportare la dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Reprezentanta reclamantului-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și admiterea excepției de tardivitate a emiterii deciziei de concediere, a excepțiilor de nulitate a deciziei de concediere pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b și lit. c din Codul muncii și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în întregime, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea excepției de tardivitate a emiterii deciziei de concediere și a excepțiilor de nulitate a deciziei de concediere, pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b și lit. c din Codul muncii, ca neîntemeiate, precum și a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele de fapt și de drept expuse în întâmpinare și în concluziile scrise, arătând că decizia de concediere cuprinde toate elementele prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, iar hotărârea recurată este motivată în fapt și în drept, astfel încât nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în fond a cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 510/26.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, având ca obiect anularea deciziei de concediere nr. 98/13.11.2007, reintegrarea sa în postul ocupat anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, precum și la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că excepția tardivității emiterii deciziei de concediere este neîntemeiată, deoarece aceasta a fost emisă în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
Totodată, a respins ca nefondată excepția nulității absolute a deciziei de concediere, apreciind că ea cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Prima instanță a reținut că fapta săvârșită de reclamant, respectiv refuzul de a semna documentele legate de raportul de evaluare în calitatea sa de membru cu drept de vot în comisia de evaluare, constituie abatere gravă, potrivit dispozițiilor art. 263 alin. 2 din Codul muncii și pct. 5.2. lit. c din Regulamentul intern al Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, fiind justificată aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, conform art. 264 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Reclamantul a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 510/2008, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță a respins excepția tardivității emiterii deciziei de concediere fără a se referi în mod concret la apărările invocate de reclamant în susținerea acesteia, respectiv la împrejurarea că reclamantul a refuzat semnarea grilelor de evaluare cu începere din data de 10.09.2007, dată la care a luat cunoștință de acest refuz și președintele comitetului de evaluare: directorul Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest Prin urmare, decizia de concediere din 13.11.2007 a fost emisă cu încălcarea termenului imperativ de 30 de zile, prevăzut de lege, termen care s-a împlinit la 1.11.2007, datorită incapacității temporare de muncă în care s-a aflat reclamantul.
Instanța de fond a apreciat că excepția nulității absolute a deciziei de concediere este nefondată, fără a indica probele sau raționamentul juridic care au stat la baza acestei concluzii și motivele pentru care a înlăturat susținerile reclamantului referitoare la împrejurarea că decizia contestată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Cu privire la fondul cauzei se susține că prima instanță a apreciat unilateral și superficial probele administrate de părți, reținând că reclamantul a refuzat semnarea documentelor, deoarece a primit ca sarcină de serviciu, pe lângă atribuțiile specifice, introducerea datelor în, cu toate că reclamantul a arătat, de mai multe ori, că motivul pentru care a refuzat semnarea actelor a fost nerespectarea procedurii de evaluare, care stabilește că una din obligațiile directorului Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T este aceea de a se asigura că niciun membru al comisiei nu primește alte atribuții de serviciu până la finalizarea lucrărilor de evaluare.
Datorită faptului că reclamantul nu-și putea îndeplini sarcinile în cadrul comitetului, a făcut o serie de sesizări către Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T și L referitoare la neregulile și problemele cu care se confrunta. Procedura a fost anulată de L, care a numit un nou comitet și a dispus refacerea întregului proces de evaluare, dată fiind neregularitatea procesului de evaluare până în acel moment.
Instanța de fond nu a analizat sancțiunea disciplinară prin raportare la prevederile art. 266 din Codul muncii. Din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că reclamantul nu se face vinovat de vreo abatere, întrucât simplul refuz de a semna retroactiv niște documente, pe care le considera nelegale, nu poate fi considerat abatere disciplinară, în condițiile în care acest aspect a fost adus la cunoștința angajatorului și a ministerului înainte de începerea cercetării disciplinare prealabile, iar sesizările reclamantului au condus la anularea de către Lat uturor lucrărilor comisiei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, arătând că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, cerință prevăzută de art. 3021lit. c Cod procedură civilă.
Totodată, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în mod temeinic și legal, prima instanță a respins excepția tardivității emiterii deciziei de concediere, deoarece recurentul a refuzat expres semnarea documentelor de evaluare tehnică și financiară în cadrul comitetului de evaluare în data de 25.09.2007, dată la care a transmis adresa nr. 4601/25.09.2007, prin care a adus la cunoștința conducerii acest refuz, astfel încât aceasta este data când conducătorul instituției a luat la cunoștință despre fapta săvârșită de către reclamant. În perioada 17.09.2007 - 31.10.2007, reclamantul a avut un număr de 23 de zile de concediu medical, iar în perioada 1.11.2007 - 9.11.2007 a fost absent nemotivat, deoarece a anunțat telefonic că este în concediu medical, însă nu a prezentat un certificat medical, împrejurări ce au determinat suspendarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii.
Excepția nulității absolute de deciziei de concediere a fost respinsă corect de către instanța de fond, întrucât decizia de concediere cuprinde descrierea faptei care reprezintă abatere disciplinară, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, în condițiile în care, în cursul cercetării disciplinare, reclamantul s-a limitat la a afirma că a refuzat semnarea documentelor, fără a explica în vreun fel acest refuz.
Cu privire la fondul cauzei se susține că prima instanță a respins, în mod temeinic și legal, contestația reclamantului, întrucât fapta săvârșită de el reprezintă o abatere gravă de la disciplina muncii, constând în perturbarea, cu vinovăție, a întregului proces de evaluare și întârzierea finalizării acestuia. Reclamantul nu a cunoscut procedura de evaluare, iar susținerile sale nu pot fi considerate ca motive de nelegalitate a grilelor sau a raportului de evaluare. Nemulțumirile reclamantului nu au fost considerate nereguli de către Procedura de evaluare a fost reluată din cauza refuzului reclamantului de a semna documentele, nefiind vorba de semnarea retroactivă a documentelor sau de documente întocmite nelegal. Reclamantul trebuia să semneze propriile grile de evaluare, realizate în cursul desfășurării procesului de evaluare, și să le predea în formatul cerut potrivit grilei de evaluare.
Alegația recurentului că a primit alte sarcini de serviciu în timpul evaluării, respectiv introducerea datelor în sistemul, nu corespunde realității, deoarece aceste activități au fost desfășurate în luna august 2007, iar lucrările comisiei de evaluare au început în luna septembrie.
Angajatorul este singurul în măsură să interpreteze gravitatea faptei săvârșite, conform art. 266 din Codul muncii, și să stabilească sancțiunea pe care o aplică, în virtutea dreptului său de prerogativă disciplinară. Prima instanță a reținut, în mod legal și temeinic, că reclamantul a pus în pericol acordarea de către a sumelor alocate, deoarece a refuzat nejustificat de a semna documentele necesare finalizării procesului de evaluare.
Reclamantul a depus concluzii scrise, prin care reiterează motivele de fapt și de drept invocare prin cererea de recurs și solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de nulitate a recursului, invocată prin întâmpinare, întrucât instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depus la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând motivele de fapt și de drept invocate prin întâmpinare.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: adresa nr. 641/11.02.2008, emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, procesul-verbal încheiat la 20.11.2007 ora 10,15, dovezi privind comunicarea unor înscrisuri către reclamant, adresa nr. 413//4.10.2007, înregistrată la Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, decizia civilă nr. 2776/19.09.2008 a Curții de Apel Timișoara, adresele nr. 4105/31.08.2007 și nr. 4897/9.10.2007, înregistrate la Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, Regulamentul intern al Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T și înscrisuri privind procedura de evaluare la care a participat reclamantul.
La termenul din 14 ianuarie 2009, instanța a pus în discuția părților excepția de nulitate a deciziei de concediere prin raportare la dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat în parte pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul a contestat decizia de concediere nr. 98/13.11.2007 emisă de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, prin care s-a dispus, în temeiul art. 40 alin. 1 lit. e, art. 61 lit. a, art. 263 alin. 1 și art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, coroborate cu pct. 4.1 lit. e și pct. 8.2 lit. f din Regulamentul intern al Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, încetarea contractului său de muncă cu începere de la data de 13.11.2007. S-a reținut că refuzul reclamantului, exprimat prin adresa nr. 4650/25.09.2007, de a semna documentele legate de raportul de evaluare și de lucrările Comitetului de selecție regional în cadrul programului PHARE 2005 "Asistență acordată -urilor în scopul achiziționării de servicii de consultanță în afaceri" și acuzațiile aduse de acesta cu privire la corectitudinea desfășurării procesului de evaluare, fără a menționa în mod concret care sunt neregulile semnalate, au pus în dificultate desfășurarea procesului de evaluare. Totodată, s-a apreciat, în urma efectuării cercetării disciplinare, că refuzul reclamantului de a semna documentele este neîntemeiat, întrucât acuzațiile aduse nu sunt concrete, iar cele semnalate de către membrii comisiei de evaluare sunt reale.
Având în vedere data sesizării conducerii cu privire la fapta săvârșită de reclamant, data emiterii deciziei de concediere și perioada în care reclamantul s-a aflat în concediu medical, conform înscrisurilor depuse la dosar, Curtea apreciază că excepția tardivității emiterii deciziei de concediere este neîntemeiată prin raportare la dispozițiile art. 268 alin. 1 din Codul muncii, astfel încât instanța de fond a respins în mod corect această excepție.
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 98/13.11.2007, emisă de pârâtă, rezultă că nu au fost respectate dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, întrucât decizia de concediere nu cuprinde prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
În referatul privind cercetarea disciplinară a reclamantului se menționează că fapta săvârșită de acesta constituie abatere disciplinară, deoarece reclamantul a încălcat dispozițiile pct. 5.2 lit. c din regulamentul intern al Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, referitoare la obligația salariaților de a executa întocmai și la termenele stabilite obligațiile de serviciu ce le revin prin fișa postului, precum și dispozițiile legale încredințate de șeful ierarhic sau de directorul agenției ori sarcinile trasate de aceștia conform domeniului de competență și fișei postului.
Pct. 5.2 lit. c din regulamentul intern al Agenției pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T nu este indicat ca temei de drept al deciziei de concediere, iar celelalte dispoziții menționate în decizie se referă la dreptul angajatorului de a constata săvârșirea de abateri disciplinare și de a aplica sancțiunile corespunzătoare potrivit legii, contractului colectiv de muncă și regulamentului intern, astfel încât această decizie a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, deoarece nu cuprinde dispozițiile din regulamentul intern încălcate de salariați.
Întrucât decizia de concediere contestată de reclamant este lovită de nulitate pentru lipsa mențiunilor prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurent, precum și a apărărilor referitoare la acestea, formulate de către intimată.
Văzând considerentele expuse mai sus și dispozițiile art. 312 alin. 1 - alin. 3 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, precum și cu cele ale art. 76 - 78 și art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, Curtea va admite recursul reclamantului ca fiind întemeiat și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest T, va anula decizia de concediere nr. 98/13.11.2007, emisă de pârâtă, va obliga pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere și să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Reclamantul nu a arătat în ce constă prejudiciul moral suferit de el ca urmare a concedierii, astfel încât, față de prevederile art. 269 alin. 1 din Codul muncii, Curtea va menține dispozițiile hotărârii recurate în ceea ce privește respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor daune morale de 10.000 lei, apreciind că anularea deciziei de concediere și repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii acesteia asigură repararea prejudiciului încercat de el prin concedierea contestată.
Curtea nu va acorda reclamantului-recurent cheltuieli de judecată, întrucât acesta nu a depus dovezi privind cuantumul cheltuielilor de judecată determinate de soluționarea în fond și în recurs a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 510/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest
Anulează decizia de concediere nr. 98/13.11.2007, emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere și să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Menține dispozițiile hotărârii recurate în ceea ce privește respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor daune morale de 10.000 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /9.02. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./12.02. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
