Constatare nulitate act juridic. Decizia 1640/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1640/R-MF
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Jeana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de petentul, domiciliat în Râmnicu V, nr.1,.1,.C,.22, județul V, împotriva deciziei civile nr.234/A-MF din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-petent și intimata, asistată de avocat, care răspunde și pentru intimații -, -, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.1268/2008, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, lipsind intimatul Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, asistată de avocat, precizează că-și menține concluziile expuse în notele de ședință depuse la dosar la termenul din 10 decembrie 2008.
Recurentul-intimat solicită suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 244 alin.1 pct.24Cod procedură civilă, motivat de faptul că împotriva făptuitoarelor și, s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită art.215 Cod penal, conform notelor de ședință depuse la dosar. În susținere depuse adresa nr.1170/P/2009 din 21 septembrie 2009, emisă de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și decizia nr.467 din 22 aprilie 2008, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.50 alin.2 teza a doua din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996.
Curtea pune în discuția părților cererea de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art.244 alin.1 pct.24Cod procedură civilă.
Întrebat fiind, intimatul, precizează că plângerea penală este în curs de cercetare și nu poate face dovada începerii cercetării penale.
Intimata, asistată de avocat, solicită respingerea cererii și continuarea judecării cauzei.
Recurentul-intimat, solicită admiterea cererii și suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art.244 alin.1 pct.24Cod procedură civilă.
Curtea deliberând, respinge cererea de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art.244 alin.1 pct.24Cod procedură civilă. formulată de intimatul, întrucât nu s-a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest articol și anume începerea cercetării penale a numitelor și, iar suspendarea judecării dosarului ar duce la tergiversarea soluționării lui și ar încălca normele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Recurentul-intimat, depune la dosar cerere de recuzare a magistraților, - ---, - și - -.
Având în vedere că s-a depus cerere de recuzare a completului de judecată, se suspendă judecarea cauzei, în vederea soluționării acesteia.
Ca urmare a respingerii cererii de recuzare a completului, se reia cauza în aceeași compunere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-petent și intimata, asistată de avocat, care răspunde și pentru intimații -, -, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.1268/2008, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, lipsind intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Părțile, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-intimat, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, casarea deciziei criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Precizează că în cauză există autoritate de lucru judecat având în vedere încheierea pronunțată la data de 28 ianuarie 2009 de Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.10 alin.3 și art.22 din Legea nr.7/1996 și decizia nr.6553 din 11 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul declarat împotriva acestei încheieri.
De asemenea precizează că intimații nu au calitate procesuală în cauză, întrucât nu sunt proprietarii imobilelor teren și nici nu au făcut dovada cu vreun act de proprietate că au în proprietate imobilele din-.
Intimata, asistată de avocat, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei criticate, cu 200 lei cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Precizează că, în cauză nu există autoritate de lucru judecat, vizavi de hotărârile pronunțate în privința excepției de neconstituționalitate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților, arată că aceștia au titlu de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, act ce este deja depus la dosar și în baza căruia s-a făcut intabularea.
Cu privire la titlul de proprietate pentru terenul de 1800. emis pe numele recurentului-intimat, precizează că acesta a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2007, petentul în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V, a solicitat să se constate nulitatea absoluta a încheierilor nr.29592 și 29593, ambele din data de 26 octombrie 2006, de înscriere în Registrul de Carte Funciară al Județului Vap roprietății intimatelor și.
În motivarea cererii, petentul a arătat ca s-a intabulat în Registrul de Carte Funciară al Județului sub nr.7320 și 7327, în baza încheierilor V cu numerele 29592 și 29593 din 26 octombrie 2006, dreptul de proprietate al intimatei pentru suprafața de teren de 1882,01. situată în Râmnicu V,-, la cererea acesteia care o reprezintă pe sora, pentru care atât cât si au renunțat la moștenirea provenită de la același autor,
Petentul a susținut că nu se putea înscrie în Cartea Funciară o proprietate indiviză ca cea a intimatelor, ci trebuia să se iasă din indiviziune de drept și de fapt, respectiv cu prezentarea unui plan de amplasament al fiecărui coindivizar.
A mai arătat petentul că prin titlul de proprietate nr- s-au reconstituit în proprietate terenuri pentru autorul intimaților, dar pe amplasament situat în satul, conform procesului verbal de punere în posesie, iar nu în Râmnicu V,-. Prin contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1201/2001 și nr.1011/2001 petentul a dobândit terenul din- din Râmnicu V, situația juridică a terenului acestuia fiind soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.4131/2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Prin înscrierea în Cartea Funciară a Județului Vad reptului de proprietate al intimatelor, petentul se consideră prejudiciat în sensul că i-a fost afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care solicită să se constate nulitatea absolută a înscrierilor proprietății intimatelor.
Prin precizarea pusă în discuție în ședința din 25 octombrie 2007, petentul a solicitat introducerea în cauză și a intimatelor -, și, pentru ca hotărârea instanței să le fie opozabilă, părțile fiind beneficiare ale intabulării dreptului de proprietate după autorul comun.
Urmare decesului în anul 2002 intimatului, la cererea petentului au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia: -, - și.
Prin sentința civilă nr.2016 din 27 martie 2008, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa respins cererea formulată de petent, reținând următoarele:
Prin contractele autentificate sub nr.1011/11 iunie 2001 și nr.1201/18 iunie 2001, și - au vândut lui două terenuri arabile în suprafață de 581,97. și 1300,04. situate în Râmnicu V,-, județul
Prin sentința civilă nr.2238/7 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia nr.817/2003 a Tribunalului Vâlcea și irevocabilă prin decizia civilă nr.745/R/12.11.2004 dată de Curtea de APEL PITEȘTI, contractele susmenționate au fost declarate nule.
În prezent, reclamantul nu mai are titlu valabil pentru terenurile cumpărate cu contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/2001 și nr.1201/2001, prin anularea definitivă și irevocabilă a acestora în cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, iar intimații au titlu de proprietate valid, constând în titlul de proprietate eliberat pe numele autorului comun, G, la data de 22 aprilie 1997, pe care l-au moștenit.
La data înscrierii în Cartea Funciară, în baza încheierilor nr.29592 și 29593 din 26.10.2006, a terenului în suprafață de 1882,01. situat în Râmnicu V, -, județul V, acesta era proprietatea intimatei, moștenit de la
Susținerea petentului privind obligativitatea ieșirii din indiviziune a moștenitorilor lui G asupra terenului în litigiu s-a constatat a fi inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât -decedat, prin moștenitorii introduși în cauza, și au cedat dreptul lor din succesiune comoștenitoarei.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.7/1996, în care se arată că "funcția juridică a cadastrului judiciar se realizează prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate și prin înscrierea în cartea funciară" și art.22 din aceeași lege, din care rezultă că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând- sub următoarele aspecte:
- judecătorul care a soluționat cauza la instanța de fond este incompatibil, deoarece și-a spus părerea asupra pricinii într-o altă cauză ce a format obiectul dosarului nr.9073/2002;
- actele de procedură efectuate în cauză în data de 27 martie 2008 sunt nule, având în vedere că minora - nu a fost reprezentată la acel termen de judecată;
- în practicaua sentinței civile criticate, și nu au fost apelate și nu au fost trecute în practicaua hotărârii și nici în dispozitiv;
- deși s-a ridicat de către apelant în fața instanței de fond excepția lipsei calității procesuale active a intimaților, care nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor de 518. și 1300. instanța nu s-a pronunțat asupra acestor excepții;
- instanța de fond avea obligația să constate că suprafețele de teren reconstituite prin titlul de proprietate nu sunt situate în Râmnicu V, ci în satul și astfel să-i oblige pe intimați să prezinte acte de proprietate pentru terenurile respective;
- hotărârea apelată încalcă prevederile constituționale privind dreptul la apărarea al petentului, întrucât acesta a solicitat instanței de fond să completeze probatoriul cu actele comune tuturor părților aflate în posesia V care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, pentru a se putea observa gravele erori comise în aplicarea Legii fondului funciar la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în discuție.
- instanța de fond a încălcat dispozițiile art.374 Cod procedură civilă, potrivit cărora nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie. Ori, sentința civilă nr.2238/2003 nu avea o astfel de investire, așa că nu este susceptibilă de executare silită. Prin această sentință s-a constatat nulitatea relativă a contractelor de vânzare-cumpărare de la filele 241 și 247 dosar fond, în contradicție cu titlul de proprietate de la fila 207 din dosar.
- prima instanță trebuia să verifice legalitatea actelor de proprietate și a certificatului de moștenitor pentru a se evita intabularea privind terenuri ce se află în indiviziune;
- judecătoria nu era competentă să constate nulitatea absolută a contractelor și a certificatelor de moștenitor;
- sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.46 din Legea nr.7/1996, confirmând înscrierea în cartea funciară unor suprafețe de teren în mod nelegal, fără a se arăta partea indiviză a fiecărui proprietar.
În ședința publică din 12 septembrie 2008, în calea de atac a apelului, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.50 alin.2 teza a II-a din Legea nr.7/1996, aspect cu privire la care s-a constatat că prin decizia nr.467/22.04.2008, Curtea Constituțională a admis această excepție, în sensul că prevederile la care se referă sunt neconstituționale în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului și la instanța de judecată competentă.
Ca atare, excepția de neconstituționalitate invocată de apelant nu a fost primită. De altfel, invocarea ei apare ca fiind superfluă de vreme de apelantul, în temeiul admiterii acestei excepții de către Curtea Constituțională, s-a și adresat cu plângere instituției competente.
Prin decizia civilă nr.234/A/ din 17 octombrie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, Complet specializat pentru Minori și Familie a respins apelul și a obligat pe apelantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei către intimați.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la incompatibilitatea judecătorului care a soluționat plângerea pe fond, s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite cerințele art.27 pct.7 Cod procedură civilă, invocate de apelant, cererea de față vizând o problematică ce nu are de-a face cu aspectele de fond soluționate prin hotărârile judecătorești depuse la dosar, implicit cele care au fost rezolvate de către judecătorul fondului prezentei plângeri.
Pe de altă parte, petentul nu a formulat o cerere de recuzare a judecătorului în prima instanță, în conformitate cu dispozițiile legale procedurale.
Nu s-au confirmat nici criticile referitoare la încălcarea art.105 Cod procedură civilă privind celelalte acte de procedură întocmite în cauză de instanța de judecată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a intimaților, și moștenitorii legali ai acestuia, tribunalul a reținut că este o excepție de fond. Prin urmare, ea a fost analizată circumscris analizei aspectelor de fond ale litigiului, considerentele hotărârii instanței de fond vizând și această excepție, soluția de respingere a excepției invocate de către petent fiind implicită soluției de respingere a plângerii.
Susținerea apelantului în sensul că instanța de fond nu a solicitat V actele ce au stat la baza încheierilor de înscrisuri în cartea funciară a sentinței civile nr.2238/2003, a fost contrazisă de dispozițiile instanței consemnate în încheierea de ședință de la fila 171 dosar, prin care s-au cerut de la. toate actele existente în dosarele de carte funciară și alte acte, dacă mai există, dispoziții la care s-a revenit și la termenele ulterioare (fila 253, 267).
În ceea ce privește greșita interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor procedurale ale art.374 Cod procedură civilă, s-a apreciat de instanța de apel că nu pot fi incidente în speță.
Cererea dedusă judecății are ca obiect o plângere împotriva încheierilor de înscriere în cartea funciară a unui titlu de proprietate, nefiind vorba de o executare propriu-zisă la care se referă art.374 (1) Cod procedură civilă, fiind însă aplicabile, cum corect a reținut instanța de fond, prevederile art.10, alin.3 din Legea nr.7/1996 și art.22 din aceeași lege.
Textele de lege sus-citate reglementează funcția cadastrului funciar care se realizează prin identificarea proprietarului pe baza titlului său de proprietate și prin înscrierea în cartea funciară. Dreptul de proprietate și alte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil.
Prin urmare, petentul nu mai poate pune în discuție aspecte de fond privind titlul de proprietate al intimaților, pe baza căruia s-au făcut înscrierile în cartea funciară, contestate, dat fiind faptul că asupra sentinței civile nr.2238/2003 operează autoritatea de lucru judecat. Această sentință constituie titlu de constituire a dreptului de proprietate al intimaților asupra celor două imobile înscrise în cartea funciară, iar în contextul cauzei petentul nu a făcut dovada că ar deține legal vreun titlu de proprietate asupra imobilelor intabulate în favoarea intimaților.
de fond privind cele două imobile, reiterate de către apelant, au fost analizate de instanțele de judecată în toate gradele de jurisdicție, astfel că nu mai pot face analiza instanței de judecată în cauza de față.
Împotriva deciziei civile nr.234/A//17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, Complet specializat pentru Minori și Familie a declarat recurs, în termen legal, petentul care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- hotărârea atacată pronunțată de tribunal este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr.7/1996 republicată, în cauză operând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă;
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se precizează că tribunalul a încălcat prevederile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, neprimind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.50 alin.2 teza a II-a din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996.
De asemenea, s-a menționat că instanța de apel nu a ținut cont nici de decizia nr.XXXVI pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 decembrie 2006, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că încheierile instanțelor de recurs de respingere ca inadmisibile a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului, obligatorie prin dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Tot în cadrul acestei critici s-a precizat de către petent că tribunalul cunoștea că intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vaî ncălcat art.50 alin.1 din Legea nr.7/1996 prin necomunicarea în termen de 15 zile a încheierilor nr.29592 din 26.10.2006 și 29593 din 26.10.2006.
Se precizează în cadrul acestui motiv de petentul, că Tribunalul Vâlcea nu a obligat prin hotărâre judecătorească Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V să respecte dispozițiile imperative ale art.50 alin.1 din Legea nr.7/1996, să comunice proprietarilor de drept ai suprafețelor de 581,97. și 1300,04. teren, situate în Râmnicu V,-, județul V, că i-a lipsit de dreptul de proprietate și dreptul de moștenitor prin încheierile nr.29592 și nr.29593 din 26.10.1996. Recurentul consideră că procedând astfel tribunalul a încălcat și prevederile art.50 alin.2 teza a II-a din Legea nr.7/1996, decizia nr.467 din 22 aprilie 2008 Curții Constituționale și decizia nr.XXXVI pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
- decizia atacată pronunțată de instanța de apel este dată cu încălcarea prevederilor imperative ale art.269 alin.1 și art.374 alin.1 din Codul d e procedură civilă, precum și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.10 alin.3 și art.22 din Legea nr.7/1996;
În dezvoltarea acestui motiv s-a precizat de către petent că tribunalul a motivat hotărârea pe dispozițiile art.374 Cod procedură civilă, considerând că acestea nu sunt incidente în speță, fără să pună în discuția părților din proces aceste prevederi legale și nu a ținut cont de art.269 alin.1 Cod procedură civilă, care arată că "nici o hotărâre judecătorească nu se poate executa dacă nu este investită cu formulă executorie".
- tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală în raport de Legea nr.7/1996 republicată, motivând decizia pe dispozițiile art.10 alin.3 și art.22 din actul normativ menționat mai sus, care nu au legătură cu funcția juridică a cadastrului;
- instanța de apel nu a respectat prevederile imperative ale art.44 din Legea nr.7/1996 republicată care precizează că mai mulți proprietari nu pot fi înscriși în cartea funciară decât dacă se regăsesc în cazul coproprietății, situație în care se va arăta partea indiviză a fiecărui proprietar, lucru ce nu a fost constatat respectat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, iar în drept a fost întemeiată această cale de atac pe dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Intimații, - și - au formulat note de ședință prin care au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Prima critică este nefondată, întrucât prin hotărârea pronunțată tribunalul a soluționat cauza în mod legal, cu respectarea prevederilor art.374 Cod procedură civilă și ale prevederilor Legii nr.7/1996.
Faptul că instanța de apel a reținut că în speță nu sunt incidente prevederile art.374 Cod procedură civilă, în sensul că în raport de obiectul acțiunii, respectiv plângere împotriva încheierilor de înscriere în cartea funciară a unui titlu de proprietate, acest articol nu se aplică, întrucât nu este vorba de o executare propriu-zisă, nu înseamnă o încălcare a legii, deoarece ceea ce a statuat instanța de apel referitor la acest articol este legal.
Trebuie precizat că în mod corect tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art.10 alin.3 din Legea nr.7/1996 și ale art.22 din același act normativ care reglementează funcția cadastrului funciar care se realizează prin identificarea proprietarului pe baza titlului său de proprietate și prin înscrierea în carte funciară, iar dreptul de proprietate, precum și alte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului în care s-a constituit sau s-a transmis în mod valabil.
În prezentul cadru procesual, petentul nu mai poate pune în discuție aspecte de fond privind titlul de proprietate al intimaților, pe baza căruia s-au făcut înscrierile în cartea funciară și acum contestate de recurent, întrucât în litigiu operează autoritatea de lucru judecat dată de sentința civilă nr.2238/2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Această hotărâre menționată mai sus reprezintă titlul de constituire al dreptului de proprietate al intimaților asupra celor două imobile înscrise în cartea funciară, iar petentul nu deține legal un titlu de proprietate asupra imobilelor întabulate în favoarea intimaților.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a art.50 alin.2 teza a II-a din legea cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996, Curtea constată că la termenul din 12 septembrie 2008 petentul a invocat această excepție, după care a precizat că a fost soluționată de Curtea Constituțională, lucru verificat prin depunerea deciziei nr.467 din 22 aprilie 2008 Curții Constituționale la termenul din 17 octombrie 2008.
Curtea reține că la termenul din 17 octombrie 2008, petentul nu a mai susținut excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.50 alin.2 teza a II-a din Legea nr.7/1996, deoarece această excepție a fost soluționată anterior prin decizia nr.467 din 22 aprilie 2008 Curții Constituționale și a fost admisă.
Rezultă că tribunalul nu a încălcat prevederile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, așa cum în mod greșit susține recurentul.
De asemenea, se reține de către C că nu a fost încălcată nici decizia nr.XXXVI pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 decembrie 2006, întrucât tribunalul nu a respins sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, având în vedere că petentul nu și-a mai susținut această excepție la termenul din 17 octombrie 2008 și mai mult Curtea Constituțională se pronunțase anterior.
Trimiterea dosarului fără temei legal la Curtea Constituțională în condițiile în care această C se pronunțase anterior pe excepția de neconstituționalitate ar fi echivalat cu încălcarea principiului statuat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și anume soluționarea unui litigiu în termen rezonabil.
Instanța de apel nu putea să oblige Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V în prezentul cadru procesual, deoarece cele două instanțe, respectiv judecătoria și tribunalul au respins acțiunea petentului și au statuat că nu au fost încălcate prevederi din Legea nr.7/1996.
Al doilea motiv de recurs este nefondat, deoarece instanța de apel nu a încălcat prevederile art.269 alin.1 și art.374 alin.1 din Codul d e procedură civilă, întrucât cererea dedusă judecății are ca obiect o plângere împotriva încheierilor de înscriere în cartea funciară a unui titlu de proprietate și nu este vorba de o executare propriu-zisă pentru a se aplica articolele sus-citate.
Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art.10 alin.3 și art.22 din Legea nr.7/1996, această susținere este nefondată și a fost analizată în primul motiv, astfel că nu se vor mai reitera în continuare aceleași considerente.
Și cel de al treilea motiv de recurs este nefondat și face vorbire de aceleași dispoziții ale art.10 alinl.3 și art.22 din Legea nr.7/1996, care au fost analizate de instanța de recurs și s-a statuat că interpretarea și aplicarea lor s-a făcut în mod corect de către tribunal.
Ultima critică este nefondată, deoarece susținerea recurentului că au fost încălcate prevederile art.44 din Legea nr.7/1996 republicată, este nejustificată, întrucât acesta nu poate obliga moștenitorii lui G să iasă din indiviziune asupra terenului din litigiu, o asemenea solicitare fiind inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât pentru decedat, prin moștenitorii introduși în cauză și împreună cu, aceștia au cedat dreptul lor din succesiune comoștenitoarei.
În concluzie, Curtea reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, în speță neoperând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Referitor la aplicarea prevederilor art.304 pct.1-8 Cod procedură civilă, recurentul nu a arătat în ce mod aceste dispoziții au fost încălcate, astfel că vor fi respinse.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva deciziei civile nr.234/A/ din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, Complet specializat pentru Minori și Familie.
Văzând și dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi obligat recurentul să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în faza de recurs, conform chitanței nr.268 din 9.12.2008, aflată la fila 57 din prezentul dosar de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul, domiciliat în Râmnicu V, nr.1, bloc 1,.C,.22, județ V, împotriva deciziei civile nr.234/A/ din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, Complet specializat pentru Minori și Familie, intimați fiind OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ V, cu sediul în Râmnicu V, str.-, nr.8, etaj 2-3, județ V, domiciliată în Râmnicu V -, județ V, domiciliată în Râmnicu V,-, -.B,.4, județ V, și, domiciliați în Râmnicu V -,-, județ
Obligă pe recurentul să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - ---, -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.9/11.12.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Jeana
