Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia 6998/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5228/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6998R
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Adela
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva încheierii Camera de Consiliu din data de 25.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (9642/LM/2003), în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, legitimat în fața instanței, lipsind intimata
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în soluționarea prezentului recurs.
Recurentul arată că este de acord cu excepția invocată, având în vedere obiectul recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 25.03.2009 pronunțată în Camera de Consiliu în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea formulată de reclamantul, de investire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 4628/10.12.2003, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.372 și urm. din Cod procedură civilă, reținând că titlul executoriu este actul întocmit conform legii, care servește la pornirea executării silite și la realizarea, pe această cale, a drepturilor recunoscute prin actul respectiv.
Pentru pornirea executării, creditorul trebuie să fie în posesia unui titlu executoriu, act în bază căruia poate trece la aplicarea masurilor de constrângere, pe calea unei proceduri de executare silită prevăzuta de lege, pentru realizarea efectivă a drepturilor sale.
Titlul executoriu confirmă doar existența creanței și faptul că această îndeplinește condițiile necesare punerii în mișcare a procedurii executării silite.
Titlul executoriu nu trebuie confundat cu forța executorie a hotărârii, judecătorești.
Hotărârile judecătorești pronunțate în pricinile civile pot constitui titluri executorii.
Dar, există unele hotărâri nesusceptibile de executare silită iar hotărârea din speța de față este de acest gen.
Aceasta prevede anularea contractului individual de munca încheiat între petentul reclamant și angajatorul pârât deci anularea unui act juridic fără a prevede și vreo altă obligație, astfel încât nu există în mod concret determinată vreo obligație susceptibilă de a fi pusă în executare silita, în sensul dispozițiilor Codului d e procedura civilă ( obligația de restituire, de plata, de a face).
Pe cale de consecință, în baza disp. art.3733pr.civ. instanța a respins ca neîntemeiată cererea de investire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 4628/10.12.2003 definitivă și irevocabilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul-reclamant criticând hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.
În argumentarea motivelor de recurs, recurentul arată că din motivarea încheierii recurate se desprind aprecierile instanței, corecte,întemeiate pe dispozițiile Codului d e procedură civilă, dar referitoare la titlul executoriu și la condițiile punerii în mișcare a procedurii executării silite în baza unui titlu executoriu.
, concluzia instanței este ca hotărârea a cărei investire cu formula executorie am solicitat-o, nu este susceptibila de executare silită deoarece in afara de anularea actului juridic, în aceasta nu exista și o obligație concret determinată, respectiv vreo obligație susceptibila de a fi pusa in executare silita.
În opinia recurentului, argumentele de mai sus nu pot constitui o interdicție legala si expresă care sa fundamenteze respingerea cererii mele de investire cu formula executorie.
În drept, art.269 alin.1 prevede: "Hotărârile judecătorești vor fi Investite cu formula executorie, daca legea nu prevede altfel" ()
Prin urmare, respingerea unei cereri de investire constituie o excepție de la regulă, care trebuie sa fie întemeiata pe o norma imperativa, și care nu se regăsește în hotărârea recurată.
Pe de alta parte, după cum se știe, dispozițiile cuprinse în legi și alte acte normative trebuiesc interpretate în sensul executării lor și nu în sensul neexecutării.
Respingerea nejustificată temeinic a cererii sale, mai constituie și o îngrădire a principiului disponibilității, deoarece executarea silita este o etapa următoare câștigării procesului și aceasta se declanșează doar ca urmare a cererii pe care subsemnatul sunt liber sa o formulez sau nu.
De altfel, Codul d e Procedură Civilă nu prevede că învestirea cu formulă executorie se acordă în exclusivitate pentru demararea executării silite iar din punctul de vedere al acestuia, de beneficiar al actului de justiție, înțelege să se poată folosi de toate drepturile procesuaIe, în toate situațiile în care cel care nu respecta legea, îl obligă la contracararea lor cu probe irefutabile.
Nu în ultimul rând, solicită instanței de recurs să rețină că este îndreptățit să considere hotărârea pronunțata în favoarea lui, legalizată și inscripționată cu formula sacramental[ conform legii, un bun patrimonial, de care nu pot sa fiu lipsit "nici în tot nici în parte" astfel cum statuează celebrul drept fundamental ocrotit prin Convenția Europeana Pentru Apărarea drepturilor Omului.
Concluzionând, pentru motivele de mai sus, de fapt și de drept, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și să se dispună favorabil asupra cererii de investire cu formulă executorie.
Dosarul a fost înaintat la Curtea de APEL BUCUREȘTI unde a fost înregistrat sub nr- iar la termenul din 05.10.2009, recurentul a depus o cerere prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Curții de soluționare a recursului formulat de acesta împotriva încheierii din 25.03.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
În drept, recurentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.339 alin. 3 din Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate excepția invocată în conformitate cu dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.3733alin. 1 din Cod procedură civilă încheierile prin care președintele instanței respinge cererea de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești sau a altui înscris ori cerere de eliberare de către instanță a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată de către creditor, în termen de 5 zile.
Din conținutul art.339 alin. 1 din Codul d e procedură civilă rezultă că procedura necontencioasă se aplică și în cazurile în care legea dă în căderea președintelui instanței luare unor măsuri cu caracter necontencios, în cauză și cererii formulată de reclamantul privind învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești pronunță de Tribunalul București în dos. nr-.
De la regula instituită de dispozițiile art. 336 Cod procedură civilă privind judecare recursului împotriva încheierii date în materie necontencioasă, de către instanța ierarhic superioară, art. 339 alin. 3 din Codul d e procedură civilă conține o derogare în sensul că, împotriva încheierii date de președintele tribunalului sau curții de apel în materie necontencioasă, recursul se judecă de un complet al instanței respective.
Or, în cauză încheierea din 25.03.2009 prin care s-a respins cererea reclamantului de învestire cu titlu executoriu a sentinței civile nr.4628/10.12.2003 a fost pronunțată de președintele Secției a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, astfel competența de soluționare a recursului, revine potrivit art. art. 339 alin.3 din Codul d e procedură civilă, unui complet al Tribunalului București și nu instanței ierarhic superioare, cum în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția de necompetență materială invocată de recurentul - reclamant și în baza art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă va dispune declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială privind soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva încheierii Camera de Consiliu din data de 25.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (9642/LM/2003), în contradictoriu cu intimata
Declină competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red:
Tehnored:NV/2 EX./14.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Florentina Dragomir, Adela
