Constatare nulitate act juridic. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 283
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de -, și împotriva deciziei civile nr. 97 din 17 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 9327/2002,în contradictoriu cu intimații și Comisia Județeană I pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991,având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - asistată de avocat ce îi reprezintă și pe recurenții și I, intimatul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatei Comisia Județeană I pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Avocat depune la dosar două înscrisuri, respectiv adresa nr. 3009/2009 emisă de Unitatea Administrativ teritorială Comuna și adresa nr. 2351/2003 emisă de Primăria Comunei din care rezultă interesul recurenților actual și legal în susținerea recursului și prin care se precizează că cererea de reconstituire a fost respinsă.
Interpelat, intimatul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor.
Instanța constată că adresa nr. 2351/2003 se află deja depusă la dosar și învederează intimatului că din cele două înscrisuri rezultă că cererea de reconstituire a fost respinsă și nu se mai impune acordarea unui nou termen de judecată pentru a se lua cunoștință de conținutul acestora.
Intimatul prezintă instanței înscrisuri, instanța le restituie întrucât se află deja depuse la dosar.
, apărătorii părților litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 97 din 17 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Iași, admiterea apelului, pe fond admiterea acțiunii principale de a constata nulitatea absolută a Hotărârii nr. 236/21.12.2000 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 18/1991. Susține că decizia este nelegală și netemeinică prin aplicarea greșită a legii, prin greșita apreciere a probelor de la dosar.
Arată că intimatul a formulat mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru suprafața de 4,36 ha de pe urma mamei sale pentru care i s-a încuviințat reconstituirea dreptului de proprietate, cerere formulată în baza Certificatului de Moștenitor nr. 115/1957 emis pentru mama sa de pe urma defunctei, fosta soție a lui, căsătoria fiind desfăcută prin divorț, a lăsat moștenire mamei lui și altor rude în grad direct, suprafața de 8,8 ha teren din care mama intimatului beneficia de o cotă de 2/4 din suprafața de 4,36 ha. După apariția Legii nr. 1/2000, intimatul a formulat două cereri pe care le-a depus la comisia comunală, ambele întemeiate pe dreptul de moștenire la moștenirea lui. Pe baza acestei cereri s-a eliberat Hotărârea nr. 236/2000 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 9,25 ha, în baza actelor depuse de intimat, a unui testament, ar avea dreptul să i se reconstituie în fizic trenul care l-a deținut
Concomitent, arată că recurenții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a emis titlu de proprietate pentru 0,36 ha, ulterior s-a făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000 pentru suprafața de 18 ha.
În plus, s-a făcut dovada că ultima cerere a fost respinsă pe motiv că nu are calitate de moștenitor a lui. Acesta este motivul din care reiese că cele două hotărâri decizie și sentință au fost nelegale, nu s-a analizat actele de care s-a folosit intimatul și ale recurenților pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Sentința nr.12945/2007 a rămas definitivă și irevocabilă, rezultă că recurenții sunt moștenitorii legali ai lui. De pe urma lui au rămas 18 ha la dispoziția moștenitorilor, a recurenților.
Arată că recurenții justifică interesul, solicită admiterea recursului conform înscrisurilor de la dosar, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.Depune la dosar chitanța nr. 1/05.01.2009 reprezentând onorariu avocat de 800 lei.
Avocat arată că recurenții nu dețin un act justificativ, intimatul are un testament pe linia mamei sale care îi conferă dreptul la o anumită suprafață de teren. În ceea ce privește calitatea de a accede la succesiune, solicită menținerea hotărârii. S-a demonstrat pe parcursul procesului, recurenții nu au formulat nici un act de acceptare a succesiunii. După moartea lui a rămas succesoare soția sa, în baza unui testament olograf ce a fost contestat. Conform testamentului aceasta este limitată la ceea ce a primit moștenire, după anii 1945 nici o persoană nu declara întreaga suprafață de teren având în vedere consecințele ce urmau să apară, fiind persecutați. În fapt, a fost vorba de suprafața de 37 ha, nu cea rezultată din testamentul de la notar.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a recurenților, lipsa interesului, arată că intimatul se prezintă pe latura lui la această împărțeală și este de neînțeles de ce ar fi considerat nul ordinul prefectului.
Învederează instanței că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, avocat arată că toate hotărârile definitive și irevocabile au dat dreptate recurenților, certificatul de moștenitor este legal. Testamentul contestat nu prezintă forma ad valididatem, soții și au dobândit 37 ha, fiecare avea dreptul la o J, după decesul lui au mai rămas doar 8,5 ha teren ce a fost lăsat moștenire.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 625/14.01.2002, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele -, și I, în contradictoriu cu pârâții și Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii 18/1991.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 878/1921, soții și au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 37 ha teren situat în sat, comuna, județul I, așa cum rezultă și din copia registrului agricol din 1942 -1947.
Conform certificatului de deces depus la dosar, la 25.08.1945 a decedat. Potrivit adresei Arhivelor Naționale a Județului I, nr. 1439/2000 succesiunea defunctului s-a dezbătut.
Întrucât în anul 1945 terenurile agricole se aflau în circuitul civil, conform art. 700 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii (decesul defunctului), iar, conform art. 689 Cod civil, acceptarea poate fi expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat, este tacită când eredele face un act pe care l-ar putea să-l facă decât în calitate de moștenitor.
Așa cum rezultă din actele de vânzare -cumpărare nr. 919/1956 și 1955 soția supraviețuitoare a defunctului (căsătorită ) a dispus asupra unor terenuri dobândite, făcând astfel dovada acceptării succesiunii după. Deși din actele de vânzare -cumpărare se face vorbire despre existența unui testament olograf, acesta nefiind depus, instanța a considerat că simpla vorbire despre testamentul olograf nu poate constitui decât un început de probă scrisă și nu o dovadă a existenței unui astfel de testament.
Cât privește reclamantele acestea nu au făcut dovada acceptării în mod tacit sau expres a succesiunii în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii după defunctul, astfel că obținerea certificatului de moștenitor de calitate nr. 48/2001 nu poate face dovada acceptării în termen legal a succesiunii. Pe de altă parte, reclamantele nu pot beneficia de disp. art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991 privind repunerea în termenul de acceptare, întrucât în anul 1945 terenurile se găseau în circuitul civil.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că reclamantele nu au vocație asupra masei succesorale rămasă după.
Așa cum au recunoscut părțile, și a rezultat și din actele de la dosar, s-a recăsătorit devenind. În anul 1957, aceasta a decedat lăsând ca moștenitori, conform certificatului nr. 115/1957 și pe mama pârâtului care a decedat la 23.06.1971. În această situație, pârâtul își justifică vocația la succesiunea defunctei ().
Prin cererea adresată Comisiei locale, pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,25 ha teren care a aparținut defunctei.
Prin hotărârea nr. 236/21.12.2000, a fost admisă contestația pârâtului și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,25 ha teren situat în comuna, județul
Întrucât din actele depuse la dosar, rezultă că, fostă, a avut în proprietate această suprafață, instanța a constatat că au fost respectate dispozițiile Legii nr. 18/1991 și Legii 1/2000 și, în mod corect, i-a fost reconstituit pârâtului dreptul de proprietate.
Chiar dacă reclamantele au avut vocație succesorală asupra moștenirii lui, pârâtul era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 9,25 ha teren, deoarece și au dobândit în devălmășie suprafața de 37 ha teren. În urma decesului lui, masa succesorală a acestuia se compune din suprafața de 18,5 ha teren, iar la această succesiune are vocație - soția supraviețuitoare (fostă ) cu o cotă de respectiv 9,25 ha teren din masă, conform art. 3 din Legea 319/1944, iar reclamantele în calitate de colaterali ordinari, restul de din masa succesorală, respectiv 9,25 ha teren.
Față de aceste considerente, hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii 18/1991 este legală, instanța apreciind că nu sunt întrunite dispozițiile art. III din Legea 169/1997.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 97 din 17.01.2003, a respins apelul declarat de reclamant ele -, și I și a păstrat sentința instanței de fond.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că reclamantele apelante au investit instanța de fond cu acțiune în constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 236/21.12.2000, a Comisiei județene I pentru aplicarea legii 18/1991, prin care i s-a reconstituit pârâtului intimat dreptul de proprietate pentru suprafața de 9,25 ha teren, situat pe raza comunei, județul I, invocând disp. art. III lit. a din Legea 169/1997.
Corect prima instanță a analizat prioritar vocația succesorală după defunctul, întrucât terenul în litigiu a fost dobândit de acesta împreună cu soția sa (căsătorită ), iar reconstituirea dreptului de proprietate se face conform disp. art.8(2) din Legea 18/1991, modificată și completată, în beneficiul membrilor cooperatori și în condițiile legii civile, a moștenitorilor acestora. Ca urmare, pentru a aprecia, din acest punct de vedere legalitatea hotărârii Comisiei Județene I contestate,era necesară analizarea provenienței terenului și a celor îndreptățiți la reconstituire.
Această analiză nu excede cu nimic cadrul procesual, așa cum au invocat reclamantele -apelante.
Corect a reținut instanța de fond că terenul pentru care i s-a reconstituit intimatului dreptul de proprietate provine de la, care, așa cum rezultă din testamentul olograf (fila 43 dosar fond) datat 24.08.1945, a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă, soției sale (căsătorită ) singura acceptantă tacită a moștenirii.
În anul 1945, terenurile se aflau în circuitul civil termenul de acceptare a succesiunii în ceea ce privește terenurile fiind în acest caz cel consacrat de dispozițiile Codului civil. Corect s-a reținut de prima instanță că reclamantele -apelante nu beneficiază de dispozițiile art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991 întrucât, deși pentru succesibilii neacceptanți ai foștilor proprietari decedați până la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, cererea de reconstituire formulată în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Legii 169/1997 (4.11.1997) echivalează cu repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, din cuprinsul cererii de reconstituire formulată de - (filele 17-18 dosar de fond) rezultă fără echivoc că aceasta a fost formulată doar după apariția Legii 1/2000, deci cu mult peste termenul sus menționat.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a dreptului de proprietate a soților pentru suprafața de 37 ha, chiar în cererea sa de reconstituire reclamanta -apelantă recunoaște că aceștia au avut în proprietate și au achitat impozit pentru 37 ha pe raza comunei.
Corect a reținut Judecătoria Iași, că intimatul este moștenitor al defunctei -decedată în anul 1971 - care la rândul său a moștenit-o pe și după care a formulat în termen cerere de reconstituire în baza Legii 169/1997.
Ca urmare, hotărârea nr.236/21.12.2000, a Comisiei Județene I, este legală, pârâtul -intimat fiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,25 ha teren chiar în ipoteza în care masa succesorală rămasă de pe urma lui ar fi fost compusă doar din diferența dintre 18,80 ha teren (cu care acesta figura în registrele agricole conform adreselor Primăriei de la filele 28,29 dosar fond) și suprafața înstrăinată de acesta ( 1 ha prin actul de vânzare de la fila 36 dosar de fond).
Adresa Primăriei comunei din 28.11.2001 (filele 99 dosar fond) prin care se arată că defuncta ar fi înstrăinat diferite suprafețe de teren nu face această dovadă, vânzările de terenuri în perioada 1947 -1958 fiind prohibite fără existența formei autentice și a autorizației administrative de înstrăinare.
Ca urmare și această susținere a apelantelor, că de pe urma defunctei ar fi rămas doar 8,5 ha este nefondată și nedovedită.
Reclamantele -, și I au declarat recurs considerând că atât decizia tribunalului cât și sentința judecătoriei sunt nelegale și netemeinicie pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 9 și 10 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ele susțin că hotărârile atacate au fost date cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanțele au stabilit în mod eronat calitățile succesorale, argumentând în baza unor acte inexistente și îndepărtând acte legale fără nici motivare.
Susțin recurentele că instanțele, în mod greșit, au ajuns la concluzia că este singurul îndreptățit la succesiunea defunctului, deși nu s-a făcut dovada vocației succesorale a intimatului după acest defunct.
Apreciază recurentele că, în mod greșit, instanța de apel a conferit declarației făcute în dosarul succesoral al defunctei caracterul unui testament olograf ajungând la concluzia că, în baza acestui act, întreaga avere a defunctului s-a transmis către, fapt ce ar conferi intimatului vocația de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Recurentele învederează că înțeleg să invoce excepția nulității absolute a acestui act, întrucât nu îmbracă forma ad validitatem pentru un testament olograf nefiind scris și semnat de testator și nefiind datat.
Astfel, în lipsa testamentului, recurentele consideră că persoanele care au vocație succesorală după defunctul sunt moștenitorii legali.
Recurentele susțin că ele au vocație la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul și, în nici un caz, nu intimatul.
Mai pretind recurentele că, deși au făcut dovada deplină că defuncta nu a deținut în proprietate niciodată suprafața de 18,5ha, în mod eronat, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada acestor susțineri.
Interpretarea tribunalului cum că defuncta ar fi înstrăinat doar 1 ha teren și neluarea în considerare a adresei emise de Primăria comunei privind suprafețele înstrăinate și actele în baza cărora s-au făcut aceste vânzări dovedesc faptul că instanța nu a verificat toate actele de la dosar.
Recurentele arată că suprafețele de teren înstrăinate de, precum și suprafața totală pe care aceasta a avut-o, inițial, în proprietate rezultă și din actele dosarului notarial de dezbatere succesorală nr. 111/1957 și din certificatul de moștenitor nr. 115/1957.
Apreciază recurentele că aceste înscrisuri fac dovada că a avut 18,5 ha teren, din care a vândut 10 ha, iar suprafața transmisă prin moștenire este de 8,5 ha. Legali citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
În ședința publică din 25.06.2003, s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 28416/2002 al Judecătoriei Iași ce avea ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 48 din 23.04.2001 emis în urma defunctului.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 7.01.2009.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurente, de ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Prin cererea cu care au investit instanța de fond, reclamantele -, și I au solicitat, în contradictoriu cu și Comisia Județeană I de fond funciar, constatarea nulității absolute hotărârii nr. 236 din 21.12.2000 emisă în beneficiul primului pârât pentru suprafața de 9,25 ha teren, situată pe raza comunei, județul
În drept reclamantele și-au fundamentat pretențiile pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997.
Motivându-și în fapt cererea de chemare în judecată, reclamantele au susținut că hotărârea contestată este lovită de nulitate absolută, deoarece nu avea nici un drept și nu putea face dovada calității sale în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul, ale cărui moștenitoare sunt ele și nu pârâtul.
Raportat la cadrul procesual stabilit de reclamante prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și tribunalul au procedat la o corectă aplicare a prevederilor legale în materie atunci când au reținut legalitatea hotărârii emise în beneficiul pârâtului pentru suprafața de 9,25 ha teren.
Contrar celor susținute de reclamante, Curtea reține că a solicitat și a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,25 ha teren în calitate de moștenitor al defunctei (), decedată la 8.08.1957 și nu în calitate de moștenitor al defunctului, decedat la data de 25.08.1945.
Astfel, prin cererea formulată la data de 8.01.1998 (fila 135 dosar recurs), a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,36 ha pe raza satului, comuna, județul I, în calitate de fiu al defunctei - sora defunctei (fostă ).
Prin cererea din 28.08.2000 (fila 152 dosar recurs), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,25 ha teren în calitate de moștenitor al acelorași defuncte.
Curtea constată că, atât din adresa nr. 5191 din 4.10.2000 înaintată co misiei Județene I de fond funciar, cât și din referatul întocmit de Comisia tehnică din cadrul Comisiei Județene I de fond funciar (filele 150, 151 dosar recurs), rezultă fără echivoc faptul că, pentru a se admite contestația și a se reconstitui dreptul de proprietate în beneficiul lui pentru suprafața de 9,25 ha teren, s-a avut în vedere calitatea acestuia de moștenitor al defunctului.
Această calitate a fost reținută corect, în baza certificatului de moștenitor nr. 115/1958 din 15.05.19958 eliberat de Arhivele Statului I din care rezultă că, în urma defunctei au rămas ca moștenitori legali:, în calitate de soră, cu o cotă de 2/4 din moștenire; -Elisa și G -, în calitate de nepoată de soră și respectiv, strănepot de soră, cu cote de fiecare, precum și în baza adresei nr. 998/20.11.2001 din care rezultă că, în urma defunctei, decedată la 23.06.1971, a rămas ca moștenitor, în calitate de fiu.
În ceea ce privește dreptul de proprietate al defunctei asupra terenului ce i-a fost reconstituit în proprietate pârâtului, Curtea constată că acesta a fost deplin dovedit.
În acest sens, Curtea reține că actul de vindere -cumpărare autentificat de Tribunalul Iași sub nr. 878/1921 din 26.02.1921 atestă că soții și au cumpărat de la situată în Podgoria, comuna, județul I, după stăpânirea din momentul perfectării actului, "cu toate trupurile care o compun, cu tot solul și subsolul, cu toate clădirile plantației și acaretele și cu tot ce se găsea pe ea".
Matricola nr. 1 privind impozitul agricol dovedește că, în anii 1945-1946, era înscris cu suprafața de 37 ha teren.
a decedat la data de 25.08.1945, iar certificatul nr. 6422/20.12.1993 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului face dovada că, în anul 1949, () figura în dosarul privind impozitul agricol, la poziția 385, cu suprafața totală de 18,50 ha teren.
Împrejurarea că, la data decesului, avea 37 ha teren și că, ulterior, soția acestuia - () - figura înscrisă în evidențele agricole,fiscale cu suprafața de 18,5 ha a fost recunoscută și de reclamante prin cererile, contestațiile și memoriile formulate la Comisia Județeană I de fond funciar.
În ce privește moștenitorii defunctului, este adevărat că instanțele au reținut, în mod eronat, că este singura moștenitoare a acestuia, în calitate de soție supraviețuitoare, în baza testamentului olograf din 24.08.1945.
Curtea reține că, prin sentința civilă nr. 12945 din 7.11.2007, a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 298 din 21.04.2008 a Tribunalului Iași și irevocabilă prin decizia civilă nr. 468 din 19.11.2008 a Curții de APEL IAȘIs -a confirmat valabilitatea certificatului de moștenitor nr. 48 din 23.04.2001 emis de BNP B și s-a constatat nulitatea absolută a testamentului olograf din 24.08.1945.
Aceste hotărâri judecătorești -opozabile părților -persoane fizice - din prezenta cauză - au statuat cu putere de lucru judecat că reclamantele au calitatea de moștenitoare ale defunctului, iar pârâtul este moștenitor al defunctei.
Curtea reține că această situație nu este de natură a schimba soluția din prezenta cauză, deoarece dreptul de proprietate al pârâtului pentru suprafața de 9,25 ha a fost recunoscut în virtutea calității sale de moștenitor al defunctei (), care a fost proprietara suprafeței de 18,5 ha teren.
Pe de altă parte, cererea reclamantelor - formulată în baza Legii nr. 1/2000 - în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 18,5 ha teren, în calitate de moștenitoare ale defunctului a fost respinsă.
Susținerea recurentelor privind neluarea în considerare a adresei emise de Primăria comunei privind suprafețele înstrăinate de defuncta și actele în baza cărora s-ar fi făcut vânzările ceea ce ar echivala cu neverificarea actelor de la dosar nu este întemeiată, deoarece tribunalul a argumentat clar, precis, convingător motivele pentru care această adresă nu poate avea forță probantă în sensul dorit de reclamante.
Singurele înscrisuri care atestă înstrăinarea unor suprafețe de teren sunt: contractul de vânzare -cumpărare autentificat de notariatul Principal de Stat al Regiunii I sub nr- din 15.06.1956 (fila 36 dosar fond) ce are ca obiect un hectar teren și actul de vindere -cumpărare din 10.12.1955 (fila 107 dosar fond) ce are ca obiect suprafața de 1438 mp teren.
Raportat la suprafața de teren pe care a avut-o în proprietate exclusivă ( 18,5 ha) și la cea care a făcut obiectul unor acte translative de proprietate ( 1,1438 ha), Curtea reține că suprafața de 9,25 ha a fost atribuită în mod legal în proprietate pârâtului -intimat, astfel că motivul de nulitate a actelor de reconstituire prevăzut de art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 nu este operant în speță.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că nici motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 9 și 10 Cod procedură civilă (ultimul motiv nefiind abrogat la data investirii instanței de recurs) nu sunt incidente în cauză, urmând a respinge recursul declarat de către reclamante, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de -, și I împotriva deciziei civile nr. 97 din 17 ianuarie 2003 Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.06.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Adriana Elena Andronic, Elena
