Constatare nulitate act juridic. Decizia 347/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 347/
Ședința publică din 24 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta - - C, cu sediul în- B, județul D, împotriva deciziei civile nr.l58/A din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei și a chitanței nr.- din 16 septembrie 2008, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că s-a achitat suma de 6,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 17 octombrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în scris, în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 februarie 2007, reclamanta "" Cac hemat în judecată pe pârâții, și Municipiul C reprezentat prin primarul localității, solicitând să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr.13356 din 8 septembrie 2006, prin care Primarul Municipiului Car ezolvat Notificarea nr.1593/N/2001 înaintată de către cei doi pârâți potrivit Legii nr.10/2001 și a dispus restituirea în natură către aceștia a terenului de 1100. situat în Municipiul C,-
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că acest teren se află în administrarea sa din anul 1983 când s-a înființat Secția de a din, conform Deciziei nr.255/20 iunie 1983 luată de fostul Consiliu Popular al Județului
Anterior emiterii acestei dispoziții, prin Dispoziția nr.4406/7 martie 2003, Primarul Municipiului Cad ecis că nu este competent să rezolve notificarea nr.1593/N/2001, astfel încât a înaintat-o societății reclamante pentru soluționare, în calitate de unitate deținătoare, în sensul Legii nr.10/2001.
Întrucât reclamanta a refuzat să dispună restituirea terenului în natură, pârâta a inițiat o acțiune în baza Legii nr.10/2001, vizând atribuirea acestui imobil, pe care tribunalul a respins-o cu motivarea că reclamanta nu face dovada preluării imobilului de către stat, cu titlu abuziv, cauza fiind trimisă spre rejudecare de către Curtea de Apel Craiova.
Fără să aștepte finalizarea acestui proces, pârâții au reluat demersurile la nivelul Primăriei Municipiului C și în aceste condiții a fost emisă Dispoziția nr.13356/8 septembrie 2006, în cuprinsul căreia se arată, la art.4, că dispoziția anterioară de înaintare a notificării și dosarului către "" C nr.4406 din 7 martie 2003 își încetează efectele.
Prin aceeași decizie atacată s-a reținut că au fost avute în vedere la soluționarea notificării, decizia civilă nr.23 din 12 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul.
Reclamanta consideră că Dispoziția nr.13356 din 8 septembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului C, este lovită de nulitate în primul rând prin faptul că prin revocarea primei dispoziții, nr.4406 din 7 martie 2003, primarul a încălcat principiul de drept administrativ potrivit căruia actele administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice sunt irevocabile.
În același sens s-a pronunțat și Decizia nr.103 din 13 ianuarie 2005 de către Înalta Curte de Casație și Justiție care arată că o revocare ulterioară a unei dispoziții similare nu mai este posibilă pe cale administrativă.
Dispoziția este lovită de nulitate și pentru faptul că se întemeiază pe Hotărârea Curții de Apel Craiova care nu a rezolvat în nici un fel fondul problemei, cauza fiind trimisă spre rejudecare, precum și pe un raport de expertiză pe care nici o instanță nu l-a luat în considerare.
Pentru pârâtul, restituirea imobilului s-a făcut în baza unui contract de cesiune de drepturi litigioase, el neavând nici un drept asupra terenului respectiv.
Și în această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr.3562/12 mai 2004, că un cumpărător al unor drepturi litigioase nu are calitatea de persoană îndreptățită potrivit Legii nr.10/2001.
Reclamanta a mai susținut că în contractul de cesiune a drepturilor litigioase, pârâtul a menționat că terenul nu face obiectul niciunui litigiu deși el însuși era procuratorul reclamantei în cadrul procesului anterior intentat acestei societăți.
Actele care au stat la baza emiterii dispoziției de către primar, respectiv chitanțe din anii 1968 și 1960, indică un teren cu alte vecinătăți, astfel că nu există certitudinea poziționării imobilului în incinta societății reclamante, situație care atrage de asemenea nulitatea dispoziției.
Dispoziția contestată și actele premergătoare emiterii acesteia prezintă mai multe aspecte neconforme realității, în măsură să constituie indiciile săvârșirii unor fapte penale.
Astfel, în procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului se menționează "incinta "" - zonă ", iar în referatul privind propunerea de restituire a imobilului se vorbește despre incinta deținută fără acte de proprietate și "ocupată parțial de două construcții neautorizate".
Societatea reclamantă susține că aceste construcții, ca și întreaga secție de reșapat, au fost edificate în baza autorizației pentru executarea de lucrări nr.74 din 1 ianuarie 1983.
Astfel a fost introdusă expresia "construcții neautorizate" de către funcționarii primăriei, întrucât potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, pentru suprafața ocupată nu se mai putea dispune restituirea în natură.
Reclamanta a invocat și faptul că în notificarea nr.1593/N/2001, pârâta spune că terenul a fost expropriat, iar în procesul intentat societății reclamante spune că ar fi fost naționalizat, în timp ce în procesul-verbal și în referatul comisiei interne speciale constituită pentru aplicarea Legii nr.10/2001 nu se indică nici un decret de expropriere sau de naționalizare.
Pentru toate aceste motive, reclamanta consideră că dispoziția atacată, ca act juridic, este lovită de nulitate, în drept fiind invocate art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, art.3 și art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, precum și dispozițiile art.968 din Codul civil.
Prin întâmpinarea de la fila nr.95 din dosar, pârâții și au invocat faptul că societatea reclamantă nu are calitate procesuală activă și nici interes pentru promovarea acestei acțiuni.
Deși în cererea de chemare în judecată susține că deține terenul în administrare din anul 1983, nu a dovedit cu nici un document acest drept, în realitate ocupând abuziv terenul, iar acțiunea promovată anterior împotriva acestei societăți a fost promovată în mod greșit, întrucât nu are calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr.10/2001.
Pârâții susțin că cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a actului juridic este și neîntemeiată, dispoziția primarului fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
De asemenea, emiterea dispoziției și în favoarea pârâtului este justificată de faptul că a cumpărat drepturi succesorale privind terenul în cauză, solicitând astfel respingerea acțiunii reclamantei.
Prin concluziile scrise (filele 109 - 111 dosar), Municipiul C reprezentat prin Primar a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât potrivit art.24 alin.7 și 8 din Legea nr.10/2001 societatea reclamantă este un terț față de dispoziția de restituire în natură a imobilului emisă în baza Legii nr.10/2001.
Numai persoana îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr.10/2001, care a solicitat restituirea imobilului prin notificare, poate formula contestație, iar unitatea deținătoare este Municipiul C, astfel că societatea reclamantă este un terț.
Reclamanta nu a dovedit calitatea sa de proprietar al terenului, astfel că acțiunea de constatare a nulității absolute ar fi și inadmisibilă.
Pe fondul cauzei s-a susținut că Dispoziția Primarului Municipiului C nr.13356 din 8 septembrie 2006 este legală și temeinică, deoarece în urma reanalizării dosarului și a deplasării la fața locului de către reprezentanții Serviciului de cadastru din cadrul Primăriei Municipiului C s-a reținut că terenul solicitat prin notificare nu-i aparține reclamantei "", ar face parte din domeniul public al municipiului, așa cum rezultă din expertiza tehnică judiciară întocmită de către expertul în dosarul nr.1405/CIV/2004, reclamanta având eventual un drept de administrare.
La baza emiterii acestei dispoziții de restituire în natură au stat chitanțele autentificate din anii 1960, 1968, 1970, certificatul de moștenitor nr.226 din 14 octombrie 1999 și adeverința nr.1997 din 24 ianuarie 1990, din care reiese clar că secția de a s-a construit în mod abuziv pe terenul locuitorilor Municipiului C, fiind afectată parțial și proprietatea lui, autoarea pârâtei.
Pârâții au făcut dovada preluării abuzive a terenului și a calității de persoane îndreptățite, iar reclamanta nu deține acte de proprietate, considerând că terenul a fost restituit în natură corespunzător dispozițiilor art.10 pct.3 din Legea nr.10/2001.
Referitor la pârâtul, consideră că și acesta are calitatea de persoană îndreptățită, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1070 din 12 iunie 2006 de BNP, acesta a dobândit drepturile ce i se cuvin notificatoarei privind suprafața de 400. din terenul solicitat.
Cesiunea sau vânzarea dreptului litigios este reglementată de dispozițiile art.1391 - 1404 Cod civil, în care se arată că dacă cesiunea este cu titlu oneros îmbracă forma vânzării, aceasta fiind o condiție de validitate a contractului de cesiune (art.1402 Cod civil).
Potrivit art.1396 Cod civil, cesiunea (vânzarea) dreptului litigios presupune transmiterea în totalitate a dreptului, cesionarul fiind pus în locul și în drepturile cedentului, în tot ceea ce privește dreptul cedat, inclusiv accesoriile creanței.
Față de aceste considerente, pârâții apreciază că cererea reclamantei este și neîntemeiată, în măsura în care se va trece peste excepția invocată.
Prin sentința civilă nr.10273 din 4 iulie 2007, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea reclamantei, reținând că potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.10/2001, societățile cu capital de stat precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul de reglementare al legii.
Dreptul de administrare invocat de reclamantă și întemeiat pe procesul-verbal încheiat la 11 august 1995 nu-i asigură acesteia calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată și nici nu-i justifică interesul legitim de a fi parte în proces și de a contesta Dispoziția nr.13356 din 8 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului
Legitimarea procesuală de a formula contestație revine numai persoanei îndreptățite, nu și terților, în categoria cărora se înscrie societatea reclamantă, astfel că aceasta nu are nici interes propriu în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 care definesc și delimitează sfera persoanelor îndreptățite la acelea prevăzute de art.3 alin.1 lit.a-c din același act normativ.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că sunt întemeiate excepțiile invocate de pârâți și a respins acțiunea de constatare a nulității absolute formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta "" C, considerând că este nelegală și netemeinică în condițiile în care s-a reținut că nu are interes și calitate procesuală activă.
Astfel, apelanta a susținut că a depus la dosar acte prin care a dovedit că este posesoarea terenului pentru care s-a dispus restituirea în natură către pârâți, că îl are în administrare și orice modificare a unui drept trebuie să-i fie opozabilă pentru că este deținătoarea actuală a terenului.
Interesul societății reclamante este justificat și de faptul că pe terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură se află construcțiile sale edificate cu autorizație și mai mult, pentru același teren a plătit impozite și taxe.
De asemenea, apelanta-reclamantă a făcut demersurile necesare pentru obținerea titlului de proprietate pentru teren însă i s-a comunicat că terenul este în litigiu și nu se poate emite titlul, apreciind în aceste condiții că are atât calitate procesuală activă cât și interesul să solicite constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.13356/8 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului
Prin încheierea nr.1964 din 20 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, cauza a fost strămutată de la ribunalul Dolj la ribunalul Vâlcea, fiind înregistrată sub nr-.
Prin decizia civilă nr.158/A din 12 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a respins ca nefondat apelul, reținând următoarele: Prin Decizia nr.255 din 20 iunie 1983, Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Dat ransmis în administrarea fostului D, pentru, un teren agricol (pășune), în suprafață de 6500. în vederea realizării obiectivului de investiții Secția din.
La data de 24 iunie 1983 s-a încheiat și un referat cu privire la transmiterea terenului situat în Cartierul Bariera, str.-, din administrarea comunei ul de, în administrarea Stațiunii de Mecanizare a Agriculturii, în vederea realizării aceleiași secții de (filele 11 - 12 din dosar).
S-a constatat că în ceea ce privește unitățile antecesoare ale reclamantei nu era vorba despre întreprinderi de stat deținătoare ale unui drept de administrare directă ca dezmembrământ al dreptului de proprietate socialistă de stat, specific perioadei anterioare anului 1990.
Astfel, după înlăturarea regimului comunist și adoptarea Legii nr.15/1990, reclamanta nu s-a transformat într-o societate comercială reglementată de această lege și nu a dobândit terenul în proprietate potrivit art.20 din acest act normativ și nici un certificat de atestare a dreptului de proprietate potrivit nr.HG834/1991, cu procedura specială reglementată de acest act normativ.
Așa cum susține apelanta-reclamantă, nici până în prezent aceasta nu deține un titlu de proprietate, deși a făcut demersuri, însă ternul nu i-a fost atribuit tocmai pentru faptul că a fost solicitat de către foștii proprietari, persoane îndreptățite potrivit Legii nr.10/2001.
Pârâta a făcut dovada proprietății anterioare deținută de autoarea sa, iar pârâtul a dovedit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1070 din 12 iunie 2006, că a cumpărat o parte din drepturile referitoare la acest teren, de la solicitanta.
În aceste condiții, cei doi pârâți au făcut atât dovada proprietății anterioare a autoarei acestora și a preluării abuzive, fără nici un titlu de către autoritățile statului, cât și dovada calității de persoane îndreptățite să beneficieze de dispozițiile Legii nr.10/2001.
În condițiile în care reclamanta nu dovedește nici un drept cu privire la terenul în cauză, simpla detenție nu-l împiedica pe Primarul Municipiului C să dispună restituirea terenului în natură către succesorii fostului proprietar de la care a fost preluat în mod abuziv, terenul fiind situat în raza administrativă a acestei localități.
Societatea reclamantă este un terț față de dispoziția emisă în cadrul Legii nr.10/2001, iar în condițiile în care nu dovedește nici dreptul de administrare și nici dreptul de proprietate, nu poate ataca această dispoziție pe motivul că ar apăra un interes propriu, actual și legitim.
În măsura în care se consideră titulara unui drept de proprietate asupra ternului în cauză, aceasta are la îndemână acțiunea în revendicare în cadrul căreia se pot compara titlurile părților, iar edificarea construcțiilor pe teren nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestuia.
S-a mai reținut că decizia emisă de Primarul Municipiului C nu este lovită de nulitate absolută, întrucât nu au fost încălcate dispoziții legale de ordine publică, astfel că în mod legal și temeinic a fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute a acestui act juridic, actul fiind valid și prin prisma dispozițiilor art.948 Cod civil.
Față de aceste considerente, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.158/A/12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamanta "" C care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- instanța de apel nu a analizat toate motivele, inclusiv cele depuse în completare la prima zi de înfățișare, încălcând astfel prevederile art.129 alin.6 din Codul d e procedură civilă, deoarece nu a analizat toate aspectele din apel, respectiv cele privitoare la nerespectarea procedurii de judecată de către prima instanță, în cauză fiind incidente și prevederile art.298 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că nepronunțarea asupra motivelor de apel face ca hotărârea pronunțată în aceste condiții să fie lovită de nulitate conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, înscriindu-se astfel în categoria actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale, fiind incidente prevederile art.304 pct.5 și art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, ceea ce conduce la casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
- al doilea motiv de recurs se referă la situația de fapt reținută de instanța de apel în raport de probele administrate la dosar și faptul că motivarea acesteia este alcătuită numai din supoziții, considerându-se de recurentă că aceasta are interes de a ataca dispoziția de restituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.10/2001.
S-a arătat în dezvoltarea acestui motiv de recurs că au fost încălcate dispozițiile Legii nr.10/2001 de către tribunal prin soluția pronunțată și că în speță sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
La dosarul cauzei reclamanta a depus și note de concluzii și un borderou cu înscrisuri.
Verificând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate și de ansamblul actelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 12 iunie 2008, reclamanta "" Cad epus la ribunalul Vâlceao cerere de completare a motivelor de apel, care se află la filele 16-17 din acest dosar.
Curtea lecturând considerentele deciziei civile atacate, constată că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la aceste motive, ceea ce echivalează cu nepronunțarea instanței pe toate motivele de apel în raport de limitele în care a fost investită de reclamantă, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Trebuie precizat că nepronunțarea asupra tuturor motivelor de apel face ca hotărârea pronunțată în aceste condiții de către tribunal să fie lovită de nulitate conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, înscriindu-se în categoria actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale.
Față de această situație, în baza art.304 pct.5 coroborat cu art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanta "" C și pe cale de consecință se va casa decizia civilă nr.158/A din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă și se va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va analiza și aspectul privind interesul reclamantei de a formula prezenta cerere în raport de Legea nr.10/2001, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta "", cu sediul în C,- B, județ D, împotriva deciziei civile nr.158/A din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, intimați fiind pârâții, domiciliată în C,-, județ D, domiciliat în C,-, județ D, PRIMARUL MUNICIPIULUI și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în C, str.- nr.7, județ
Casează decizia civilă nr.158/A din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/11.11.2008.
Jud.apel: St.
.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
