Constatare nulitate act juridic. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 234
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr.657 din 26.04.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat -, lipsind recurentul pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat - pentru intimata reclamantă -, pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 05.03.2007, reclamanta, a chemat în judecată pârâtul Spitalul Județean de Urgență C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a actului adițional încheiat la contractul de muncă nr. 19/10 04 2000.
In motivarea cererii, reclamanta a precizat că la 10.04.2000 a fost încadrată ca medic rezident la Spitalul Județean C, conform contractului de muncă nr. 19.
In aceeași dată, s-a încheiat un act adițional la contract, pe care reclamanta a fost obligată să- semneze, în caz contrar urmând a-i fi anulată numirea pe post.
Reclamanta a mai precizat că a efectuat perioada de rezidențiat la Centrul Universitar C și a prestat muncă de profil la Spitalul Clinic de Urgență C, unde a fost salarizată numai pentru munca depusă până în anul V de rezidențiat.
La 16 03 2005, reclamanta a susținut și promovat examenul de specialitate cu care Spitalul Caf ost de acord, iar ulterior a fost repartizată la Spitalul Clinic Județean de Urgentă C, pe post de medic specialist, pe o perioadă nedeterminată.
Reclamanta a susținut că actul adițional a fost încheiat cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 18 din Codul Muncii.
Semnarea actului adițional i-a fost impusă de angajator, fără ca reclamanta să fie informată asupra consecințelor acesteia.
Mai precizează că în perioada rezidențiatului pârâtul nu a efectuat nicio cheltuială, reclamanta fiind salarizată din fonduri speciale ale Ministerului Sănătății și La 23 03 2007, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
In motivare, pârâtul a arătat că a încheiat contract individual de muncă nr. 19/10.04.2000, însoțit de actul adițional cu același număr care prevedea obligativitatea reclamantei de a lucra în unitatea pârâtă minimum 5 ani după obținerea specializării.
Aceeași obligație este prevăzută și în S nr.236/30.03.2000 de confirmare a reclamantei ca medic rezident.
Având în vedere art. 11 lit. a din Legea nr. 1/1970, nr. 236 / 2000 și adresa nr. 5640/21 01 2000 Ministerului Sănătății, Direcția de Sănătate Publică C a emis dispoziția nr. 61/03 04 2000, care aducea la cunoștință reclamantei că va încheia un contract de muncă cu unitatea sanitară unde a ocupat postul de medic rezident, contract însoțit de un act adițional.
A mai precizat că actul adițional la contractul individual de muncă a fost încheiat în conformitate cu legislația în vigoare, Legea nr. 1/1970 și art. 3 din Legea nr. 10/1972.
In ce privește salarizarea, pârâtul precizează că, deși reclamanta a efectuat stagiul practic la Centrul Universitar C, salarizarea s-a făcut de către pârât, pe baza pontajelor trimise de Spitalul
Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.657 din 26.04.2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Spitalul Județean de Urgentă
A constatat nulitatea actelor adiționale încheiate la datele de 10.04.2000 și 15.06.2000 la contractul individual de muncă nr. 19/2000.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 10.04.2000, între reclamantă și pârât s-a încheiat un contract individual de muncă pe durata nedeterminată, începând cu data de 17 04 2000, reclamanta fiind încadrată ca medic rezident.
La aceeași dată, între părți, s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă, prin care reclamanta s-a obligat ca, după încheierea perioadei de pregătire în rezidențiat să funcționeze 5 ani ca medic specialist în unitatea pârâtă.
La 15 06 2000, între părți s-a încheiat un nou act adițional reluând la art. 1 clauza înscrisă în actul adițional de la 10 04 2000. Părțile au convenit ca în cazul în care reclamanta nu va respecta obligația asumată, să restituie pârâtului o sumă echivalentă cu 36 de salarii medii pe economie, din perioada renunțării.
Cele două acte adiționale au fost încheiate ulterior emiterii dispoziției nr. 61/03 04 2000 de către Direcția de Sănătate Publică a Județului C, prin care se stabilea că reclamanta va semna un act adițional la contractul individual de muncă.
Aceeași obligație de a încheia actul adițional a rezultat și din adresa nr. 5640/21.03.2000 emisă de Ministerul Sănătății în care s-a precizat că, în cazul în care nu va îndeplini obligația de a încheia actul adițional, i se va anula confirmarea în rezidențiat și i se va desface contractul de muncă.
Reclamanta a efectuat rezidențiatul la Centrul Universitar C, în Spitalul Clinic de Urgență
Pentru soluționarea prezentei cauze, instanța a avut în vedere următoarele dispoziții legale:
Potrivit art. 3 alin 3 din OUG nr. 259/2000 contractul individual de muncă încheiat între rezident și unitatea sanitară va cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea obligației de a lucra cel puțin 5 ani la unitatea sanitară respectivă, atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acestuia la plata unei sume echivalente cu cel puțin 36 de salarii medii pe economie.
S-a reținut că OUG nr. 259/2000 a intrat în vigoare la data de 15.12.2000, ulterior datelor la care între părți se încheiaseră actele adiționale supuse analizei.
Prin urmare, obligația legală prevăzută de acest act normativ nu a existat la data la care s-au încheiat actele adiționale.
Mai mult, OUG nr. 259/2000a fost respinsă prin Legea nr.605/ 2001.
Cum la datele când s-au încheiat cele două acte adiționale ( 10.04.2000, respectiv 15.06.2000) nu au existat acte normative care să impună obligația încheierii unor astfel de acte adiționale.
Întrucât obligația de a presta în mod obligatoriu munca la o anumită unitate sub sancțiunea plății unei sume strict determinate ( 36 de salarii medii pe economie ) îngrădește dreptul constituțional la muncă garantat de Constituție,
Având în vedere că, anterior încheierii actelor adiționale, reclamantei i-a fost înaintată adresa nr. 5640/21 03 2000de către Ministerul Sănătății, comunicându-i-se că, în cazul refuzului de a-și asuma respectivele obligații i se va anula confirmarea în rezidențiat și i se va desface contractul de muncă,
Tribunalul a apreciat că cele două acte adiționale limitează dreptul reclamantei la muncă, fiind încheiate în mod abuziv, prin fraudarea intereselor reclamantei.
Potrivit art. 18 din Codul Muncii în vigoare la momentul încheierii actelor, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Reclamantul Spitalul Județean de Urgență Caf ormulat recurs împotriva sentinței civile nr.657/2007 a Tribunalului Dolj, pe care o consideră netemeinică și nelegală solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii.
Critică sentința pentru ignorarea de către instanța de fond a prev. art.11 lit.a din Lg.nr.1/970 nr.236/2000, adresa nr.5640/2000 a Direcției Resurse Umane și adresa 61/2000 și Direcției Sănătate Publică emise anterior încheierii contractului individual de muncă și a actului adițional prin care se aducea la cunoștința reclamantei necesitatea încheierii actului adițional prin care să se oblige să lucreze la pârâtă cel puțin 5 ani după rezidențiat, iar instanța de fond greșit face referire la OUG nr.259/2000 care a intrat în vigoare la 01.01.2001 și nu a stat la baza încheierii actului adițional.
Susține că reclamanta a efectuat stagiul de rezidențiat la Centrul Universitar C dar salariul i-a fost plătit de Spitalul Clinic C, căruia i se trimitea statele de plată pentru care era salariata recurentului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prev. de art.304 pr.civ. și va fi menținută.
Criticile privind aplicarea greșită de către instanța de fond a prev. OUG nr.259/2000 și a ignorării prev. art.11 lit.a din Lg.nr.1/1970, Ordinul MS nr.236/2000, adresele nr.5640/2000 a Direcției Resurse Umane și adresa nr.61/2000 a Direcției de Sănătate Publică Județeană C și sunt neîntemeiate deoarece instanța de fond în mod corect a constatat că întocmirea actelor adiționale prin care reclamantei i s-a impus să efectueze după rezidențiat o perioadă de cel puțin 5 ani în baza unor acte administrative de voință unilaterală a angajatorului respectiv adresele Direcției Resurse Umane a MS nr.5640/2000 și dispoziția nr.61/2000 a Direcției de Sănătate
Ulterior acestor acte administrative, fără suport în lege, a fost adoptată OUG nr.259/2000 care a prevăzut necesitatea întocmirii unui act adițional între unități sanitare și medicii rezidenți ca aceștia să fie obligați să lucreze la unitatea sanitară cu care a încheiat acest act adițional, cel puțin 5 ani, dar aceasta ordonanță nu a fost aprobată prin lege a Parlamentului României, ci respinsă.
Dar, în mod indubitabil întocmirea actelor adiționale s-a făcut cu vicierea consimțământului prin presiuni, al reclamantei și nulitatea acestora este evidentă, instanța în mod legal constatând acest fapt deoarece i-au impus sub amenințarea anulării "confirmării în rezidențiat" și desfacerea contractului de muncă, așa cum rezultă din adresa nr.3640/21.03.2000, amenințări care desigur în situația reclamantei au determinat-o să semneze contractul adițional. În consecința, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr.657 din 26.04.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2//06.02.2008
Jud.fond.
-
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Corneliu Maria, Florica Diaconescu
