Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia 543/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.543/
Ședința publică din 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G, -14,-, -B,.3,.49, jud.G împotriva sentinței civile nr.756/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta " ",cauza având ca obiect constatare nulitate absolută contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul reclamant personal,lipsă fiind intimata pârâtă " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată;după care:
Întrebat fiind,recurentul reclamant precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului reclamant în susținerea recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în rejudecare admiterea acțiunii, în sensul constatării nulității absolute a contractului individual de muncă încheiat de societatea pârâtă și anularea acestuia, obligarea societății pârâte la întocmirea unui alt contract individual de muncă cu menționarea în noul contract a tuturor drepturilor salariale, respectiv sporurile precizate de acesta în cererea de chemare în judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.756/10.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC
S-a constatat nulitatea clauzei Salarizare din contractul individual de muncă nr. /23.11.2007, referitor la prevederea că salariatul nu beneficiază de sporuri.
S-a constatat că o asemenea clauză este înlocuită de drept cu dispozițiile art. 41 al.3 lit.c,d,e din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei să încheie un alt contract de muncă și restul pretențiilor.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 2123/121/23.04.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta - să se constate nulitatea absolută a contractului individual de muncă nr. A/42699 din 23.11.2007 și pe cale de consecință să fie obligată pârâta să-i încheie un alt contract de muncă, cu menționarea tuturor drepturilor prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel național și a dreptului la tichete de masă.
În motivare a arătat că în mod nelegal angajatorul nu i-a menționat în contractul individual de muncă sporurile prevăzute de art. 41. alin. 3 lit. a,b, c, d, e, din contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010, respectiv:
a) pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază;
b) pentru condiții nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate;
c) pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază;
d) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază;
e) pentru lucrul în timpul nopții, 25% din salariul de bază;
Mai mult, la rubrica "alte adaosuri" nu i-a fost trecut și dreptul său la tichete de masă, prevăzut de legea 142/1998.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 57, 40 din Codul Muncii, art. 41. alin. 3 lit. a,b, c, d, e, din contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010 și Legea 142/1998.
În dovedire s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că societatea este de acord cu încetarea contractului individual de muncă, dacă reclamantul nu mai dorește să lucreze în cadrul său, dar nu se justifică constatarea nulității absolute a contractului.
Consideră că nu-i este opozabil contractul colectiv de muncă unic la nivel național, întrucât nu a fost parte la încheierea acestuia, nu l-a semnat și nu și-a asumat nicio obligație. Precizează că reclamantul beneficiază de spor pentru lucru în timpul nopții și pentru ore suplimentare, atunci când este cazul.
Referitor la obligarea ei să încheie un nou contract de muncă, cu drepturile menționate. consideră că instanța nu poate înlocui voința părților, care au negociat condițiile de încheiere a contractului individual de muncă.
În combaterea susținerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Din contractul individual de muncă nr. A/42699 din 23.11.2007 rezultă că reclamantul este angajat la societatea pârâtă în funcția de agent de pază.
La capitolul salarizare, din contractul de muncă rezultă că beneficiază de un salariu de bază brut de 528 lei, fără a avea dreptul la alte sporuri.
Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea 130/1996 (3) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Art. 11 din aceeași lege prevede că:
(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
În consecință, angajatorul nu poate să invoce inopozabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel național, chiar dacă nu a fost semnatar al acestuia, și are obligația legală să acorde salariaților toate drepturile rezultând din acesta.
Conform art. 57 alin. 1 din Codul Muncii nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
În speță instanța constată că nu întreg contractul este lovit de nulitate, ci doar clauza referitoare la salarizare.
Potrivit art. 57 alin. (4) din Codul Muncii, în situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
Conform art. 41. alin. 3 lit. a,b, c, d, e, din contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010:
(3) Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt:
a) pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază;
b) pentru condiții nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate;
c) pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază;
d) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază;
e) pentru lucrul în timpul nopții, 25% din salariul de bază;
Reclamantul nu a făcut dovada că ar lucra în condiții deosebite de muncă, grele, periculoase, penibile sau nocive, ca urmare instanța a constatat că acesta poate beneficia doar de sporurile prevăzute la lit. c,d, e, dacă este cazul (lucrează peste program, noaptea și are peste 3 ani vechime).
Referitor la dreptul la tichete de masă, instanța a reținut că potrivit art.1 din Legea 142/1998
(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Din interpretarea textelor legale, rezultă că legiuitorul a stabilit aceste drepturi cu caracter facultativ, în raport de disponibilitățile financiare ale angajatorilor.
Instanța a reținut, că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, ci doar o posibilitate a acestuia, iar reclamantul nu a făcut dovada că ar avea negociată cu pârâta acordarea de tichete de masă.
În consecință instanța a respins cererea de obligare a pârâtei să încheie un nou contract de muncă și cererea reclamantului de a i se recunoaște dreptul la tichete de masă și sporurile prevăzute de art. 41 alin. 3 lit a și b din contractul colectiv de muncă la nivel național.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul pentru următoarele motive:
Nu a solicitat instanței de fond să se constate faptul dacă beneficiază sau nu de sporurile menționate în acțiune ci să se constate nulitatea absolută a contractului individual de muncă motivat de faptul că la rubrica, sporuri nu sunt menționate anumite sporuri și la rubrica,alte adaosuri nu sunt menționate tichetele de masă.
Instanța de fond nu i-a solicitat să facă dovada că ar lucra în condiții deosebite de muncă,grele,periculoase,penibile sau nocive ca să poată beneficia sau nu de asemenea sporuri.
A mai invocat diferența de înțeles între menționarea unor asemenea sporuri și faptul că nu ar putea beneficia de acestea.
A solicitat casarea sentinței civile și admiterea acțiunii în sensul constatării nulității a contractului individual de muncă, anularea acestuia și obligarea intimatei-pârâte la întocmirea unui alt contract individual de muncă cu menționarea tuturor drepturilor salariale,respectiv sporurile menționate în cererea de chemare în judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.6 teza II, 8,9 Cod procedură civilă, art.57 pct.1-3 și 5-7, art.40 alin.2 lit.e din Codul Muncii, art.41 alin.3 lit.a,b,c,d și din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010.
Intimata-pârâtă G,prin cererea depusă la dosar a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie,cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă,curtea îl apreciază ca nefondat,pentru următoarele considerente:
Potrivit art.10 Codul Muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu.
Încheierea contractului individual de muncă are la bază consimțământul părților și cuprinde clauze esențiale cât și alte clauze specifice.
Printre clauzele esențiale,art.17 al.2 din Codul Muncii, se află și cele referitoare la salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul.
Este adevărat că, potrivit art.1 din Codul Muncii, clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Însă rolul unor asemenea prevederi nu este acela de a fi doar menționate în contractul individual de muncă ci ca asemenea drepturi să aibă caracter efectiv,să constituie pentru titular un drept de care acesta să beneficieze.
În speță,recurentul - reclamant a solicitat prin cererea introductivă constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă nr.A/42699 din 23.11.2007 încheiat cu intimata - pârâtă G, urmare a nemenționării sporurilor reglementate de art.41 al.3 lit.a,b,c,d și e din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007- 2010 și a dreptului la tichete de masă prevăzut de art.5 al.1 și 2 din Legea nr.142/1998.
Însă, dispozițiile art.41 al.3 lit.a,b,c,d și e din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe perioada 2007-2010 se referă la acordarea unor sporuri minime,acordare ce în mod evident ține de realizarea condițiilor pentru care au fost prevăzute (condiții de muncă,ore prestate suplimentar, vechime în muncă, lucru prestat în timpul nopții).
În același sens sunt și prevederile art.1 și 5 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
Ori ceea ce pretinde recurentul-reclamant,respectiv menționarea unor asemenea drepturi în contractul individual de muncă dar fără a se constata dacă poate beneficia sau nu de ele nu se poate realiza, scopul prevederii fiind acela al acordării drepturilor, în sensul producerii de consecințe între părți.
Ca atare, în mod legal și temeinic prima instanță a admis în parte acțiunea acestuia, făcând astfel aplicarea art.57 al.4 Codul Muncii și art.8 al.3 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, în referire la dispozițiile înscrise în clauza J la capitolul,salarizare din contractul individual de muncă.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art.315 al.1 Cod procedură civilă în referire la art.304 pct.6, 8 și 9 și 3041Cod procedură civilă, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile 756/10.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G, -14,-, -B,.3,.49, jud.G împotriva sentinței civile nr.756/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 01 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/16.09.2008
Tehnored./2 ex./ 18 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
