Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia 6033/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4635/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6033/
0Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată - SRL împotriva sentinței civile nr.3549/29.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16679/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-parata prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-contestator a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 21.10.2009, după care,
Președintele completului comunică recurentei-parate, prin avocat, o copie a întâmpinării și acordă cuvântul pe excepția tardivității declarării recursului, excepție invocată de intimatul-reclamant.
Recurenta-parată, prin avocat, solicită respingerea excepției.
Curtea respinge excepția tardivității declarării recursului, în raport de dispozițiile art.301 Cod procedură civilă, având în vedere că hotărârea a fost comunicată la data de 01.06.2009, iar recursul a fost declarat la data de 12.06.2009, potrivit ștampilei aplicată pe plicul poștal.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-parată, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea, in parte, a sentinței civile nr.3549/29.04.2009, respingerea capătului de cerere privind anularea deciziei nr.154/01.09.2007 și obligarea recurentei la reintegrarea contestatorului si la plata despagubirilor.
Reprezentantul avocat al recurentei-intimate, arată, în susținerea motivelor de recurs, că deși instanța de fond a admis excepția tardivității completării acțiunii contestatorului cu capătul de cerere privind nulitatea absolută a concedierii, a dispus constatarea nulității deciziei nr.154/01.09.2007 emisă de angajator, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la despăgubiri. Arată că deși contestatorul a lucrat numai trei săptămâni, procedura cercetării prealabile au fost efectuată. Mai arată că potrivit art.304 Cod procedură civilă, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CLp entru a se constata nulitatea contractului de muncă încheiat între părți și obligarea angajatorului să-i plătească drepturile salariale în cuantum de 1.500 lei.
Judecătoria Sectorului 1 B prin sentința civilă nr.2473/22.02.2008 pronunțată în dosarul nr- a dispus admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a VIII-a în raport de prevederile art.2 din Codul d e procedură civilă coroborate cu prevederile art.274 alin.1 Codul muncii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a -a la data de 24.04.2008, sub nr-.
Cererea de completare a acțiunii formulată la data de 21.04.2009 prin care s-a solicitat constatarea nulității contractului individual de muncă, de lipsa semnăturii salariatului, respectiv a consimțământului acestuia, a fost analizată de prima instanta în raport de prevederile art. 132 Cod procedura civilă, raportate la prevederile art. 134 Cod procedură civilă.
Tribunalul arata ca reclamantul si-a completat tardiv cererea de chemare in judecata, avându-se în vedere că prima zi de înfățișare a avut loc în ședința publică din 15.04.2009, iar aceasta a fost introdusă la data de 21.04.2009.
Reclamantul a invocat nulitatea contractului individual de muncă, invocand nerespectarea prevederilor art.27 alin.2 din Codul muncii, în raport de care operează nulitatea contractului individual de muncă în cazul in care o persoană este angajată în muncă fără existența unui certificat medical potrivit căruia persoana este aptă pentru a presta munca respectivă.
Prin sentința civilă nr.3549/29.04.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta C L; s-a constatat nulitatea deciziei nr.154 din 01.09.2007 emisă de angajator; s-a dispus obligarea intimatei sa-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr.154/2007.; a fost obligat intimatul la plata de despăgubiri, egale cu salariile indexate majorate, reactualizate, cât și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, calculate de la data de 01.09.2007 până la data reintegrării efective, a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale pe perioada 25 iunie -20 iulie 2007; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care s-a solicitat nulitatea contractului individual de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond- Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a reținut în esență că nerespectarea prevederilor art.27 al.1 din Codul muncii nu atrage nulitatea absolută a contractului individual de muncă, ci nulitatea relativă, deoarece potrivit alin. 3 din același articol salariatul poate prezenta certificatul medical după momentul încheierii contractului individual de muncă.
Din copia contractului individual de muncă rezultă că reclamantul a prestat meseria de îngrijitor clădiri. Această activitate nu are un caracter imoral sau ilicit pentru a se putea constata nulitatea absolută a contractului individual de muncă în raport de prevederile art.948 pct.3 și 4 Cod civil.
Ca urmare, tribunalul a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care se solicită constatarea nulității contractului individual de muncă, invocata in raport de prevederile art.27 al.2 Codul muncii și art.15 din Codul muncii, potrivit cărora este interzisă sub sancțiunea nulității absolute încheierea unui contract individual de muncă in scopul prestării unei munci sau a unei activități ilicite ori imorale.
Angajatorul a depus la dosar în baza art.287 din Codul muncii copia contractului individual de muncă, informarea scrisă privind condițiile de muncă, fișa postului, cererea de angajare a reclamantului, copia deciziei nr.154/1.09.2007, a înștiințării adresată reclamantului și a angajamentului din 9.07.2007.
Din copia deciziei nr.154/1.09.2007 tribunalul retine ca angajatorul a dispus în baza art.61 lit.a Codul muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, începând cu data de 1.09.2007.
Abaterea disciplinară reținută în sarcina reclamantului o constituie absența nemotivată în perioada 23.07. - 31.08.2007.
Avându-se în vedere temeiul de drept în baza căruia s-a dispus încetarea raporturilor de munca, art.61 litera a din Codul muncii potrivit căruia "angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă, sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, sau Regulamentul Intern, tribunalul a analizat in continuare dacă angajatorul a emis decizia cu respectarea prevederilor imperative ale art 268 alin. 2 din Codul muncii.
Verificând susținerile reclamantului că la emiterea deciziei angajatorul nu a respectat prevederile art.268 și art.62 al.1 și al.2 din Codul muncii prima instanta reține următoarele:
Din cuprinsul deciziei nu rezultă precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care această procedură prealabilă nu s-a realizat.
Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea absolută a deciziei potrivit art.268 pct.2 din Codul muncii. In consecinta, tribunalul a constatat nulitatea deciziei de concediere, iar în baza art.78 Codul muncii, a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei 154/2007 și obligarea angajatorului la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, cât și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data de 1.09.2007, data emiterii deciziei, și până la data reintegrării efective.
A mai retinut prima instanta ca angajatorul nu a făcut dovada că i-a plătit reclamantului drepturile salariale pentru munca prestată în folosul acestuia, în conformitate cu prevederile art.154 și art.161 din Codul muncii, motiv pentru care a obligat parata si la plata acestor drepturi, pe perioada 25.06.2007 (data angajării) - 20.07.2007 (stabilită în raport de datele ce rezultă din copia actelor depuse de către angajator, reprezentând pontajul pe lunile iunie și iulie 2007, cât și a actului intitulat "lichidare iunie și avans iulie").
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata - SRL, prin care a criticat hotararea primei instante pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
1. - atit in acțiunea sa intiala, cit si in precizarea acesteia dupa suspendare contestatorul a arătat ca si unic capăt de cerere solicitarea sa de a se constata nulitatea contractului de munca incheiat cu angajatorul SRL in baza art. 57 alin 7 Codul muncii. Doar in completarea acțiunii contestatorul face vorbire despre cererea sa privind nulitatea absoluta a concedierii - argumentand ca nu a fost intocmita nicio decizie de concediere a sa.
Desi instanța a reținut apărarea paratei, admitand excepția tardivității completării acțiunii contestatorului cu capătul de cerere privind nulitatea absoluta a concedierii, avand in vedere dispozitiile art. 132 Cod Procedura Civila, dispune constatarea nulitatii deciziei nr. 154/01.09.2007 emisa de angajator, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 154/2007, obligarea intimatei la despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, cit si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data de 01.09.2007 la data reintegrării efective
Considera recurenta ca este clar faptul ca instanța a incalcat dispozitile art. 304 (6), intrucat a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Contestatorul nu a solicitat decat tardiv nulitatea deciziei de concediere si nu a solicitat nici in acțiunea inițiala si nici in precizarea acesteia reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere. Pe fond, recurenta considera ca decizia de concediere a fost emisa cu respectarea prevederilor legale, procedura privind cercetarea disciplinara prelabila a fost respectata conform Codului Muncii -contestatorul a fost notificat prin scrisoare recomandata sa se prezinte la sediul societății pentru a-si motiva absentele nemotivate, iar acesta nu s-a prezentat si nu a transmis acte justificative pentru perioada absentelor.
Recurenta considera nelegal faptul ca instanta a reținut ca decizia nu ar fi respectat prevederile art.268 si art.62 alin 1/1/ si al 2 din Codul muncii, intrucit din cuprinsul deciziei nu ar rezulta precizarea prevederilor aplicabile din statutul de personal sau Regulamentul intern si nici motivele pentru care au fost inlaturate apărările formulate de salariat. Recurenta sustine ca a probat faptul ca reclamantul a fost notificat sa se prezinte pentru a-si justifica absentele, in notificare i s-au adus la cunostinta prevederile din statutul de personal pe care le-a incalcat, iar acesta, prin faptul ca nu a dat curs acestei notificări, continuînd sa absenteze nemotivat, a dat dovada ca nici nu are justificare pentru perioada cand nu s-a mai prezentat la serviciu si nici nu a avut intenția sa continue relațiile de munca cu societatea recurenta.
Faptul ca la introducerea acțiunii contestatorul nu mai era in termen pentru contestarea concedierii conduce la concluzia ca acesta este si motivul pentru care a solicitat numai nulitatea contractului de munca, si nu nulitatea deciziei de concediere si reintegrarea in munca.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
O prima critica se refera la acordarea de catre instanta de fond a mai mult decat s-a cerut. Din inscrisurile aflate in dosarul de fond, Curtea constata ca prin cererea introductiva de instanta reclamantul a solicitat constatarea nulitatii contractului individual de munca, apoi la prima zi de infatisare care a avut loc in tribunalului si-a completat verbal cererea de chemare in judecata, contestand si masura concedierii (fila 5 dosar tribunal). Prima instanta a pus in vedere acestuia sa formuleze cererea in scris, acordandu-i un termen pentru intregirea cererii, conform art. 132 alin. 1.proc.civ. La termenul de judecata imediat urmator, din data de 29.10.2008, prima instanta a aplicat in mod gresit sanctiunea suspendarii judecatii prevazuta de art. 1551.proc.civ. desi aceasta este incidenta numai in cazul in care continuarea judecatii nu este posibila din cauza neindeplinirii de catre reclamant a obligatiilor stabilite in sarcina sa. Neformularea in scris a unei completari la cererea de chemare in judecata nu constituie un impediment pentru continuarea judecatii, ci sanctiunea care se impune intr-o astfel de situatie este ignorarea cererii de completare formulate verbal si solutionarea numai a cererii introductive.
In vederea redeschiderii judecatii dupa suspendarea dispusa in baza art. 1551.proc.civ. reclamantul a depus la dosar la data de 14.01.2009 cererea de completare a actiunii, in scris (fila 14 dosar tribunal), dar pe care tribunalul a considerat-o, in mod gresit, ca fiind tardiva. Din cele mai sus expuse se observa ca termenul prevazut de art. 132 alin. 1.proc.civ. a fost respectat, si anume la prima zi de infatisare reclamantul a solicitat un termen pentru completarea cererii de chemare in judecata, care i-a fost si acordat.
In consecinta, Curtea retine ca prima instanta a fost investita atat cu cererea introductiva, avand ca obiect constatarea nulitatii contractului individual de munca, precum si cu cererea completatoare de la fila 14 din dosarul tribunalului, avand ca obiect contestatia impotriva deciziei de concediere din 01.09.2007. In acest context, Curtea noteaza ca simpla cerere de anulare a unei decizii de concediere atrage, de drept, in cazul in care este gasita intemeiata, si obligarea angajatorului la plata despagubirilor prevazute de art. 78 alin. 1 din Codul muncii.
In ceea ce priveste reintegrarea pe postul detinut anterior, aceasta se dispune numai la cererea expresa a salariatului, conform art. 78 alin. 2 din Codul muncii. In speta, constatam ca reclamantul nu a formulat nicio cerere expresa de reintegrare, astfel ca apare ca fiind intemeiata, in parte, critica de extra petita formulata de recurenta. Prin urmare, in baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 6 proc.civ. Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta, in sensul ca va inlatura dispozitia de obligare a paratei la reintegrarea reclamantului, cu consecinta limitarii in timp si a despagubirilor acordate, respectiv numai pana la momentul pronuntarii acestei decizii (in loc de momentul reintegrarii, fixat de prima instanta).
Celelalte critici formulate de recurenta sunt neintemeiate si urmeaza a fi inlaturate de Dupa cum s-a aratat deja, instanta de fond a fost investita si cu contestatia impotriva deciziei de concediere nr. 154/01.09.2007, completarea cererii de chemare in judecata fiind solicitata in termen procedural.
Prima instanta a apreciat in mod corect ca decizia de concediere nu cuprinde unele dintre elementele prevazute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, respectiv nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care această procedură prealabilă nu s-a realizat.
Precizarea prevederilor incalcate in cuprinsul notificarii trimise salariatului sau in cuprinsul altor inscrisuri nu suplineste cerinta prevazuta de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, intrucat proba respectarii acestor prevederi nu se face cu acte extrinseci.
Constatand ca decizia de concediere a fost emisa cu nerespectarea conditiilor de forma, prima instanta a dispus in mod corect anularea acesteia, cu consecinta prevazuta de art. 78 alin. 1 proc.civ. si anume cea referitoare la obligarea angajatorului la plata de despagubiri, in cuantumul predeterminat de catre legiuitor, chiar in cuprinsul acestei dispozitii legale.
Mai retinem faptul ca este neintemeiata si critica referitoare la tardivitatea formularii contestatiei impotriva deciziei de concediere. Astfel, a sustinut recurenta ca reclamantul nici nu mai era in termen sa conteste aceasta decizie si din acest motiv a solicitat prin cererea introductiva doar constatarea nulitatii absolute a contractului individual de munca. Dupa cum se poate observa, la data introducerii cererii de chemare in judecata, 29.08.2007, decizia de concediere nici nu fusese emisa de catre recurenta, care a procedat la emiterea acesteia abia la data de 01.09.2007. Contestatorul a reclamat in instanta o situatie de fapt, aparitia deciziei de concediere fiind iminenta la momentul sesizarii.
de aceste considerente, se va dispune admiterea recursului si modificarea hotararii primei instante, in sensul celor mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - SRL împotriva sentinței civile nr.3549/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Înlătură dispoziția referitoare la obligarea intimatei de a-l reintegra pe contestator.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri către contestator egală cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii până la pronunțarea prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./11.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
