Constatare nulitate act juridic. Decizia 1345/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1345/
Ședința publică din 10 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul ales în Tg-M,-, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 22 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 iunie 2009 - care face parte integrantă din prezenta deciziei - pronunțarea fiind amânată pentru data de 10 iunie 2009.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 18 ianuarie 2007la Judecătoria Sighișoara, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând a se constata nulitatea absolută parțială a clauzei penale cuprinse în art.2 pct.1 teza finală din contractul de ipotecă autentificat sub nr.476/2002 de BNP, în privința cuantumului de 10% reprezentând dobânda lunară a încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie și a încheierii de încuviințare a executării silite din dosarul execuțional nr.1296/2005 al Judecătoriei Sighișoara. Se mai solicită menținerea formelor de executare pentru suma de 13.000 dolari, reprezentând capital și daune moratorii echivalente cu dobânda legală anuală prev. de art.5 din OG nr.9/2000.
Prin sentința civilă nr.911 din 9 septembrie 2008 Judecătoria Sighișoaraa respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză de către pârâtul, prin avocat; a admis acțiunea civilă precizată a reclamanților și, în contradictoriu cu pârâtul, și în consecință a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei din cuprinsul actului juridic civil intitulat "Contract de ipotecă" autentificat sub nr.476/24 mai 2002 la BNP -, respectiv a aliniatului 2 (doi) teza finală referitor la clauza convenită de către părțile contractante ca în caz de neachitare a creditorului de 13000 USD echivalentul în lei 436.696.000 lei până la data de 24 august 2002, debitorii ipotecari () și () să plătească creditorului ipotecar o dobândă de 10% pe lună până la data restituirii creditului, această clauză rămânând valabil numai în limitele dobânzii legale, calculate conform art.5 alin.1 din OG nr.9/2000, asupra sumei ce face obiectul contractului menționat anterior.
În temeiul art.246 pr.civ. s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea petitelor din acțiunea introductivă disjunsă din dosar nr.1492/2005 al Judecătoriei Sighișoara și care face obiectul prezentei, referitoare la constatarea nulității absolute a încheierii de investire cu formulă executorie a contractului de ipotecă, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr.191/C/2005 pronunțată în dosarul nr.1296/2005 al Judecătoriei Sighișoara. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților 30 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.22 din 29 ianuarie 2009 Tribunalului Mureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârât, menținându-se ca legală și temeinică soluția instanței de fond.
Pentru a statua astfel, instanța de apel a reținut că judecătoria a procedat în mod corect la interpretarea contractului dintre părți, concluzionând că ne aflăm de fapt în prezența a două contracte, dintre care unul de împrumut, iar articolul cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale vizează neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor asumate prin contract. Acest articol prevede că în caz de neachitare a creditului până la data de 24 august 2002, debitorii ipotecari vor plăti creditorului o dobândă de 10% pe lună până la restituirea creditului.
În opinia instanței de apel, prevederile Legii nr.313/1879 nu sunt abrogate prin art.150 din Constituția României, prevederi care se aplică și în prezent, nefiind contrare economiei de piață. Pe de altă parte, s-a reținut că în materia contractelor de împrumut dunele morale sunt echivalente cu dobânda legală, în speță nefiind vorba de o clauză penală care are înțelesul și conținutul prev. de art.1066 Cod civil. În fine, tribunalul a reținut și incidența art.9 din OG nr.9/2000, potrivit căruia în raporturile civile având ca obiect plata unei sume de bani nu se poate percepe o dobândă mai mare decât dobânda legală.
Împotriva deciziei civile menționate, pârâtul a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii civile introductive de instanță și constatarea legalității tuturor clauzelor intervenite în contractul încheiat între părți.
În drept s-au invocat motivele prev. de art.304 pct.8,9 pr.civ. relevându-se că instanța de apel precum și cea de fond au schimbat natura actului juridic dedus judecății iar hotărârea atacată este lipsită de temei legal.
În dezvoltarea memoriului de recurs s-a invocat interpretarea eronată a clauzei litigioase cuprinse în contractul de împrumut încheiat între părți, precum și aplicațiunea Legii 313/1879. S-a apreciat că legea sus citată este abrogată implicit prin mai multe decizii ale Curții Constituționale precum și prin dispozițiile Legii nr.24/2000, care reglementează normele de tehnică legislativă. Astfel, Legea nr.24/2000 a intrat în vigoare la data de 31 martie 2000, deci ulterior adoptării Constituției României precum și a OG nr.9/2000, pe care recurentul și-a întemeiat susținerile.
Cât privește clauzele contractului intervenit între părți s-a arătat că potrivit OG nr.9/2000 părțile sunt libere să stabilească în convenție, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Această dispoziție legală se raportează și se aplică convenției intervenită între părți la data de 24 mai 2002, fără însă a se pune un semn de egalitate valorică între cuantumul dobânzii și cel al clauzei penale.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin contractul autentic din 24 mai 2002 reclamanții, în conformitate cu prevederile art.1746 Cod civil, au înțeles să constituie în favoarea pârâtului o ipotecă convențională de gradul I, asupra imobilului situat în -, până la concurența sumei de 13.000 dolari. Prin contract s-a stabilit scadența la 24 august 2002, iar în caz de neachitare a creditului debitorii ipotecari se obligă să plătească creditorului ipotecar o dobândă de 10%/lună până la data restituirii creditului.
Din interpretarea ultimei dispoziții din contract, rezultă fără echivoc faptul că aceasta are caracterul unei clauze penale, care în conformitate cu Legea nr.313/1879 coroborat cu art.1089 din Codul civil, este nulă. Cu toate că actul juridic dintre părți poartă denumirea de "Contract de ipotecă" acesta cuprinde în realitate două contracte valabil încheiate, fiind vorba în principal de un împrumut acordat de către pârât reclamanților, la care se adaugă convenția privind constituirea ipotecii de I, asupra imobilului sus indicat. Această ultimă dispoziții are caracterul unei clauze penale și potrivit legii sus citate, înserarea ei în contractul de împrumut este nulă de drept, întrucât potrivit art.1088 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Pe de altă parte, conform art.9 din OG nr.9/2000 părțile nu pot stabili prin convenții o dobândă mai mare decât cea legală, sub sancțiunea nulității de drept.
Cât privește valabilitatea Legii nr.313/1879, atât instanța supremă cât și Curtea Constituțională, prin mai multe decizii definitive și obligatorii, au statuat că această lege se aplică și în prezent și că nu contravine dispozițiilor art.150 alin.1 din Constituția României.
Concluzionând cele de mai sus, se constată că instanța de fond precum și cea de apel au făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, interpretând în mod corect actul juridic dedus judecății.
Nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.8,9 pr.civ. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, sat nr.1, județul M, cu domiciliul ales în Tg-M-, județul M, împotriva deciziei civile nr.22 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
23,06.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
