Constatare nulitate act juridic. Decizia 1951/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1951
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
xxxx
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 28 martie 2008 privind recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.4725 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL MUNICIPAL H, având ca obiect nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 28 martie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la 04 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 01 10 2007 reclamanta a chemat in judecată pe pârâtul Spitalul Municipal H,solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a actelor adiționale nr 915/10 04 2000, 915/7 08 2000 și 915/25 11 2003, încheiate la contractul individual de muncă nr 915/10 04 2000.
In motivare, reclamanta a arătat că la 17 04 2000 fost încadrată ca medic rezident - medicină internă la Spitalul H - Dispensar Policlinic H, conform contractului individual de muncă nr 915/10 04 2000.
La 10 04 2000, 7 08 2000 și 25 11 2000,s-au încheiat trei acte adiționale la contractul de muncă,pe care a fost obligată să le semneze, în caz contrar urmând a-i fi anulată numirea pe post.
Actele adiționale prevăd o singură clauză, și anume obligativitatea reclamantei de a funcționa ca specialist pe același post pe o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specialității, în caz contrar urmând să restituie o sumă egală cu 36 salarii medii pe economie de la momentul renunțării.
A mai arătat că a efectuat perioada de rezidențiat (17 04 2000 - 01 05 2005) în Centrul Universitar C și a prestat muncă de profil la Spitalul Clinic de Urgență C,unde a fost salarizată numai pentru munca depusă până în anul V de rezidențiat.
Pe perioada 01 08 2005 - 01 08 2007, după ce devenise medic specialist,a fost detașată la Spitalul Municipal
Ulterior terminării rezidențiatului, în sesiunea martie 2007 susținut și promovat examenul de specialitate, fiind confirmată ca medic specialist in specialitatea medicină internă și rămânând în continuare la Spitalul Municipal
Reclamanta a susținut că actele adiționale au fost încheiate cu in călcarea flagrantă a dispozițiilor art 18 din codul muncii vechi și art 38 din actual cod al muncii.
Semnarea actelor adiționale i-a fost impusă de angajator, fără a fi informată asupra consecințelor acestora. De asemenea,actele adiționale încalcă dispozițiile constituționale privind libertatea muncii și nu a existat nici un temei legal pentru întocmirea lor.
A mai precizat că în perioada rezidențiatului pârâtul nu a efectuat nici o cheltuială, ea fiind salarizată din fonduri speciale ale Ministerului Sănătății și CAS.
La 18 10 2007 pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
In motivare,pârâta a arătat că actele adiționale încheiate la contractul individual de muncă al reclamantei sunt succesive,emise pe măsură ce au intervenit modificările legale cu privire la activitatea medicilor rezidenți.
Obligarea prevăzută în primul act adițional,încheiat la 10 04 2000,aceea de a funcționa timp de 5 ani de la data obținerii titlului de medic specialist în Spitalul H,în caz contrar urmând a achita o sumă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării, a fost prevăzută în temeiul 1214/1993 pentru aprobarea Regulamentului privind pregătirea în specialitățile medicale și farmaceutice prin rezidențiat.
De asemenea, spitalul s-a conformat adresei nr 4727/4 04 2000 Direcției Județene de Sănătate V,prin care se comunică faptul că reclamanta a fost confirmată ca medic rezident,iar în baza aprobării conducerii Ministerului Sănătății nr GH/1457/24 02 2000 rezidenții vor încheia contract de muncă cu unitatea spitalicească,însoțit de un act adițional prin care medicul se obligă să funcționeze minim 5 ani ca specialist pe postul respectiv,în caz contrar urmând să achite 36 de salarii medii pe economie din perioada renunțării.
Al doilea act adițional din 7 08 2000 care modifică răspunderea medicului,în sensul că pentru nerespectarea obligației asumate va restitui toate cheltuielile de personal încasate pe perioada stagiaturii sau a rezidențiatului în funcție de evoluția inflației, a fost încheiat in temeiul art 21 lit b,c din Lg 1/1970.
Al treilea act adițional din 25 11 2003 prevede obligația medicului rezident de a suporta toate cheltuielile ocazionate cu pregătirea sa profesională în cazul nerespectării obligației asumate,obligație prevăzută de OG 58/2001.
La semnarea actelor adiționale, reclamantei i-au fost aduse la cunoștiintă prevederile legale ce reglementează activitatea rezidenților, drepturile și obligațiile consemnate în actele adiționale.
Pârâta a mai arătat că la 9 10 2007 reclamanta și-a depus demisia, cererea sa fiind înregistrată sub nr 6258.
A depus la dosar: adresa nr.4727/4 04 2000, cererea de demisie înregistrată sub nr 6258/9 10 2007.
Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința nr.4725/ 12 11 2007 respins acțiunea formulată de reclamant - împotriva pârâtului SPITALUL MUNICIPAL H cu sediul în
Pentru a pronunța această sentință,prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordinul Ministerului Sănătății 236/30 03 2000,reclamanta a fost confirmată ca medic rezident pentru posturile rămase neocupate în urma concursului de rezidențiat din sesiunea 16 01 2000 și a ales post în data de 26 03 2000 la Spitalul H- Dispensarul Policlinic.
La 10 04 2000 intre reclamantă și pârât s-a încheiat contractul individual de muncă nr 915 pe durată nedeterminată,începând cu 17 04 2000 reclamanta fiind încadrată ca medic rezident.
La aceeași dată,între părți s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă,prin care reclamanta s-a obligat ca, după încheierea perioadei de pregătire în rezidențiat, să funcționeze minim 5 ani ca medic specialist în unitatea pârâtă, în caz contrar urmând a restitui Spitalului Hos umă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie din perioada renunțării.
La 7 08 2000 între părți s-a încheiat un nou act adițional,care modifică răspunderea medicului în cazul nerespectării obligației de a funcționa ca specialist pe același post minim 5 ani de la obținerea specialității, în sensul că va suporta toate cheltuielile de personal încasate in perioada stagiaturii sau a rezidențiatului, în funcție de evoluția inflației.
La 23 11 2003 s-a încheiat cel de - al treilea act adițional,în care s-a prevăzut că nerespectarea de către reclamantă a clauzei de a presta muncă în favoarea Spitalului H cel puțin 5 ani după obținerea titlului de medic specialist,atrage obligarea acesteia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada de 5 ani.
Reclamanta a efectuat rezidențiatul în centrul Universitar C, la Spitalul Clinic de Urgentă C,unde a fost transferată la cererea sa din Centrul Universitar
După terminarea perioadei de rezidențiat, a fost detașată până la 01 08 2007 la Spitalul Clinic Municipal
La 09 10 2007 reclamanta a depus la Spitalul Municipal H cererea de demisie înregistrată sub nr 6258.
Instanța constată că primele două acte adiționale au fost întocmite înainte de intrarea în vigoare a OUG nr 259/7 12 2000, care a prevăzut in art 3 al 3 că, contractul individual de muncă încheiat între rezident și unitatea sanitară va cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea obligației de a lucra cel puțin 5 ani la unitatea sanitară respectivă atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acesteia la plata unei sume echivalente cu cel puțin 36 salarii medii pe economie.
Prin urmare, obligația legală prevăzută în acest act normativ nu a existat la data la care s-au încheiat cele două acte adiționale.
Insă, aceste două acte adiționale au rămas fără obiect,fiind modificate de cel de al treilea act adițional încheiat la 23 11 2003,acesta fiind singurul act adițional în vigoare și urmând să-și producă efectele la data încheierii perioadei de rezidențiat a reclamantei.
Analizând acest act adițional în raport de dispozițiile legale, se contată că la 19 04 2001 fost adoptată OUG 58,modificată și aprobată prin Legea 41/16 01 2002.
Art 3 alin 5 din acest act normativ prevede că, după obținerea titlului de specialist, medicii sunt obligați să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contract individual de muncă(pe perioadă nedeterminată) cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs, iar alin. 6 din același articol prevede că nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea materială a rezidentului, prevăzută anume în contractul individual de muncă,respectiv actul adițional încheiat.
Prin urmare, actul adițional din 23 11 2003 fost încheiat în acord cu dispozițiile legale menționate anterior.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea reclamantei că actul adițional încalcă dispozițiile constituționale privind libertatea muncii.Părțile au convenit de comun acord asupra îndatoririlor din actul adițional.
Art 1 din actul adițional încheiat la 25 11 2003 prevede obligațio reclamantei de a presta muncă în favoarea angajatorului cel puțin 5 ani după obținerea titlului de medic specialist.
Această obligație nu este însă absolută,impunându-se a fi coroborată cu prevederile art 2 din același act adițional care instituie sancțiunea pentru nerespectarea obligației sus menționate, și anume suportarea de către medic a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională,proporțional cu perioada nelucrată din perioada de 5 ani.
Astfel, medicul poate avea, după obținerea specialității,inițiativa încetării contractului individual de muncă,dar cu suportarea cheltuielilor prevăzute în art 2 din actul adițional,cu care a fost de acord.
Ca atare,instanța de fond a reținut că nu se poate susține o îngrădire a dreptului la muncă sau a libertății alegerii locului de muncă,consacrate la art 41 alin 1 din Constituție.
In cea ce privește susținerea reclamantei că semnarea actelor adiționale i-a fost impusă de către angajator,instanța de fond a reținut că nu poate fi primită deoarece nu s-a efectuat nicio dovadă in acest sens
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamanta a susținut că,inițial,reținerile instanței au fost corecte că primele două acte adiționale încheiate la contractul individual de muncă din data de 10 aprilie 2000 și respectiv 07 august 2000 deoarece au fost în contradicție cu legislația în vigoare la data încheierii lor dar face eronat trimitere la Ordonanța nr.259/ 07 12 2000 care însă nu apăruse și nu intrase în vigoare la data încheierii celor două acte adiționale. Această ordonanță a fost respinsă prin Legea nr.605/2001.
În ceea ce privește cel de-al treilea act adițional nr.227/23 11 2003 instanța de fond l-a apreciat corect raportându-l la Ordonanța nr.58/ 19 04 2001 aprobată prin Legea nr.41 /16 01 2002 și nu la art.38 din codul muncii,în vigoare la data încheierii acestui act adițional,text care reglementează libertatea muncii și nu permite îngrădirea drepturilor salariaților referitoare la libertatea muncii.drepturi care sunt reglementate de art.41 și 53 din Constituție.
Aceste acte fiind încheiate cu încălcarea flagrantă a acestor drepturi sunt nule și astfel instanța trebuia să constate nulitatea absolută a celor acte adiționale.
A mai susținut recurenta că în actele adiționale se face vorbire numai despre eventualele cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională a angajatului iar în cauză spitalul nu a efectuat nicio cheltuială cu rezidențiatul său iar pentru perioada rezidențiatului a încasat numai salariul pentru munca prestată.
Recurenta a mai arătat că ultimul act adițional nu l-a semnat astfel că nu se poate vorbi de un acord comun al părților,act care mai întâi a fost înregistrat de angajator și apoi i-a fost trimis să-l semneze.
Recurenta a depus la dosar adresa nr.4025/28 11 2003 emisă de intimat,copia actului adițional la contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 227/25 11 2003.
La data de 12 03 2008 intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Intimata a depus la dosar copia actului adițional la contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 227/25 11 2003.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,a dispozițiilor legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs invocat respectiv că nu a semnat actul adițional la contractul individual de muncă nr.915/10 04 2000 înregistrat sub numărul 227/ 25 11 2003 și astfel nu s-a realizat acordul de voință al părților,Curtea constată că este nefondat deoarece pe exemplarul acestui act adițional depus de intimată (fila 9 dosar recurs) există semnătura recurentei,fapt care conduce la concluzia că acordul de voință între părți cu privire la clauzele actului adițional s-a realizat.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat respectiv că acest act adițional este lovit de nulitate pentru că încalcă dispozițiile legale,Curtea constată că este nefondat deoarece art. 3 alin.5 din OUG.nr.58/2001 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar ,aprobată prin Legea nr.41/2002 prevede că după obținerea titlului de specialist aceștia sunt obligați să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs.
Alineatul 6 al aceluiași prevede că ocuparea unui alt post decât cel pe care au fost confirmați ca rezidenți se poate face numai după îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (5).
Alineatul 5 însă impune medicului o obligație și anume ca,după obținerea titlului, să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puțin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanțării rezidențiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs.
Aceste dispoziții au fost în vigoare la data încheierii actului adițional la contractul individual de muncă respectiv 25 11 2003. astfel că susținerea recurentei că clauzele din actul adițional înregistrat sub nr.227/25 11 2003 contravin legii și sunt lovite de nulitate absolută,este nefondată.
Prin actul adițional recurenta,care anterior a optat pentru rezidențiatul pe post,se obligă să funcționeze ca medic specialist pe o perioadă de minim 5 ani de la obținerea specialității.
La data la care recurenta s-a înscris la rezidențiat avea posibilitatea să aleagă între rezidențiatul de tip A sau de tip B-pe post astfel că a optat în cunoștință de cauză și cu luarea în considerare a consecințelor care decurg din această opțiune.
În consecință nu se poate spune că prin încheierea actului adițional s-au încălcat dispozițiile constituționale prev.de art.41 și 53.
Unitățile sanitare la care au fost angajați medicii rezidenți care au optat pentru rezidențiatul de tip B au achitat salariul acestora pentru perioada rezidențiatului chiar dacă aceștia nu au prestat activitate în favoarea unității respective deoarece rezidențiatul constă într-o activitate practică ce se desfășoară în unitatea de formare unde a fost repartizat rezidentul și o activitate educative de însușire a cunoștințelor teoretice și practice.
. acestor cunoștințe se face prin stagii practice în unitatea de formare și prin cursuri organizate la nivelul unității de formare sau la nivelul centrului universitar,pentru una sau mai multe specialități astfel că recurenta nu poate susține că salariul primit reprezintă contraprestația muncii.
Nu are nicio relevanță în speța de față de unde au venit banii aferenți salariilor acestora ci este important că salariile au fost suportate din bugetul spitalului respectiv.
Față de aceste aspecte,Curtea urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă,să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.4725 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL MUNICIPAL H, având ca obiect nulitate act.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
2ex/05 05 2008
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea, Doina Vișan
