Constatare nulitate act juridic. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 34/R-MF
Ședința publică din 12 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.320/A-MF din data de 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant și avocat, pentru intimații-pârâți - și, în baza împuternicirii avocațiale nr.47 din data de 19.02.2008, emisă de Baroul V-cabinet individual, lipsind recurentul-reclamant și intimatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, achitată cu chitanța nr.47319 din data de 20.02.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a solicitat desființarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimată. De asemenea, precizează că reclamanții nu justifică interes în promovarea acțiunii. Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că se critică situația tranzacției încheiate, pe un alt motiv, direct la instanța de recurs, respectiv pe împrejurarea că soții nu erau divorțați la data încheierii tranzacției. Arată că se poate pronunța un partaj în timpul căsătoriei, pentru motive temeinice.
CURTEA:
Examinând recursul civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2006, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și -, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a tranzacției între părți
De asemenea se solicită și citarea în cauză a Ministerului Public, prin reprezentantul său Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.
În motivarea cererii reclamantul arată că sunt proprietarii terenului în suprafață de aproximativ 4000. situat în Rm. V, str. - -, pct. "", având printre vecini și pe pârâți, teren ce provine de la autoarea.
În anul 2005 autoarea i-a acționat în judecată pe pârâți, pentru grănițuirea proprietății și demolarea gardului edificat în mod abuziv, precum și modificarea acoperișului imobilului acestora, acțiune care a fost admisă.
Reclamanții mai arată că în cursul procesului pârâții au încheiat un act juridic bilateral intitulat "Tranzacție", prin care au înțeles să împartă bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, tranzacție ce a format obiectul dosarului 789/2006.
Ca atare, în timp ce se aflau în litigiu cu privire la unul din terenurile proprietatea pârâtei, terenul a revenit pârâtului care este cetățean străin și care prin încheierea acestei tranzacții a încălcat dispozițiile legale în materie potrivit cărora, cetățenii străini nu pot dobândi terenuri în proprietate pe teritoriul României, deci tranzacția este lovită de nulitate absolută.
La data de 14.11.2006, pârâții au formulat întâmpinare și au invocat excepția lipsei dreptului, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
În motivare, se arată că, în cauză pentru exercitarea acțiunii civile trebuie îndeplinite 3 condiții: existența unui drept subiectiv civil ce se cere a fi proteja, un interes legitim și calitate procesuală activă.
În ceea ce privește condiția dreptului reclamanții nu justifică existența unui drept subiectiv ce se cere a fi protejat, căci aceștia nu au nici un drept cu privire la imobile, drept care să fie încălcat prin încheierea unei tranzacții.
Prin sentința civilă nr. 1194 din 27 februarie 2007 fost respinsă excepția lipsei dreptului, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârâți prin întâmpinare. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați aceștia la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată față de pârâți.
Împotriva sentinței judecătoriei au declarat apel reclamanții.
Se susține în motivele de apel, în esență, că, pe rolul instanței de judecată se află în derulare un proces de grănițuire și revendicare ce se poartă între părțile în prezenta cauză. Interesul reclamanților în a formula acțiunea de față este astfel evident, tranzacția referindu-se și la terenul ce se cere a fi grănițuit respectiv suprafața de 868, 81 mp. în str. - -, pct..
Tranzacția este lovită de nulitate absolută, care poate fi invocată de către orice persoană interesată, întrucât are cetățenie germană și iraniană, nu și cetățenie română.
În aceste condiții, tranzacția încalcă dispozițiile art. 44, alin. 2 din Constituție și Titlul X din Legea 247/2005 ca și dispozițiile Legii 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi precum și de către persoanele juridice străine.
Potrivit reglementărilor de mai sus, dobândirea de terenuri de către cetățenii străini este supusă unor condiții restrictive, astfel că, un cetățean aparținând unei țări membre a UE poate dobândi proprietatea asupra terenului după 7 ani de la aderarea statului respectiv la UE.
Dispozițiile încălcate de către pârâți sunt de ordine publică, atât referitor la vânzarea terenului cât și la partajarea bunurilor în timpul căsătoriei, iar interesul reclamanților în promovarea prezentei acțiuni vizează o eventuală dezbatere a succesiunii mamei lor, folosul practic urmărit de către aceștia, fiind punerea în executare a eventualei hotărâri în revendicare.
Prin decizia civilă nr.320/A/ în 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, apelul a fost respins ca nefondat.
S-a reținut astfel că prima instanță a făcut corect interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale.
Prima instanță a făcut corect interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în speță atât în materia partajării bunurilor comune între soți cât și referitor regimul înstrăinării terenurilor cetățenilor străini.
Astfel, au fost temeinic și legal soluționate excepțiile de fond invocate de către pârâți privind calitatea procesuală a părților și interesul în promovarea acțiunii de către reclamanți.
În ceea ce privește valabilitatea tranzacției prin care cei doi foști soți și-au împărțit bunurile comune, deși lapidar motivată, soluția de respingere a acțiunii în constatarea nulității acestui act este legală.
Potrivit art.36 alin.2 din Codul familiei este reglementată posibilitatea împărțirii bunurilor comune în întregime sau în parte, și în timpul căsătoriei, în cazul în care sunt motive temeinice care să justifice separarea patrimoniului. Codul familiei nu definește motivele temeinice cerute pentru împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, aprecierea acestora urmând a fi făcută de către instanța de judecată, în raport de particularitățile fiecărui caz.
În practică s-a decis că, o convenție încheiată între soți nu are nimic ilicit dacă este făcută după introducerea acțiunii de divorț și este menită să producă efecte după divorț.
În cauză se constată că acțiunea de divorț a fost introdusă la data de 23 februarie 206, iar tranzacția soților s-a consființit prin sentința nr.1608 din 4 aprilie 2006.Este adevărat că, acțiunea de divorț a fost perimată, însă intenția părților de a divorța a devenit evidentă prin reformularea unei acțiuni noi de desfacere a căsătoriei aflată în prezent pe rolul instanței de judecată, astfel cum susțin intimații fără a fi contraziși de către apelanți.
Cât privește temeinicia motivelor ce a determinat pe cei doi soți să procedeze la separarea patrimoniului, se reține că, așa cum soții înșiși susțin, este vorba de o problemă de întreprindere familială respectiv de înființarea unei societăți de către unul dintre soți care necesita separarea de patrimonii. Acest motiv, nu poate fi caracterizat de reaua credință la care se referă apelanții reclamanți, de intenția de fraudare a legii de către pârâți privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini, în speță de către. Așadar, nu poate fi privit ca un motiv ce are caracter ilicit. Tranzacția nu se raportează la valabilitatea actului de vânzare cumpărare prin care a dobândit trenul de cca. 870 mp din punctul, str. -. act care de altfel nu a fost atacat în justiție de către reclamanții în cauză.
De altfel, prin acțiunea de față nu se cere decât constatarea nulității tranzacției motivat de împrejurarea că s-a încheiat în timpul căsătoriei dar și de nevalabilitatea actului de vânzare cumpărare încheiat între și autoarea reclamanților, asupra terenului de 870 mp, care prin tranzacție a revenit în proprietate soțului, acesta din urmă nefiind în contextul cauzei un motiv propriu-zis de nulitate a tranzacției, primul motiv fiind așa cum s-a arătat neântemeiat.
Prin urmare, nici nu se impune a se analiza legalitatea și temeinicia înstrăinării terenului de aproximativ 870 mp către, de vreme ce instanța nu a fost investită cu o acțiune prin care actul respectiv să fie atacat conform legii. Pentru a se fi putut pronunța pe nulitatea tranzacției sub aspectul nevalabilității contractului de vânzare cumpărare autentic, nr. 1085 din 20 august 2003, ca fiind încheiat prin fraudarea legii, instanța de judecată nu putea lua în considerare o eventuală nevalabilitate implicită a respectivului act, impunându-se o soluție expresă în acest sens, iar până atunci, se constată că tranzacția este una licită și neafectată de cauze de nulitate care să-i atingă valabilitatea așa cum s-a arătat anterior. Contractul în discuție este aparent valid câtă vreme el nu a fost atacat pentru motive de nulitate ce ar putea fi invocate expres de către părțile interesate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal s-a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
- Tranzacția pârâților a urmărit în mod evident fraudarea legii, încălcându-se dispozițiile imperative ale art.44 alin.(2) din Constituție, privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, precum și de către persoanele juridic străine.
Art.44 alin.(2) din Constituția României stabilește că cetățenii străini și apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute de legea organică.
Dobândirea dreptului de proprietate de către cetățenii străini este supusă în continuare unor condiții restrictive.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs referitor la încheierea tranzacției între pârâți și partajarea bunurilor în timpul căsătoriei, instanța de apel a aplicat greșit legea, concluzionând că pârâții se aflau într-unul din cazurile prevăzute de art.36 alin.(2) din Codul familiei.
Instanța investită cu protejarea bunurilor celor doi soți a luat act de o tranzacție fără să observe lipsa unei condiții esențiale prevăzută de lege pentru ca părțile să poată tranzacționa și anume căsătoria să fie desfăcută prin divorț.
Analizând recursul în raport de critici, se constată că este fondat.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută referitor la lipsa cetățeniei române a și implicit a interdicției legale de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pe teritoriul României, tranzacția părților a urmărit în mod evident ponderea legii, încălcându-se dispozițiile imperative ale art.44 alin.(2) din Constituție, Titlul X din Legea nr.247/2005, Legii 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine.
Art. 44 (alin.2) din Constituția României stabilește că "cetățenii străini și apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute de legea organică.
Instanța trebuia să analizeze condițiile speciale impuse de legea organică, respectiv Legea nr.312/2005, act normativ care a intrat în vigoare la ianuarie 2007.
Dobândirea dreptului de proprietate de către cetățenii străini este supusă în continuare unor condiții restrictive: terenurile agricole, pădurile și terenurile forestiere pot fi dobândite în proprietate de cetățeanul unui stat membru al Uniunii la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană (art.5 alin.1); dreptul de proprietate asupra terenurilor poate fi dobândit de cetățeanul unui stat membru în aceleași condiții cu cele prevăzute de lege pentru cetățenii români.
În ceea ce privește al doilea motiv de nulitate absolută referitor la încheierea tranzacției între pârâți și protejarea bunurilor în timpul căsătoriei, instanța de apel a aplicat greșit legea, concluzionând că pârâții se aflau într-unul din cazurile prevăzute de art.36 alin.(2) din Codul familiei.
Instanța a luat act de tranzacție fără să observe lipsa unei condiții esențiale prevăzută de lege și anume aceea că trebuie să fie desfăcută căsătoria prin divorț.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.(2) din Codul familiei, pentru motive temeinice, bunurile comune în întregime sau numai o parte din ele, se pot împărți prin hotărâre judecătorească și în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii.
Instanța nu a fost însă investită cu o acțiune în care să motiveze hotărârea judecătorească care a luat act de tranzacția celor doi soți.
La data încheierii tranzacției, posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor era un atribut exclusiv al calității de cetățean român.
Fiind încheiată cu scopul de a eluda legea, tranzacția este lovită de nulitate.
Pentru aceste considerente în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva deciziei civile nr.320/A/ din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1194 din 27 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Rm.V, pe care o schimbă și pe fond constată nulitatea tranzacției încheiată de părți în dosar nr.789/2006 a Judecătoriei Rm.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă intimații pârâți urmează a fi obligați să plătească recurenților reclamanți suma de 7233 lei cheltuieli de judecată fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.320/A-MF din data de 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1194 din 27 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Rm.
Modifică decizia în sensul că admite apelul, schimbă sentința și pe fond admite acțiunea.
Constată nulitatea tranzacției juridice încheiate de părți în dosarul nr.789/2006 a Judecătoriei Rm.
Obligă pe intimații - pârâți la plata către recurenții - reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 7233 lei la fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
15.04.2008
jud apel.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Nicoleta
