Constatare nulitate act juridic. Decizia 588/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 588/R/2009 | |
Ședința publică 11 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | - - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta -, și respectiv de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN CONILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva deciziei civile nr. 653/A din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta ORTODOXĂ A ȘI, având caobiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3876/04.05.2007, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului, în contradictoriu cu pârâții - și Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-
S-a constatat preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului situat în municipiul C-N,-, județul C și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.30189/22.10.1996 încheiat între pârâții - și Statul Român prin
S-a dispus rectificarea nr.- C-N, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei - prin încheierea nr.5815/02.04.1998 și al restabilirii situației anterioare de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
A fost respinsă excepția prescripției extinctive invocată față de capătul de cerere având ca obiect rectificare de carte funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, din copiile cărților funciare depuse la dosar rezultă faptul că imobilul în litigiu, situat în prezent pe- a fost inițial înscris în nr.8708 C, sub nr. serial, cu nr.top.742 proprietar fiind Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului, în prezent Ortodoxă Română a, și Clujului.
În urma cererii cu nr.26150/IV/466 din data de 18.06.1958 a Sfatului Popular al orașului C, imobilul a fost transcris în nr.23522 C-N, în favoarea Statului Român, fiind ulterior dezmembrat în mai multe apartamente, iar apartamentul nr.4 în litigiu, cu nr.top. nou 742/1/IV, compus din două camere, 1 bucătărie, 1 cameră de alimente, 1 baie, 1 coridor și 1 pivniță și părți indivize comune înscrise în col. nr.- C-N a fost înstrăinat pârâtei -, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30189/22.10.1996 încheiat cu Statul Român, prin și transcris în nr.- C, sub nr. serial, în favoarea cumpărătoarei.
În aplicarea prevederilor nr.OUG94/2000, aprobată prin Legea nr.501/2002, reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului a formulat cerere de retrocedare a întregului imobil situat în municipiul C-N,-, înregistrată la secretariatul Comisiei Speciale de sub nr.505/23.01.2003.
Prin decizia nr.308 din 24.05.2004 Comisia Specială de a decis că deposedarea fostului proprietar tabular a fost abuzivă, motiv pentru care a retrocedat reclamantei în natură apartamentul nr.1, 3, 5, 6, 7, 8 și 9 din imobil, iar prin adresa nr.-/C/15.12.2006 Comisia Specială de a arătat, la solicitarea instanței, că prin decizia nr.308 din 24.05.2004 cererea reclamantei a fost soluționată doar parțial, întrucât pentru apartamentele din imobil care nu au fost retrocedate în natură, printre care și apartamentul nr.4 în litigiu, dosarul a fost suspendat până la pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în condițiile art.6 alin.3 din nr.OUG94/2000 republicată, cu modificările ulterioare.
Cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.30189/22.10.1996 încheiat între pârâta - și prima instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din nr.OUG94/2000, privind retrocedarea unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase din România, actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fa obiectul prezentei ordonanțe, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Din mențiunile exprese ale contractului reiese că acesta a fost încheiat în baza Legii nr.112/1995, astfel că nulitatea contractului de vânzare-cumpărare trebuie raportată la prevederile acestui act normativ, a cărui sferă de aplicabilitate cuprinde doar imobilele cu destinația de locuință ce au aparținut unor persoane fizice, art.1 din această lege reglementând în mod strict acest aspect.
Actul normativ mai sus enunțat reglementează, pe de o parte, procedura de restituire a unor imobile pentru o categorie de foști proprietari, iar pe de altă parte situația chiriașilor din aceste imobile, cărora li s-a oferit posibilitatea să opteze pentru cumpărarea bunurilor ce au fost naționalizate și nu au fost restituite în favoarea foștilor proprietari, persoane fizice.
Așa cum rezultă din cuprinsul nr.8708 C-N, imobilul situat pe strada - 14, nu a aparținut unei persoane fizice, ci unei instituții de cult, fiind preluat de stat de la Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului și este evident că acestuia nu îi pot fi aplicate dispozițiile Legii nr.112/1995, respectiv nu se poate pune problema dreptului fostului proprietar de a obține restituirea în natură a imobilului sau măsuri compensatorii și, în mod evident, nici problema dreptului chiriașului de a opta pentru cumpărarea imobilului.
B-credință a cumpărătorilor invocată de pârâți în cadrul întâmpinării și pe parcursul derulării procesului nu poate fi luată în considerare ca o apărare temeinică, întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar prevederile Legii nr.112/1995 sunt extrem de precise cu privire la domeniul de aplicare al acesteia. Or, în speța de față este evident că, în aplicarea acestui text de lege a fost adoptată Legea nr.501/2002 de aprobare a nr.OUG94/2000 pentru retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut unor culte religioase, completate prin nr.OUG184/2002, aprobată prin Legea nr.48/2004.
Astfel, imobilul în litigiu nu putea fi înstrăinat în baza Legii nr.112/2995, nefăcând obiectul acestei legi, fiind încălcate prevederile art.948 pct.3 Cod civil, raportat la prevederile art.962 cod civil și art.6 alin.2 din nr.OUG94/2000.
Față de toate aceste considerente,prima instanța a apreciat că actul de vânzare-cumpărare nr.30189/22.10.1996 este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.112/1995, astfel că a dispus în acest sens.
Ca o consecință a admiterii petitului anterior, instanța în baza art.36 alin.1 pct.3 din Legea nr.7/1996, a dispus restabilirea situației anterioare în sensul rectificării nr.- C-N, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei - prin încheierea nr.5815/02.04.1998 și al restabilirii situației anterioare de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
Cheltuielile de judecată solicitate de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului, nu au fost acordate, deoarece nu au fost justificate.
Prin decizia civilă nr.331/A/12 iunie 2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Cluj - Secția civilă, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de apelanta - și excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de aceeași apelantă și de apelantul Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N; a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, excepție invocată de apelanta -; au fost admise apelurile declarate de pârâții - și Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, împotriva sentinței civile nr.3876 din 04.05.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost schimbata în parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului împotriva pârâților - și Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, ca prescrisă, în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare; au fost menținute dispozițiile sentinței privind constatarea preluării abuzive de către Statul Român a imobilului situat în municipiul C-N,-, județul C și a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului.
Prin decizia civilă nr.1784/R/29 septembrie 2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Curții de APEL CLUJ s- admis recursul declarat de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului, împotriva sentinței civile nr.331/A din 12 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul civil nr-, care a fost casată în parte și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj, pentru rejudecarea în parte a apelurilor declarate de pârâții - și Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, în ceea ce privește soluția dată petitului din cererea principală referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.30189/22.10.1996, încheiat între pârâții - și Statul Român, cu privire la apartamentul nr.4 din imobilul situat în municipiul C-N,-, județul C, respectiv a petitului privitor la rectificarea individuală nr.- C-
A fost înlăturată din decizie dispoziția referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, precum și a dispoziției referitoare la admiterea în parte a apelurilor pârâților, schimbării în parte a sentinței civile nr.3876/04.05.2007 a Judecătoriei Cluj -N, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, ca prescris.
Au fost păstrate restul dispozițiilor din decizie.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel a retinut, in ceea ce priveste criticile aduse de recurentă vizând nulitatea actului de donație, nu pot fi primite în condițiile în care transferul dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, nu a operat în temeiul vreunei donații.
Actul normativ în baza căruia a operat acest transfer de proprietate, fiind Decretul nr.176/1958, așa cum rezultă din evidențele de carte funciară, respectiv încheierea nr.4391/21.06.1958, înscrisă sub B 1 în nr.23522 C-N, în mod corect nu au cenzurat instanțele inferioare valabilitatea unui act inexistent.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, curtea a apreciat că această excepție nu este incidentă în pricina dedusă judecății, motivele fiind faptul că legiuitorul prin actele normative adoptate succesiv, a instituit în timp, mai multe termene de 6 luni, supuse prescripției extinctive, în care cultele religioase puteau cere în privința imobilelor ce fac obiectul nr.OUG94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.501/2002, constatarea nulității actelor de înstrăinare subsecvente, încheiate de Statul Român.
Astfel, un prim termen de prescripție de 6 luni a fost instituit prin art.6 alin.4 din nr.OUG184/12.12.2002, termen ce a început să curgă de la data intrării în vigoare a ordonanței, respectiv 18.12.2002, astfel că acest termen a expirat în data de 18.06.2003.
Apoi prin art.II din Legea nr.48/23.03.2004, s-a instituit alt termen de 6 luni, în care puteau fi atacate actele de înstrăinare subsecvente, această lege fiind publicată în Monitorul Oficial în data de 25.03.2004, a intrat în vigoare în data de 29.03.2004, astfel că termenul în discuție s-a împlinit în data de 29.09.2004.
Ultimul termen de prescripție de 6 luni, a fost instituit prin dispozițiile art.III Titlul II din Legea nr.247/2005 publicată în Monitorul Oficial din 22.07.2005 și intrată în vigoare la 3 zile după publicare, acest termen curgând de la data intrării în vigoare a legii.
Prin acest act normativ s-a modificat și completat nr.OUG94/2000, introducându-se după art.4 din ordonanță, art.41, text care la alin.2 prevede că actele juridice de înstrăinare, a imobilelor care fac obiectul ordonanței menționate, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Astfel, din moment ce legiuitorul nu face nici un fel de distincție, în privința datei la care au fost înregistrate cererile de retrocedare, care puteau fi formulate în baza suitei de acte normative care au modificat și completat nr.OUG94/2000, respectiv Legea nr.501/2002, nr.OUG184/2002, Legea nr.48/2004 ori Legea nr.247/2005, nici judecătorul nu poate face vreo distincție corelativă acelor cereri, asupra datei de la care începe să curgă termenul de prescripție de 6 luni.
Prin urmare, în mod greșit a reținut instanța de apel incidența dispozițiilor art.II din Legea nr.48/2004, socotind expirat termenul în care reclamanta putea ataca actul de înstrăinare subsecvent, făcând abstracție și ignorând cu desăvârșire ultimele reglementări în domeniu, aduse prin Legea nr.247/2005, Titlul II, invocate prin acțiunea introductivă de instanță.
Or, intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 având loc în 25.07.2005, apare cu evidență faptul că termenul de 6 luni instituit de acest act normativ, expiră în data de 25.01.2006, astfel că acțiunea introductivă de instanță promovată și înregistrată de reclamantă în data de 08.12.2005, era formulată în termenul legal prevăzut de art.III, Titlul II din legea menționată anterior.
Astfel, incidența excepției prescripției dreptului la acțiune, fiind greșit reținută de către tribunal, soluția asupra acestei excepții fiind dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la art.312 alin.1-3 și 5 Cod procedură civilă, a admis recursul reclamantei, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza aceluiași tribunal, pentru rejudecarea pe fond a apelurilor pârâților, în privința petitului vizând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și a celui accesoriu privind rectificarea
În rejudecarea apelurilor s-a pronunțat decizia civilă 653/21.11.2008, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâții și Consiliul Local al municipiului C-N
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a constatat ca prin decizia civila nr.1785/R/2008 a Curtii de APEL CLUJ au fost respinse recursurile declarate de pârâtii Consiliul local C N, si împotriva deciziei civile nr.312/A/2008 a Tribunalului Cluj.
Din considerentele deciziei civile nr.312/A/2008 a Tribunalului Cluj si ale sentinței civile nr.3877/2007 a Judecătoriei Cluj -N rezultă că obiectul acestui proces l-a constituit, printre altele, constatarea preluării abuzive de către Statul Rai mobilului situat in C-N-.
Astfel, tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 civ. privind identitatea de obiect, cauză si părți, insă excepția invocată de intimata-reclamantă este lipsită de obiect, deoarece capătul de cerere privind constatarea preluării abuzive de către stat a imobilului in litigiu a fost soluționat in mod irevocabil si in prezenta cauza, atat timp cat prin decizia civilă nr.1784/R/29 septembrie 2008, Curții de APEL CLUJ sentința civile nr.331/A din 12 iunie 2008 Tribunalului Cluj, a fost casată doar în parte și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea în parte a apelurilor declarate de pârâții - și Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, doar în ceea ce privește soluția dată petitului din cererea principală referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.30189/22.10.1996, respectiv a petitului privitor la rectificarea individuală nr.- C-N, restul dispozițiilor deciziei pronunțate de instanța de apel (privind constatarea preluării abuzive de către stat a imobilului, precum si respingerea excepțiilor inadmisibilității si lipsei de interes) fiind menținute.
In ceea ce privește fondul cauzei, in limitele pentru care s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, tribunalul a constatat că imobilul in litigiu face parte din categoria celor prevăzute de art.1 alin.1 din OUG nr.94/2000, întrucât a aparținut unui cult religios si a fost preluat in mod abuziv de stat.
Așadar, sunt incidente si dispozițiile art.6 alin.2 din OUG nr.94/2000, potrivit cărora, actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Tribunalul a considerat că prima instanță a făcut o corecta aplicare a acestor dispoziții legale, constatând că actul de vânzare cumpărare încheiat intre apelanți este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor art.1 si 25 din Legea nr.112/1995.
Apelanții nu pot invoca nici buna credință la încheierea contractului, având in vedere ca s-ar încălca un alt principiu fundamental al dreptului potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, atât timp cat dintr-o simpla cercetare a cărții funciare compărătorul putea observa ca imobilul a fost preluat de stat de la reclamanta si ca nu intra astfel sub incidenta dispozițiilor Legii nr.112/1995.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termenul legal pârâta și pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N, solicitând modificarea deciziei pronunțate în apel.
În motivarea recursului, pârâta a invocat în principal excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei, privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 30189/22.10.1996, ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 1352/10.12.2008, de către Curtea Constituțională. Prin această decizie s-a constatat neconstituționalitatea art. III din Titlul II al Legii nr. 247/2005, care a instituit un nou termen de prescripție de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, pentru formularea acțiunilor în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinarea imobilelor, care fac obiectul OUG94/2000.
Recurenta a arătat că prezenta acțiune a fost înregistrată în data de 08.12.2005, în termenul reglementat de art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005, astfel încât în condițiile suspendării și încetării efectelor juridice acestor dispoziții, acțiunea reclamantei cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare este prescrisă.
În subsidiar, pe fondul cauzei, pârâta a considerat că hotărârile pronunțate de instanțele de apel și fond cu privire la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sunt nelegale, fiind incident motivul d recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod proc.civ. deoarece contractele de vânzare-cumpărare s-au încheiat cu respectarea disp. Legii nr. 112/1995.
În motivarea recursului pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune a reclamantei, întrucât prin decizia civilă nr. 1352/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat neconstituționalitatea art. III din Titlul II al Legii nr. 247/2005, care a instituit un nou termen de prescripție de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, pentru formularea acțiunilor în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinarea imobilelor, care fac obiectul OUG94/2000.
În al doilea rând, a fost criticată și temeinicia și legalitatea deciziei pronunțate în apel, întrucât în mod greșit această instanță a reținut faptul că imobilul în litigiu a fost vândut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
au fost de bună credință la data încheierii contractului, reclamanta având obligația de a face dovada relei credințe, iar până la proba contrarie, buna credință se prezumă.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată. A solicitat respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune, deoarece prescripția extinctivă a dreptului la acțiune a avut loc la 25.01.2006, adică ulterior înregistrării acțiunii reclamantei la data de 8.12.2005. S-a arătat că prescripția dreptului la acțiune cu privire la o acțiune în constatarea nulității absolute este inprescriptibilă, iar limitările prevăzute de această lege speciale sunt determinate doar de realizarea stabilității raporturilor juridice cu privire la acest tip de imobile. A fost invocată decizia 33/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție raportat la cauza Rățeanu contra României, precum și cauza Pincova și Pinc contra .
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1352/10.12.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate prev. art. III din Titlul II al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, reținând că aceste dispoziții legale sunt neconstituționale în lumina disp. art. 11 și 20 alin. 2 din Constituție, contravenind și disp. art.6 paragraful 1 fraza l din Convenția pentru apărarea a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât prin aceste prevederi legale s-a stabilit un nou termen pentru retrocedarea imobilelor aparținând cultelor religioase, deși, prin alte reglementări anterioare au fost stabilite alte termene care nu au fost prorogate, ceea ce contravine principiului securității raporturilor juridice și raportului de proces echitabil.
Efectele deciziilor Curții Constituționale sunt reglementate de Constituția României în cadrul art. 147 alin. 1, care stipulează că, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Din această dispoziție legală, curtea reține că, în cazul în care o dispoziție legală este declarată neconstituțională, Parlamentul și Guvernul sunt obligate de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, stipulându-se termenul de 45 de zile.
Totodată, art. 2 alin.3 din Legea nr. 47/1992 republicată, prevede că, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa actul normativ supus controlului de constituționalitate, deci deciziile Curții Constituționale împiedică producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale, până la intervenția judecătorului, pozitiv.
Prin dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituția republicată se asigură eficiența deciziilor constituționale, în sensul că, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, instanțele de drept comun sunt obligate să respecte decizia Curții Constituționale, chiar dacă anterior și-au exprimat o părere în sens contrar celei adoptate de Curtea Constituțională.
Decizia nr. 1352/10.12.2008 a Curții Constituționale fost pronunțată și publicată în Monitorul Oficial anterior soluționării irevocabile a prezentei cauze, astfel încât curtea, la soluționarea recursurilor declarate de pârâți nu putea face abstracție de această decizie, deoarece este obligatorie.
Acțiunea prin care reclamanta Ortodoxă a și Clujului solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta și Consiliul Local al municipiului C-N a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în data de 8.12.2005, dată la care era incident art. III din Titlul II din Legea nr. 274/2005 și termenul de 6 luni instituit de această lege începea în 25.07.2005 și expira la data de 25.01.2006. Această dispoziție legală a fost constatată ca fiind neconstituțională, astfel încât, acest text legal este lipsit de efecte juridice.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile OUG nr. 94/2000, aprobată cu modificările și completările ulterioare, acțiunea reclamantei a fost înregistrată cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de acest act normativ, motiv pentru care, în temeiul art. 137 Cod proc.civ. a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de către pârâți.
Nu poate fi primită argumentația reclamantei că decizia nr. 1352/2008 pronunțată de Curtea Constituțională nu are incidență în cauză, deoarece nu poate fi aplicată retroactiv, pentru verificarea legalității deciziei civile nr. 653/A/21.11.2008 pronunțată în apel (anterior pronunțării și publicării deciziei Curții Constituționale mai sus arătate), întrucât excepția arătată este de ordine publică și poate fi invocată în orice stare a pricinii, implicit și în recurs.
Este real că acțiunea în constatarea nulității absolute este de principiu imprescriptibilă, însă prin legile de reparație a abuzurilor petrecute în perioada comunistă s-a derogat de la această regulă, cu scopul de a realiza stabilitatea raporturilor juridice, motiv pentru care, s-au stabilit termene în care se putea constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași cu Statul Român. Așadar, în astfel de cauze se va verifica dacă acțiunea de constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare s-a înregistrat în termenul de prescripție prevăzut în legea specială de reparație.
Întrucât fost admis recursurile pârâților pe excepția invocată, curtea nu a mai analizat criticile care vizează fondul cauzei, deoarece admiterea acestei excepții a făcut de prisos cercetarea fondului.
Reclamanta formulat acțiunea în afara termenului de prescripție prevăzut de OUG nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 și OUG 184/2002 deci petitul privind constatarea nulității absolute contractului de cumpărare este prescris.
În ceea ce privește constatarea preluării abuzive de către Statul Român imobilului în litigiu, se constată că deposedarea fostului proprietar tabular a fost abuzivă, în acest sens pronunțându-se Comisia specială de retrocedare prin decizia nr. 308/24.05.2004 necontestată sub acest aspect.
În temeiul art. 147 Constituție, raportat la art. 312 Cod proc.civ. curtea va admite recursul declarat de pârâta - și recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C-N împotriva deciziei civile nr. 653/A din 21 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în sensul că va admite apelurile declarate de pârâții - și Consiliul Local al Municipiului C- declarate împotriva sentinței civile nr. 3876/04.05.2007, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N pe care va schimba în sensul că va respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanta Ortodoxă a și Clujului în contradictoriu cu pârâții - și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C-N, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30189/22.10.1996. Va fi menținută dispoziția privind constatarea preluării abuzive de către Statul Român a imobilului situat în C-N,- și se va respinge excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes a reclamantei și va fi respins ca nefondat apelul reclamantei împotriva aceleași sentințe.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - și recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN CONILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva deciziei civile nr. 653/A din 21 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică, rejudecând:
Admite apelurile declarate de pârâții - și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- declarate împotriva sentinței civile nr. 3876/04.05.2007, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N pe care schimbă în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanta ORTODOXĂ A ȘI în contradictoriu cu pârâții - și STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare nr. 30189/22.10.1996.
Menține dispoziția privind constatarea preluării abuzive de către Statul Român a imobilului situat în C-N,-.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes a reclamantei.
Respinge ca nefondat apelul reclamantei împotriva aceleași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
3 ex/10.04.2009
Jud.apel:,
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
