Constatare nulitate act juridic. Decizia 1388/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1388/
Ședința publică din 16 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul în Tg. M, P-ța -, nr. 22, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 17 din 27. 01.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reclamantului recurent au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 19 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea cauzei pe data de 26 mai 2009, pe 3 iunie 2009, 9 iunie 2009, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2575 din 08 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.M în dosar nr-, s- respins cererea formulată de precizată de reclamanții, prin reprezentant legal și prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții și, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a reținut în esență că între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.650/20.03.2003 la BNP Asociați -, reclamantul și soția (decedata) având calitatea de vânzători, iar pârâții având calitatea de cumpărători. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit imobilul compus din teren intravilan în suprafața de 475 mp si casa situate administrativ în Tg.M, - nr. 22/A, jud.M, înscris în CF 2133/2 Tg.M, nr.top.4850/2/1/4. Prețul stabilit de părți a fost de 130.000 lei, din care cumpărătorii au achitat un avans de 40.000 lei la data semnării contractului, și apoi diferența de preț de 90.000 lei au achitat-o prin ordinul de plată nr.15/20.03.2003 (fila 28 dosar).
Instanța de fond a reținut că actul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 20.03.2003 este un înscris autentificat de un notar public, care se bucura de prezumția de legalitate în ceea ce privește constatările personale ale notarului public respectiv prezența părților în fața notarului public, consemnarea faptului că li s-a citit actul, au înțeles conținutul acestuia și cele cuprinse în act exprimă voința lor.
Instanța de fond a mai reținut că în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare mai sus menționat s-a arătat modalitatea în care s-a achitat avansul și modalitatea de plată a restului de preț și s-a făcut dovada achitării acestuia cu ordine de plată, motiv pentru care este neîntemeiată susținerea reclamanților că nu au înțeles natura juridică a actului semnat, invocând eroarea obstacol, ca viciu de consimțământ (în sensul că au avut convingerea fermă că acel act servește drept garanție pentru ca soția să poată lua credit de la BRD Societate General - Sucursala județeană M).
Instanța de fond a avut în vedere ca și probe, contractul de vânzare cumpărare amintit mai sus, ordinul de plată nr.15/2003, pe care le-a coroborat cu neprezentarea pârâților la interogatoriu. În urmă coroborării probelor amintite, instanța de fond a apreciat că nu a fost viciat consimțământul vânzătorilor.
Împotriva acestei soluții reclamanții au declarat în termen legal apel, prin care solicită schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată și a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.650 din 20.03.2003, cu obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecata în toate fazele procesuale.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanții au susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică. Apelanții reclamanți susțin că instanța de fond a pronunțat o soluție greșita, în urma evaluării greșite a materialului probator administrat în cauză și că nu s-au aplicat corect prevederile art.225 din Codul d e procedură civilă și nu s-a avut în vedere greutatea probei cu interogatoriul solicitat a fi luat pârâților, care nu s-au prezentat lipsind nejustificat la toate termenele de judecată la care au fost citați.
Apelanții au mai susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că suma reprezentând diferența de preț a fost virată de pârâți prin ordin de plată, că această sumă a fost virată direct de bancă din creditul pe care pârâții l-au contractat, astfel încât prețul nu a fost plătit în mod direct și efectiv de către pretinsa cumpărătoare.
Apelanții au susținut că reclamantul și soția (decedată) au cunoscut în mod nemijlocit doar despre intenția și dorința pârâților de a contracta un credit pe care ei urmau să îl garanteze cu imobilul în cauză iar apelantul reclamant a susținut că nu au cunoscut faptul că în realitate înstrăinau imobilul în care locuiau.
Apelanții au arătat că au solicitat instanței de fond de a dispune aducerea dosarului execuțional de la BRD Grup General - Sucursala M, susținând că din actele aferente creditului se putea constata că susținerile pârâților din întâmpinarea depusă în primă instanță nu au suport și că starea de fapt care a fost prezentată reclamantului și soției lui de către pârâți era cu totul alta decât cea susținută de pârâți in prezenta cauza.
Apelanții au mai susținut că instanța de judecată trebuia să verifice toate aspectele și împrejurările legate de perfectarea contractului de împrumut încheiat de pârâții intimați cu banca, împrejurările și înscrisurile aferente acestui contract, pentru a verifica natura creditului solicitat și acordat pârâților și ce s-a întâmplat cu acea sumă de bani ce susțin pârâții că reprezentă diferența de preț pentru imobilul cumpărat, iar această sumă ei nu au primit-
Apelanții au solicitat în probațiune, aducerea dosarului execuțional nr.69/2005 al executorului bancar și toate actele care au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare de la notarul public, precum și toate actele care au stat la baza acordării creditului către pârâții din prezenta cauză.
Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.17/27.01.2009, Tribunalul Mureșa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții, și, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2575 din data de 08 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. M în dosarul nr-.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin raportare atât la motivele de apel vast invocate cât și din oficiu în limitele efectului devolutiv al aceste căi de atac, tribunalul a apreciat că apelul declarat de reclamanți este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au invocat în prezenta cauză ca prim petit (cererea inițială fiind precizată apoi - fila 36 dosar fond), nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.650/2003 la BNP Asociați -, susținând eroarea obstacol.
Chiar dacă pârâții nu s-au prezentat la interogatoriu, aceștia și-au exprimat poziția procesuală în cuprinsul întâmpinării depusă în primă instanță (filele 26-27 dosar fond). Pârâții intimați au arătat că nu sunt de acord cu admiterea acțiunii reclamanților, susținând că reclamanții au încheiat în deplină cunoștință de cauză contractul de vânzare-cumpărare, că pârâții au achitat întregul preț convenit prin contract și că nu sunt aplicabile prevederile art.953-954 cod civil, nefiind incidente nici cazurile de nulitate care derivă din prevederile art.948 Cod civil.
În aceste condiții, având în vedere pe de o parte susținerea reclamanților și pe de altă parte poziția pârâților, neprezentarea părților la interogatoriu nu poate echivala cu o mărturisire tacită - cu o recunoaștere a pretențiilor reclamanților.
În speță cererea reclamanților corelat cu poziția părților impunea analiza condițiilor de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare (respectiv consimțământul vânzătorilor).
Prin urmare, viciul de consimțământ invocat de reclamantul în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al celorlalți reclamanți, trebuie dovedit.
Pentru aceste motive, criticile aduse de apelanți modului în care instanța de fond făcut aplicarea dispozițiilor art.225 din Codul d e procedură civilă, sunt nefondate.
Cu referire la dispozițiile art.225 din Codul d e procedură civilă apelanții au mai susținut că instanța de fond era datoare să interpreteze lipsa nejustificată a pârâților de a se prezenta la interogatoriu, dacă nu ca o mărturisire deplină, cel puțin ca un început de dovadă în folosul reclamanților.
Tribunalul are în vedere faptul că părțile au încheiat un contract autentic de vânzare-cumpărare.
Potrivit prevederilor art.1171 cod civil, "Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut".
Din ansamblul prevederilor art.1-6 alin.1, art.45 alin.1, art.49, art.50 alin.1, art.58, art.60 si art.65 din legea 36/1995, se desprinde concluzia că actul autentic notarial se bucura de prezumția de legalitate în ceea de privește constatările personale ale notarului public - prezența părților în fața notarului public, consemnarea faptului că li s-a citit actul, conținutul actului și faptul că cele cuprinse în act exprimă voința lor.
Împotriva acestor constatări ale notarului, reclamanții trebuiau conform art.1169 din Codul civil, să facă dovada contrarie. În cauză reclamanții nu au dovedit viciul de consimțământ, astfel că neprezentarea pârâților la interogatoriu nu poate fi corelata cu nicio altă proba în susținerea afirmațiilor reclamanților.
Ori, instanța de fond a reținut dispozițiile art.225 Cod de procedură civilă, apreciind lipsa nejustificată a pârâților de a se prezenta la interogatoriu, ca un început de dovadă. Aceasta trebuie coroborată cu celelalte probe administrate în cauză. În consecință, în urma coroborării conținutului contractului de vânzare-cumpărare, cu înscrisul privind efectuarea plații prețului de către pârâți către vânzătoarea -, soluția de respingere a cererii reclamanților este corectă.
Prețul a fost achitat, această împrejurare reieșind din cuprinsul contractului amintit (plata avansului de 40.000 lei) și din cuprinsul OP nr.15/2003 - plata diferenței de preț de 90.000 lei - fila 28 dosar fond). Susținerea reclamantului că nu a primit în realitate niciun din prețul apartamentului nu a fost probată. Pe ordinul de plata amintit figurează ca și plătitor, pârâta intimată, iar ca și beneficiar vânzătoarea, ordinul de plată fiind emis la data de 20 martie 2003.
Împrejurarea redată de apelant, că în realitate au locuit în continuare în acea locuință, nu este de natură să atragă după sine nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare. Această împrejurare este legată de executarea obligațiilor contractuale - predarea bunului către cumpărători.
Cererile în probațiune ale reclamanților - de emitere a unei adrese pentru solicitarea dosarului execuțional de la BRD Generale - Sucursala M, a actelor aferente creditului solicitat de pârâții intimați, nu sunt probe pertinente în cauză.
Pentru stabilirea viciului de consimțământ sub forma erorii obstacol (respectiv o reprezentare falsa a reclamantului și a soției sale, asupra naturii juridice a actului pe care l-au încheiat - crezând că este contract de împrumut și nu contract de vânzare-cumpărare), relevante erau împrejurările direct legate de reprezentarea avută de vânzători în fața notarului public, la momentul încheierii contractului autentic atacat in prezenta cauza (20 martie 2003).
De aceea, solicitarea reclamanților apelanți de administrare a probelor amintite mai sus, nu are legătură cu prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat criticile aduse de reclamanți hotărârii primei instanțe ca fiind nefondate.
Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, analizând în mod corect întreg materialul probator administrat în cauză.
Reclamanții nu au probat existenta viciului de consimțământ sub forma erorii obstacol nefiind incident cazul de nulitate a contractului prevăzut de art.953 din Codul civil coroborat cu art.948 pct.2 din Codul civil.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanții, și, care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în vedere efectuării între probațiuni solicitate de reclamanți, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, desființarea sentinței instanței de fond iar în urma rejudecării fie pe fond fie după casare, să se dispună în sensul admiterii acțiunii introductive, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat prev. art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
Prin cererea formulată și precizată de reclamanți, aceștia au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.650/20.03.2003 al BNP Asociați - și restabilirea situației anterioare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților din CF 2133/2 Tg.M, nr.top.4850/2/1/4 și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului.
Așa cum s-a reținut atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, nu s-a dovedit existența "erorii obstacol" intervenite cu prilejul încheierii actului mai sus menționat.
În primul rând fiind un act autentic, în încheierea de autentificare este menționat clar că reclamanților li s-a explicat clar și fără echivoc conținutul actului, deci rezultă că eroarea era imposibilă.
Așa cum precizează Legea nr.36/1995, care arată că "actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul și semnătura acestuia, este de autoritate publică și are forță probantă prevăzută de lege "iar altă probă nu ar putea răsturna aceasta.
Deci, cu alte cuvinte, reclamanții cunoșteau conținutul "actului autentic" deci nu poate fi vorba de o eroare de obstacol, de structură de voință, de natură să atragă anularea actului autentic mai sus menționat, încheiat în conformitate cu disp. art.1171 Cod civil.
În consecință, Curtea, reține că nu sunt incidente în speță motivele de recurs prev. art.304 alin.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, invocate în cererea de recurs, întrucât instanța de fond și apel au interpretat corect actele deduse judecății, iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie.
Față de cele arătate în cauză, Curtea, constată că nu sunt incidente motivele de recurs invocate și cum nu sunt nici motive de ordine publică dintre cele prev.de art.306 Cod pr.civilă, recursul reclamanților se apreciază a fi nefondat și va fi respins ca atare, în condițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul în Tg. M, P-ța -, nr. 22, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 17 din 27. 01.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC
21.07.2009
13.08.2009
Jd.fd.
Jd.tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
