Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia 6774/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4884/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6774R
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.316 din data de 14.01.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC,având ca obiect "constatare nulitate absolută contract de muncă".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata SC, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/09.11.2009, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 01.10.2009 de către recurentul o cerere prin care arată că nu își însușește recursul declarat de avocatul acesteia la data de 25.03.2009. De asemenea, la dosar s-a depus, azi, 23.11.2009 ora 8.20, de către intimata SC, prin avocat, întâmpinare, în dublu exemplar.
Având în vedere cererea depusă la dosar la data de 01.10.2009, de către recurentul, prin care arată că nu își însușește recursul declarat de avocatul acestuia la data de 25.03.2009, Curtea invocă excepția nulității recursului, pentru absența calității de reprezentant a avocatului, în formularea recursului și acordă cuvântul pe această excepție.
Intimata SC, prin avocat solicită admiterea excepției nulității recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, depunând înscrisuri în acest sens.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.316/14.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei de interes invocata de parata, ca nefondată, a admis în parte cererea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC SA; a constatat nulitatea art. 4 din actul adițional nr. 0026 din 9 ianuarie 2004 si art. 4 din actul adițional din 20 septembrie 2005 in privința stabilirii unui termen de 5 ani pentru ipoteza încetării din motive imputabile a contractului individual de munca si dispune înlocuirea cu termenul de 3 ani prevăzut art. 82 alin. 1 lit. e din contractul colectiv de munca incheiat la nivel național in vigoare la momentul încheierii fiecărui act adițional; a respins restul cererilor ca nefondate; s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că intre reclamant si parata a fost incheiat contractul individual de munca inregistrat sub nr. 888/15.15.2002 pe durata nedeterminata, prin care reclamantul a fost angajat in calitate de pilot. Raporturile dintre parti au incetat la data de 09.10.2008 prin demisie. In legătura cu excepția lipsei de interes, s-a reținut ca aceasta nu este intemeiata deoarece valabilitatea unui act juridic se analizează in funcție de momentul incheierii sale, or, demisia este o imprejurare ulterioara.
Prin actul adițional semnat la data de 9.01.2004, având in vedere pregătirea profesionala a reclamantului pentru pilotarea unui anumit tip de aeronava, in art. 4, se prevede ca salariatul sa nu determine incetarea contractului individual de munca, din culpa sau din inițiative sa, pe o durata de 5 ani ulterior semnării actului adițional.
Art. 5 din actul aditional menționat stabilește ca in cazul in care salariatul nu respectă prevederile acestuia, se obliga sa acopere, proporțional cu perioada nelucrata, din totalul perioadei stabilite, contravaloarea cheltuielilor efectuate de angajator cu perfecționarea sa profesionala, in suma totala de 18.000 Euro, suma aceasta urmând sa fie calculata dupa modul prevăzut de acest articol.
Cu privire la durata pentru care salariatul nu poate avea inițiativa incetarii contractului individual de munca sau pentru care acesta nu poate inceta din motive imputabile salariatului, s-a reținut ca art. 195 alin 1 Codul muncii stabilește o durata de cel puțin 3 ani, revenind pârtilor, in baza liberatatii lor contractuale, sa determine durata exacta, rezultând așadar din modalitatea de formulare a textului respectiv ca termenul de 3 ani este unul minim.
Art. 82 alin. 1 lit. e din contractul colectiv de muncă la nivel național aplicabil pentru anul 2004 prevede ca salariații care au încheiat acte adiționale la contractul individual de muncă, în vederea formării profesionale, vor putea fi obligați să suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 79 alin. 3, dacă părăsesc unitatea din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor.
S-a constatat ca in reglementarea contractului colectiv de muncă la nivel național pe anul 2004, termenul de 3 ani este unul fix, insa este stabilit numai pentru încetarea contractului individual de munca din motive imputabile salariatului.
Potrivit art. 57 alin 4 Codul muncii, in situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
S-a apreciat ca termenul de 5 ani prevăzut de actul adițional contravine dispozițiilor art. 82 alin. 1 lit. e din contractul colectiv de munca unic la nivel național in vigoare la acea data, impunând salariatului obligații mai grave.
S-a constatat insa ca dispozițiile art. 84 alin. 1 lit. e din contractul colectiv de munca unic la nivel național reglementează numai ipoteza încetării imputabile a contractului individual de munca, in timp ce actul adițional reglementează termenul de 5 ani si pentru situația încetării contractului din inițiative salariatului.
Prin urmare, art. 4 din actul adițional contravine dispozitiilor art. 82 alin. 1 lit. e din contractul colectiv de munca unic la nivel național, in privința termenului de 5 ani, numai pentru ipoteza incetarii imputabile a contractului individual de munca, astfel incat cererea salariatului a fost admisa doar sub acest aspect.
Data fiind prevederea din contractul colectiv de munca unic la nivel național, precum si dispozitiile art. 238 alin 2 Codul muncii si art. 241 alin. 1 lit. a din Codul muncii, nu se mai impune verificarea conformității art. 4 si art. 5 din actul additional cu dispozitiile contractului colectiv incheiat la nivel de ramura transporturi.
Art. 4 si 5 din actul adițional incheiat la data de 20.09.2005 conțin aceleași mențiuni ca si cele din actul adițional din 2004.
Contractul colectiv de munca la nivel național aplicabil pentru anii 2005-2006 prevede in art. 82 alin. 1 lit. e ca salariații care au încheiat acte adiționale la contractul individual de muncă, în vederea formării profesionale, vor putea fi obligați să suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 79 alin. 3, dacă părăsesc unitatea din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor.
Pentru aceleași motive, s-a constatat ca si clauzele art. 4 din actul adițional incheiat la data de 20.09.2005 contravin sub aspectul duratei obligației de a presta munca in favoarea angajatorului in ipoteza incetarii contractului din motive imputabile salariatului, prevederilor contractului incheiat la nivel superior.
In legătura cu clauza ce stabilește cuantumul despăgubirilor pe care salariatul are obligația sa le achite angajatorului, s-a reținut ca nu se poate constata existenta unei cauze ilicite, in condițiile art. 966 civ. Astfel, art. 195 alin 2 Codul muncii lasă pârtilor libertatea de a conveni, prin încheierea de acte adiționale, orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, ceea ce părțile au si făcut.
Suma convenita de parti nu contravine niciunei dispoziții legale, deoarece nu exista un text de lege care sa stabilească un anumit cuantum al despăgubirilor datorate de salariat, dar nici vreunei prevederi convenționale cuprinsa in contractile colective.
Modul de calcul a despăgubirilor depinde de durata nelucrata, insa aceasta este o problema legata de angajarea răspunderii salariatului, așadar de executarea clauzei, iar nu valabilitatea ei. De altfel, actul aditional prevede ca suma se datorează proporțional cu perioada nelucrata din durata totala.
Aceleași considerente sunt incidente si in cazul art. 3 din actul adițional nr. 464/18.06.2007, care prevede cuantumul despăgubirilor ce se vor plați de salariat in raport de perioada nelucrata din cei 3 ani stabiliți.
Pentru aceste considerente, s-a respins excepția lipsei de interes invocata de parata, ca nefondata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, fara a fi motivat, cererea fiind semnata de avocatul.
Prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 01.10.2009 de către recurentul o cerere prin care arată că nu își însușește recursul declarat de avocatul acestuia la data de 25.03.2009 (fila 7).
Având în vedere cererea depusă la dosar la data de 01.10.2009, de către recurentul, prin care arată că nu își însușește recursul declarat de avocatul acestuia la data de 25.03.2009, Curtea a invocat excepția nulității recursului, pentru absența calității de reprezentant a avocatului, în formularea recursului.
In conformitate cu prevederile art. 83 din Codul d e procedura civila, cand cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura in original sau in copie legalizata. Mandatarul avocat certifica el insusi copia de pe procura sa. Reprezentantul legal va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii sale.
Semnarea cererii de recurs de avocat, in conditiile in care partea se impotriveste exercitarii caii de atac in numele partii, nu indeplineste conditiile prevazute de art. 83 din Codul d e procedura civila.
Ca atare, Curtea va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.316/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, pentru lipsa calității de reprezentant a avocatului care a declarat recursul.
Totodata, va respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, pentru ca nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 din Codul d e procedura civila, in cauza neputându-se dovedi culpa procesuala a reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.316/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, pentru lipsa calității de reprezentant a avocatului care a declarat recursul.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red.:
Dact.:
2 ex.
4.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Adela Cosmina Bodea
