Constatare nulitate act juridic. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 264/
Ședința publică din 10 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, în contradictoriu cu intimații pârâți și și cu OFICIUL DE cadastru SI PUBLICITATE IMOBILIARA B - în calitate de parte, având ca obiect: "constatare nulitate act juridic", împotriva deciziei numărul 320/A din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimaților pârâți.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 24.02.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise amânat pronunțarea la 03.03.2009, apoi, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 10.03.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr. 320/Ap/2008 a Tribunalului Brașova admis apelul declarat de apelanții pârâți și - în contradictoriu cu intimații - și OCPI B împotriva sentinței civile nr. 4281/22.04.2008, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr- pe care a schimbat-o în sensul că: a respins acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții și -. A obligat intimata - să achite apelanților și - suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a constatat nulitatea absolută a încheierii nr. 18.904, pronunțată de OCPI B la data de 02.06.2005 în dosarul nr. 18.904/2005 reținând incidența dispozițiilor art.127 din decretul lege 115/1938 respectiv faptul că partea are la îndemână acțiunea în anularea încheierii întrucât acesta nu i s-a comunicată.
Tribunalul a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile decretului lege reținute de instanța de fond ci ale Legii 7/1996.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art.58 din Legea 7/1996 în regiunile de carte funciară supuse decretului lege 115/1938, înscrierile privitoare la imobile cuprinse în cărțile funciare vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile prezentei legi.
Prin urmare,conform art.50 alin.2 din Legea 7/1996,încheierea de înscriere sau respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile, la biroul teritorial."
Instanța de fond a reținut că reclamantei nu i s-a comunicat încheierea de carete funciară contestată, astfel încât acesta să aibă posibilitatea de a formula plângere împotriva acestei încheieri, singura cale de atac la îndemâna acesteia fiind acțiunea în anularea încheierii. Argumentele instanței nu sunt corecte întrucât faptul că părții nu i s-a comunicat încheierea poate justifica o repunere în termenul de declarare a plângerii și nicidecum folosirea unei căi de atac care nu este prevăzută de legea aplicabilă.
Reclamanta nu a înregistrat plângere împotriva încheierii nr.18904/2.06.2005, motiv pentru care Tribunalul nu a analizat legalitatea acestei încheieri.
În ceea ce privește rectificarea de CF 8850 în sensul radierii înscrierilor de sub B 2160 și 2161, Tribunalul a reținut că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.34 din legea 7/199 care să justifice admiterea acestui petit.
Astfel, potrivit acestui text legal,orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului".
Nici una din cele patru situații nu are incidență în cauză de față.
Se constată faptul că în cauză se solicită radierea a două înscrieri operate în temeiul unei hotărâri judecătorești-respectiv Decizia nr.189/R/28.03.2005 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - decizie prin care a fost admisă cererea de revizuire formulată de apelanții pârâți din prezenta cauză împotriva Deciziei civile nr. 1306 din 10.12.2003, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins recursul declarat de împotriva Deciziei nr. 1353/2003 a Tribunalului Brașov, ca fiind ca urmare a declarării acestuia de către o persoană fără capacitate procesuală de folosință, a admis recursul declarat de pârâți împotriva aceleiași decizii a Tribunalului Brașov, în sensul admiterii apelurilor declarate de aceștia împotriva Sentinței civile nr. 2648/2003 a Judecătoriei Brașov, aceasta fiind schimbată în tot, acțiunea introdusă de împotriva pârâților și și, fiind respinsă, ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.
Relativ la această decizie,instanța de fond a reținut că nu s-a dispus de instanța de revizuire restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul revenirii la starea dinaintea înscrierii dreptului de proprietate al numitei dar cu toate acestea prin încheierea atacată, OCPI a făcut aceste rectificări.
Chiar dacă instanța de revizuire nu a dispus revenirea la situația anterioară, soluția pronunțată a schimbat situația juridică a imobilului, devenind astfel incidente dispozițiile art.33 și 34 pct.3 din Legea 7/1996, situație în care rectificarea era posibilă la cererea persoanei interesate.
Instanța de fond a mai reținut, în mod neîntemeiat, că operațiunile de rectificare CF și restabilirea dreptului de proprietate s-au făcut în CF 8850 care pentru aceste imobile era sistată. În primul rând, CF 8850 nu este sistată, în coala CF depusă de dosar-5-8 neexistând nici o mențiune în acest sens. În al doilea rând,operațiunea de înscriere a imobilului în CF individuală 10268 a fost notată ulterior înscrierii dreptului pârâților- sub nr.2161/-8
Faptul că imobilul a fost trecut ulterior într-o altă CF și că în prezent există două CF în care se regăsește același imobil, fiind înscriși 2 proprietari diferiți nu constituie un motiv de rectificare a înscrierilor de sub B 2160 și 2161 din CF 8850, înscrieri ce privesc dreptul de proprietate al pârâților, câtă vreme acest drept a fost înscris cu respectarea dispozițiilor art.33 și 34 din Legea 7/1996.
Așa fiind, tribunalul a constatat că prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune rectificarea cărții funciare așa cum au solicitat reclamanta întrucât înscrierile în CF nr. 8850 sub B 2160 și B 2161 fiind făcute cu respectarea hotărârii judecătorești în baza cărora au fost dispuse, în speță neregăsindu-se nici una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art.34 din Legea nr.7/1996,republicată, care să atragă necesitatea rectificării înscrierilor în evidențele funciare.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.296 proc.civ. a admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 4281/22.04.2008, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr- pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții și -.
În temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă a fost obligată intimata - să achite apelanților și - suma de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală.
În esență în motivarea recursului se arată că s-a încălcat principiul unicității cărților funciare, prin fraudă la lege, existând două cărți funciare asupra aceluiași imobil cu doi proprietari diferiți, deși dreptul reclamantei a fost dobândit de la adevăratul proprietar, iar înscrierea dreptului pârâților s-a realizat posterior consolidării dreptului său. Se arată că toate operațiunile trebuiau efectuate în noua carte funciară unde reclamanta și-a înscris dreptul și nu în vechea carte sistată. Sunt greșite considerentele privitoare la inaplicabilitatea Decretului Lege nr. 115/1938 ca și cele referitoare la repunere în termenul de exercitare a plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Intimații pârâți au depus întâmpinare, prin care au combătut motivele de recurs.
Recursul nu este fondat.
1.Se arată că prin frauda la lege s-a ajuns la situația existenței a două cărți funciare purtând asupra aceluiași imobil, fiind încălcat principiul unicității cărților funciare.
Frauda la lege reprezintă mecanismul juridic de apelare la o prevedere legală în scopul de a oculta o dispoziție imperativă prohibitivă incidentă raportului juridic dedus judecății. În cauză nu sunt îndeplinite aceste cerințe, reînscrierea dreptului de proprietate al pârâților în CF inițială cu nr. 8850 realizându-se în baza Deciziei civile nr. 189/R din 28 martie 2005, Curții de APEL BRAȘOV, prin care s-a admis cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1306/R/2003 a aceleiași instanțe, pe baza căreia s-a înscris dreptul de proprietate al fostei proprietare, defuncta. Întrucât restabilirea situației anterioare radierii dreptului pârâților s-a dispus pe baza unei hotărâri judecătorești, frauda la lege este inexistentă, nefiind încălcat vreun text care să interzică înscrierea pe baza altuia, permisiv în acest sens.
2.Susținerea că reclamanta ar fi dobândit dreptul de la adevăratul proprietar, moștenitorul este parțial corectă, în sensul că a încheiat contractul de vânzare cu această persoană în calitate de moștenitor, dar nu se poate face abstracție că dreptul transmis prin moștenire nu mai avea o existență legală, din moment ce însăși dreptul transmițătorului nu era consolidat ca urmare a respingerii acțiunii prin decizia civilă nr. 189/R/2005 a Curții de APEL BRAȘOV.
Motivarea că ulterior cumpărării a aflat de existența contractului de vânzare-cumpărare și de operațiunile de reînscriere a dreptului pârâților nu poate fi primită.
Este de menționat că înscrierea dreptului de proprietate al defunctei în CF nouă cu nr. 10041 s-a făcut pe baza unei hotărâri judecătorești (Decizia civilă nr. 1306/2003) în condițiile în care, la data promovării acțiunii aceasta nu avea capacitate de folosință, fiind decedată. Or, înscrierea unui drept nu se poate realiza decât în favoarea unei persoane în viață.
De aceea nu se poate susține că pârâții au declanșat lanțul de procese, cum se afirmă în cererea de recurs.
Pe de altă parte, reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu vânzătorul moștenitor la data de 26.04.2005, iar înscrierea s-a făcut în 03.05.2005, posterior pronunțării deciziei civile nr. 189/R din 28.03.2005, a Curții de APEL BRAȘOV. Cumpărătorul nu este un simplu terț, ci succesorul în drepturi și obligații al vânzătorului și în această calitate preia sarcinile și riscurile vizând dreptul real transmis. Din acest punct de vedere reclamantei i s-a transmis și riscul aparenței dreptului, față de dispoziția de respingere a acțiunii antecesoarei vânzătorului și care reprezintă în realitate cauza existenței a două cărți funciare.
3.Nu poate fi primită susținerea că vechea carte funciară a fost sistată. Sistarea are loc numai dacă toate imobilele înscrise într-o carte funciară au fost transcrise în alta (art. 43 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară), cerință neîndeplinită în speță, unde s-a făcut o abatere la care s-a revenit pe baza hotărârii judecătorești pronunțate în revizuire.
4.Cu privire la inaplicabilitatea Decretului Lege nr. 115/1938, motivarea din recurs este corectă cu precizarea că normele procedurale aplicabile sunt cele reglementate de Legea nr. 7/1996, dar nu are influență asupra soluției din prezentul recurs.
se pune problema în cazul repunerii în termen, considerentele din apel fiind greșite, însă nu justifică o soluție de admitere a recursului.
Față de considerentele expuse, curtea reține că recursul nu este fondat, urmând să fie respins, menținându-se, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, decizia atacată ca fiind legală.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, recurenta este obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimați, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva decizie civile nr. 320/Ap din 14.11.2008 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimaților și - suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/20.03.2009
Dact. /23.03.2009
Jud. fond:
Jud, apel: -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
