Constatare nulitate act juridic. Decizia 4694/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4694
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL DE PSIHIATRIE, împotriva sentinței civile nr.4472/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat -, lipsind recurentul pârât SPITALUL DE PSIHIATRIE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Avocat - pentru intimata reclamantă depune un set de acte, și solicită respingerea cererii nr.630 din data de 05.03.2008, formulată de recurentul pârât, prin care solicită introducerea în cauză a Spitalului de Psihiatrie nr.4 cât și a Casei Județene de Asigurări de Sănătate
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat -, pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.4472 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta,în contradictoriu cu pârât SPITALUL DE PSIHIATRIE.
S-a constatat nulitatea actului adițional încheiat la data de 18.06.2001la contractul individual de muncă nr.635/2001.
S-a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17 06 2001, între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 635/18 06 2001, începând cu data de 17 06 2001 reclamanta fiind încadrată ca medic rezident.
La aceeași dată, între părți s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă, prin care reclamanta s-a obligat ca, după încheierea perioadei de pregătire în rezidențiat,să funcționeze 5 ani ca medic specialist în unitatea pârâtă, iar în cazul nerespectării obligației asumate, reclamanta să restituie pârâtului o sumă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie, din perioada renunțării.
Actul adițional a fost încheiat ulterior emiterii dispoziției nr 126/13 06 2001 de către Direcția de Sănătate Publică a Județului C,prin care se stabilea că reclamanta va semna un act adițional la contractul individual de muncă prin care să se oblige să funcționeze minim 5 ani ca specialist în Spitalul.
Reclamanta a efectuat rezidențiatul la centrul Universitar C, în Spitalul Clinic de Urgentă
Potrivit art 3 al 3 din OUG 259/7 12 2000, contractul individual de muncă încheiat între rezident și unitatea sanitară va cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea obligației de a lucra cel puțin 5 ani la unitatea sanitară respectivă atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acestuia la plata unei sume echivalente cu cel puțin 36 salarii medii pe economie.
OUG 259/7 12 2000 nu mai era însă în vigoare la data de 18 06 2001, data încheierii actului adițional,fiind abrogată prin art. 10 din OUG 58/19 04 2001 și, ulterior, respinsă prin legea 605/31 10 2001.
Prin urmare, obligația legală prevăzută de acest act normativ nu a existat la data la care s-a încheiat actul adițional.
Având în vedere și dispozițiile art 18 din Codul Muncii, în vigoare la momentul încheierii actului adițional,potrivit căruia drepturile persoanelor încadrate in muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, instanța a constatat că actul adițional este afectat de nulitate,astfel încât a fost admisă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimatul pârât Spitalul De Psihiatrie, jud.C, criticând pentru nelegalitate și netemenicie.
În acest sens arată că în baza dispoziției nr.126 din 13.06.2001 emisă de Ministerul Sănătății și Familiei prin care se stipula că reclamanta "își începe activitatea cu data de 17.06.2001 ca medic rezident anul I specialitatea psihiatrie și va semna un act adițional la contractul de muncă prin care medicul se obliga să funcționeze minim 5 ani ca specialist în cadrul recurentei ", astfel că la 18.06.2001 s-a încheiat actul adițional la contractul de muncă 635 între aceleași părți.
Atât contractul de muncă, cât și actul adițional au fost încheiate cu acordul ambelor părți avându-se în vedere dispozițiile legale în materie, adică Ordinul Ministrului Sănătății nr.1214/1993 privind înființarea rezidențiatului coroborat cu art.3 și art.7 din Legea nr.10/1972 precum și art.211 lit,b și c din Legea 1/1970.
În aceste condiții recurentul a respectat legislația în vigoare la data încheierii acestor acte cu intimata reclamantă, astfel că nu se confirmă susținerea că a fost obligată să semneze, iar potrivit art.969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Reclamanta intimată nu a respectat obligația contractuală ca după efectuarea rezidențiatului să-și desfășoare activitatea ca specialist pe acest post o perioadă de 5 ani de la obținerea specializării încadrându-se ca medic specialist la Spitalul nr.4
Prin următorul motiv de recurs și ultimul, recurentul pârât arată că reclamanta intimată a fost plătită în toată perioada în care a avut calitatea de salariat, adică iunie 2001-iulie 2007, astfel că nu înțelege din care motiv, aceasta nu a denunțat actele semnate în toată perioada în care a funcționat ca rezident, astfel că este perfect legal actul adițional și produce efecte între părți.
Printr-o cerere separată celei cu motivele invocate în recurs, recurentul pârât a solicitat să fie introduse în cauză SPITALUL DE PSIHIATRIE nr.4 C și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304 ind.1 pr.civ. Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistând motive de casare sau modificare a sentinței.
Astfel, OUG nr.259/2000 a intrat în vigoare la data de 15.12.2000, ulterior datei la care între părți s-a încheiat actul adițional a cărui ineficiență s-a solicitat a se constata, situație în care la data încheierii actului adițional obligația legală impusă de actul normativ nu era prevăzută de lege întrucât OUG 259/2000 a fost respinsă prin Legea 605/2001 și abrogată prin art.10 din OUG 58/2001.
La data încheierii actului adițional 18.06.2001 nu existau prevederi legale care să includă obligativitatea încheierii actului adițional cu restricțiile menționate între acesta.
Obligația impusă de a presta în mod obligatoriu munca la o anumită unitate sub sancțiunea plății unei sume strict determinată (36 salarii medii pe economie) îngrădește dreptul constituțional la muncă, garantat de Constituția României.
Nu poate fi primită critica din primul motiv de recurs că actul adițional a avut la bază dispozițiile din vechiul cod al muncii Legea nr.10/1972 și cele din Legea nr.1/1970 în condițiile în care părțile au încheiate o convenție care impunea asupra unui drept ce nu poate fi limitat sau restricționat decât în anumite condiții și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, cât și a normelor dreptului comunitar.
În aceste condiții nu se poate reține critica recurentului că a fost încălcată această obligație contestatoarei, iar convenția la care se face referire prin motivele de recurs este contrară prevederilor art.3 pct.4 din Codul muncii și Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că nu poate provoca efecte juridice pentru a obliga părțile contractante.
Este justă soluția instanței care a concluzionat că dreptului personalului încadrat în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, astfel că nu este întemeiată nici critica că acest act adițional este legal și produce efecte juridice între părți.
Este neîntemeiată și cererea de introducere în cauză a SPITALUL DE PSIHIATRIE nr.4 C și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate D în condițiile în care potrivit art.294 pr.civ. care se aplică corespunzător și în materia recursului conform art.316 pr.civ. " nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi", situație în care cererea este inadmisibilă.
Celelalte aspecte invocate nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege de art.304 pr.civ. și nici nu se constată existența unor motive de ordine publică care conform art.306 alin.2 pr.civ. pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art.312 pr.civ. recursul se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SPITALUL DE PSIHIATRIE, împotriva sentinței civile nr.4472/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cererea de introducere în cauză a SPITALULUI DE PSIHIATRIE nr.4 C și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate D, ca inadmisibilă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.ML
Ex.2/MC/23.06.2008
Jud.fond.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
