Constatare nulitate act juridic. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nulitate act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 164
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B, cu sediul în municipiul B,-, împotriva sentinței nr. 1396 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic și, în calitate de președinte al pârâtului intimat Sindicatul ""
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul recurentului, fiind întrebat, a precizat că salarizarea personalului din cadrul direcției se realizează conform prevederilor Legii nr. 154/1998 și OUG nr. 24/2000.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul părților la dezbateri.
Consilier juridic, reiterând motivele precizate în scris, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul constatării nulității absolute a Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B iar în subsidiar, constatarea nulității relative a clauzelor menționate și pe cale de consecință, eliminarea acestora din cuprinsul contractului.
Reprezentantul intimatului a depus la dosar concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta nu a precizat care sunt prevederile legale încălcate prin clauzele Contractului colectiv de muncă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - secția civilă sub nr. 2895/40 din 11 iunie 2008, astfel cum a fost precizată, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate:
- nulitatea absolută a contractului colectiv de muncă nr. 6 din 15.02.2008, încheiat între părți, motivat de faptul că la negocierea acestui contract nu a participat un reprezentant al consiliului județean și nu a fost semnat de acesta;
- nulitatea relativă a clauzelor prevăzute la art. 37 alin. 1, art. 38, art. 52, art. 81 alin. 2 și 5, art. 85 alin.2, art. 86, art. 87, art. 88 alin. 1 lit.c, art. 90, art. 96, art. 115 alin. 3, art. 117, art. 139 și anexa 6 din același contract.
Motivând acțiunea, reclamanta a arătat că sub nr. 591/16 din 26.01.2007 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007-2009 publicată în Of. nr. 19/2007 aplicabil și direcțiilor teritoriale de asistență socială și protecția copilului; la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B fiind perfectat contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 16 din 15.02.2008, valabil începând cu anul 2008.
S-a susținut referitor la acest contract, că a fost semnat numai de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B și membrii Sindicatului ""B deși la negocierea și semnarea acestuia era necesară să prezența unui reprezentant al Consiliului Județean B motivând că deși este o instituție de interes public, cu personalitate juridică, finanțarea este asigurată de Consiliul Județean
Totodată a susținut că în cuprinsul Contractului colectiv de muncă au fost stabilite anumite clauze care nu se regăsesc în cuprinsul Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național, motiv pentru care acestea nu pot fi aplicate la nivelul unității.
Pârâtul, Sindicatul "" B, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că potrivit art. 22 din Legea 130/1996, la negocierea și încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, instituția bugetară este reprezentată de către conducătorul acesteia sau de către locțiitorul de drept al acestuia. Or, reclamanta este unitate cu personalitate juridică proprie, iar reprezentantul legal al unității este directorul executiv numit prin hotărârea consiliului județean. Așadar, contractul colectiv de muncă nu ar fi lovit de nulitate absolută pentru nesemnarea de către reprezentantul Consiliului Județean B, astfel cum confirmă și acesta din urmă prin adresa nr. 898/14.01.2008.
Referitor la cererea privind constatarea nulității relative a unor clauze ale contractului colectiv de muncă, Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B, pârâtul a arătat că art. 238 din Codul muncii, art. 8 din Legea nr. 130/1996, art. 2, 3 și 8 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială 2007-2009, principiul instituit de Convenția OIM 131/1970 și de Constituția României precum și doctrina în domeniu prevăd posibilitatea negocierii prin contracte colective de muncă a unor drepturi cu caracter superior celor prevăzute de normele legale.
Cât privește cererea pentru constatarea nulității relative susținând că pârâtul a arătat că majoritatea dintre ele sunt identice cu cele prevăzute de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior sau similare cu acestea, prevederile legale și ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 () permițând stabilirea prin contracte încheiate la nivel inferior a unor drepturi la nivel superior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 1396 din 13.10.2008 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prin considerentele sentinței, instanța de fond reținut că obiectul litigiului astfel cum a fost precizat de reclamantă este constatarea nulității absolute contractului colectiv de muncă nr. 6/15.02.2008 încheiat de părți, pentru neparticiparea la negociere și nesemnarea contractului de către un reprezentant al Consiliului Județean Totodată, a solicitat declararea nulității relative a clauzelor prev. la art. 37 alin. 1, art. 38, art. 52, art. 81 alin. 2 și 5, art. 85 alin. 2, art. 86, art. 87, art. 88 alin. 1 lit.c, art. 90, art. 96, art. 115 alin.3, art. 117, art. 139 și anexa 6, pentru stabilirea prin acestea, pentru salariați, a unor drepturi neprevăzute în legislația în vigoare.
Cu privire la primul capăt de cerere instanța de fond constatat că așa cum rezultă din preambulul contractului colectiv de muncă, acesta a fost încheiat între Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, reprezentată prin directorul executiv și Sindicatul "" B, reprezentată prin liderul de sindicat, fiind enunțate și dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 conform cărora la negocierea și încheierea contractului colectiv de muncă părțile sunt reprezentate de către conducătorul instituției bugetare sau locțiitorul de drept al acestuia și de către sindicatele reprezentative.
În raport și de prevederile art. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pentru perioada 2007 - 2009 instanța de fond a apreciat că reclamanta, fiind unitate cu personalitate juridică a fost legal reprezentată la încheierea contractului colectiv de muncă la nivelul unității de către persoana având funcție de conducere.
Cum nu s-a dovedit existența unor reglementări care să prevadă imperativ prezența la negocierea și semnarea contractului și de către reprezentantul Consiliului Județean Baf ost respins ca nefondat capătul de cerere pentru constatarea nulității absolute a contractului colectiv de muncă perfectat la nivelul unității reclamante, dar și corelate cu dispozițiile Legii nr. 138/1999 și Ordinul nr. 496/2003 al MAI.
Cât privește capătul de cerere pentru constatarea nulității relative a clauzelor contractuale astfel cum au fost specificate, s-a reținut că potrivit art. 283 alin. 3 din Codul muncii și art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996 "la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal" și că potrivit art. 238 alin. 1 din Codul muncii și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior" iar conform art. 12 "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".
Au fost enunțate dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituția României, conform cărora dreptul la negociere colectivă în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, precum și contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităților de asistență socială pentru anii 2007-2009, înregistrat sub nr. 591/26.11.2007 la, tribunalul apreciind că nu sunt date motive de nulitate relativă întrucât drepturile stabilite prin art. 37 alin. 1, 52, 86, 87, 88 alin. 1 lit. c, 96 și 115 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității se regăsesc și în contractul colectiv de muncă perfectat la nivel superior iar în ce privește art. 81 alin. 2, sau art. 84 alin. 2 lit. d prevederi similare sunt și în contractul colectiv de muncă la nivel superior, cu actualizarea sumelor în funcție de vechime.
Totodată instanța de fond a stabilit că sunt legale și dispozițiile art. 117 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității fiind identice cu cele negociate prin contractul colectiv de muncă la nivel superior dar și prevederile Codului muncii, respectiv dispozițiile art. 140 alin. 2, care arată că la stabilirea duratei concediului de odihnă nu se vor scădea perioadele în care salariatul a fost în incapacitate temporară de muncă și concediu de maternitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit a fost respins capătul de cerere pentru constatarea nulității absolute a contractului colectiv de muncă nr. 6 din 15.02.2008, întrucât nu a fost negociat, respectiv semnat de un reprezentant al Consiliului Județean B, unitate care are calitatea de ordonator principal de credite astfel încât clauzele contractului trebuiau asumate și de această unitate.
Totodată a susținut că trebuia constatată nulitatea relativă dispozițiilor art. 37 alin. 1, art. 38, art. 52, art. 81 alin. 2 și 5, art. 85 alin. 2, art. 86, art. 87, art. 88 alin. 1 lit. c, art. 90, art. 96, art. 115 alin. 3, art. 117, art. 39 și a anexei 6 din Contractul colectiv de muncă enunțat motivat de faptul că aceste prevederi nu se regăsesc în legislația în vigoare și ar putea fi imputabile ordonatorului de credite ca urmare a verificării de către Curtea de Conturi.
Recursul, nemotivat în drept dar care ar putea fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că potrivit art. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron și organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc cauze privind condițiile de muncă, salarizare precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
În sensul legii enunțate, conform alin. 2 al art. 1, prin termenul de "patron" se înțelege persoana fizică și persoana juridică care angajează salariați prin încheierea contractului colectiv de muncă.
Totodată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 22 din Legea nr.130/1996 care a stabilit în mod expres faptul că la negocierea și încheierea contractului colectiv de muncă în instituțiile bugetare părțile sunt reprezentate, pe de o parte, de către conducătorul instituției bugetare sau de către locțiitorul de drept al acestuia iar pe de altă parte, de către sindicatele reprezentative sau de către reprezentanții salariaților aleși conform prevederilor art. 20.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamanta este o unitate cu personalitate juridică astfel încât la perfectarea contractului colectiv de muncă a fost reprezentată de reprezentantul legal, respectiv, conducătorul instituției. În lipsa unui text de lege care să prevedă semnarea acestui contract și de către reprezentanții Consiliului Județean B, nu se poate constata nulitatea absolută a contractului colectiv de muncă înregistrat la 15.02.2008.
Cât privește nulitatea relativă a clauzelor enunțate din același contract colectiv, unitatea recurentă nu specificat ce clauze din legislația muncii nu au fost respectate, iar prin art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 se prevede că, "contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit art. 8 alin. 1 și 2, clauzele contractului colectiv de muncă nu pot constitui clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Codul muncii, astfel cum a fost adoptat prin Legea nr. 53/2003 reglementează prin art. 57 nulitatea contractului individual de muncă, stabilind ca principiu salvgardarea actului juridic, astfel încât desființarea să privească numai acele efecte contrare legii.
În acest sens trebuie interpretate dispozițiile art. 57 alin. 4 din Codul muncii care stabilește că în situația în care o clauză este afectată de nulitate întrucât stabilește drepturi și obligații pentru salariați, care contravine unor norme legale imperative sau contractului colectiv de muncă aplicabile aceasta va fi înlocuită de drept cu dispoziții legale sau convenționale".
Față de cele reținute, având în vedere și faptul că reclamanta nu a justificat nici un interes pentru constatarea nulității absolute relative a contractului colectiv de muncă, constatând că nu sunt date motive de nelegalitate a sentinței în temeiul art. 312 alin.1 pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B, împotriva sentinței nr. 1396 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Dact.
2 ex. 16.03.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Sas Laura, Gheorghiu Neculai
