Constatare nulitate act juridic. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 67
Ședința publică de la 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
Grefier: - --
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe recurenții G, și pe intimații, având ca obiect nulitate act anulare contract vânzare - cumpărare împotriva deciziei numărul 855 din 3.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul. recurenții G, și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că intimații au depus, prin serviciul de registratură, note scrise de concluzii, după care, nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul pune concluzii în sensul respingerii recursului ca fiind nul.
Cauza rămâne în pronunțare pe excepție.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3886/20.04.2007 a Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea formulată de reclamanții - și, împotriva pârâților G și și în consecință a anulat actul juridic intitulat " act de vânzare - cumpărare încheiat la data de 4.07.2003".
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți G și, în contradictoriu cu reclamanții pârâți - și.
S-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamanților suma de 312 RON.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la încheierea zdelcii reclamanta nu și-a dat consimțământul, aspect ce a rezultat din depozițiile martorilor audiați la propunerea acesteia, dar și din declarația martorului care a susținut că " nu a fost prezentă la momentul semnării zdelcii".
Ca atare, acțiunea în raport cu reclamanta este întemeiată, potrivit dispozițiilor art. 35 alin 2 Codul familiei.
Și acțiunea reclamantului - este întemeiată fiind dovedită cu depozițiile celor doi martori ( filele 61, 71) care au declarat "că nu s-a înmânat prețul vânzării, nu s-au purtat discuții pe acest aspect", sens în care există și adresa nr. 2539/26.06.2006 a Primăriei comunei, județul
Din întâmpinare și din cererea reconvențională a rezultat cp nu s-a achitat prețul întrucât nu se fac referiri la prețul vânzării ori la modalitățile de plată efectuate.
Acțiunea fiind întemeiată și sub acest aspect s-a dispus admiterea acțiunii principale cu consecința anulării actului sub semnătură privată și a respingerii cererii reconvenționale.
Ca efect al anulării promisiunii de vânzare - cumpărare, instanța nu poate suplini consimțământul și pronunță o hotărâre în acest sens în condițiile art. 1073 și 1077 Cod civil.
S-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, dispunându-se obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanțele anexate la filele 73 - 75 dosar. Nefiind dovedită plata onorariului de avocat, acesta nu a fost acordat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții G și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 855/03.12.2007, pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins apelul promovat de pârâții-reclamanți G și împotriva sentinței civile nr. 3886/20.04.2007 a Judecătoriei Iași.
Au fost obligați apelanții să plătească intimaților suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța a reținut următoarele:
Părțile - în calitate de vânzător și G și în calitate de cumpărători au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare la data de 4.07.2003 prin care primul a promis vânzarea imobilului casă de locuit și 1500. pentru suma de 14.000 lei.
La momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, reclamantul era căsătorit, iar imobilul era în proprietatea devălmașă a soților, astfel încât pentru înstrăinarea acestuia nu opera prezumția de mandat tacit reciproc.
Un soț nu poate încheia un antecontract de vânzare - cumpărare privind un imobil bun comun decât cu consimțământul expres al celuilalt soț, întrucât nu se aplică prezumția de mandat tacit, reciproc între soți, deoarece nu se poate nesocoti nici direct, nici pe cale ocolită art. 35 alin 2 Codul familiei.
În cazul antecontractului de vânzare - cumpărare a unui imobil bun comun nu operează prezumția de mandat tacit deoarece, sau antecontractul este valabil și are forță executorie ceea ce ar însemna că obligațiile rezultate din antecontract pot fi executate silit în natură, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, ceea ce estre vădit contrar art. 35 Codul familiei sau obligațiile rezultate din antecontract nu sunt valabile pentru că celălalt soț nu și-a dat consimțământul și ca atare, el va putea invoca excepția de nulitate pe acest motiv.
În consecință, în mod corect s-a dispus anularea promisiunii de vânzare-cumpărare de către prima instanță.
Referitor la cererea reconvențională prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, s-a apreciat în mod corect că nu este îndeplinită condiția esențială ca, la momentul judecății, persoana din patrimoniul căreia urmează a fi transmis dreptul de proprietate ( promitentul vânzător) să aibă calitatea de proprietar exclusiv al lucrului vândut.
Astfel, hotărârea care ține loc de act de vânzare-cumpărare constituie titlu de proprietate, dreptul fiind transmis ca efect al hotărârii judecătorești. Or, în cauză apare imposibilitatea transmiterii acestui drept asupra bunului aflat în proprietatea ambilor soți, numai de către unul dintre aceștia.
Hotărârea a fost pronunțată în complet de divergență ir în opinia separată a unuia din membrii completului se reține:
că soluția asupra apelului ar trebui să fie admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii principale și a admiterii cererii reconvenționale prin raportare - în condițiile art. 292 Cod procedură civilă - la susținerile din prima instanță.
Convenția încheiată între - și G și la data de 4 iulie 2003 are ca obiect suprafața de 1500. teren și casă situat în localitatea Stâncii, comuna, județul I, bunuri cumpărate de către reclamant în timpul căsătoriei, și deci supuse regimului juridic de bun comun.
Promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată constituia în patrimoniul promitentului vânzător ( -) doar o obligație de a face, de aceea cererea principală de anulare a acestei promisiuni, fondate pe motivele expuse în cuprinsul cererii (eroarea și lipsa consimțământului soției sale) pentru vânzare nu este întemeiată pe de o parte pentru că nu s-a argumentat și nici probat incidența erorii, iar pe de altă parte pentru că efectele promisiunii nu sunt obligația de a face, nu afectează interesele patrimoniale ale soțului promitentului, așa încât incidența dispozițiilor art. 35 alin 2 Codul familiei în privința cererii principale este exclusă.
Asupra cererii reconvenționale, opinez că admiterea acesteia se impunea pentru că a recunoaște validitatea promisiunii de cumpărare fără a recunoaște și posibilitatea realizării obligației asumate de promitentul vânzător ar echivala cu o recunoaștere formală a forței obligatorii a convențiilor, consacrată de art. 969 Cod civil.
În ceea ce privește efectul promisiunii față de reclamanta - care nu este parte în convenția invocată în litigiu efectele prevăzute de art. 35 alin 2 Codul familiei nu sunt de aplicabilitate absolută.
Înstrăinarea unui bun comun de către unul dintre soți fără consimțământul celuilalt soț se sancționează cu nulitatea relativă a actului. Conform principiilor din materia nulității actul lovit de nulitate relativă poate fi confirmat expres sau tacit, de partea în favoarea căreia a fost instituită măsura de ocrotire pentru nerespectarea căreia s-a prevăzut sancțiunea nulității. Prin urmare, numai soțul care și-a dat consimțământul expres la înstrăinarea bunului poate să invoce nulitatea, însă tot el poate confirma expres sau tacit actul (în acest sens decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 1 din 25.01.1964).
În speță, apreciez că distanța de timp între data convenției părților (iulie 2003) și data promovării acțiunii (iulie 2006), interval în care reclamanta-intimată fost și notificată (mai 2005 - filele 33 - 34 dosar fond) pentru încheierea în formă autentică a actului, locuiește în aceeași localitate cu cea în care se află imobilul, caracterul notoriu al convenției (înscrisul constatator este încheiat în fața primarului comunei, semnat de 2 martori ca și absența oricărei manifestări factuale - care să dovedească dezacordul său față de aceasta în condițiile în care în intervalul 2003 - 2006 reclamantul intimat a fost plecat din țară) conform cererii de chemare în judecată), deci soția era administratorul direct al bunurilor comune au valoarea juridică a confirmării tacite a convenției.
Nu interesează - în analiza validității convenției (obiectul cererii principale) dacă plata prețului s-a făcut sau nu.
Neîndeplinirea unei obligații asumate ține de analiza efectelor convenției și nu a validității sale, în sensul că poate duce la solicitarea creditorului obligației de a fi executată silit ori de a solicita rezoluțiunea convenției.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs G și, susținând că ansamblul probatoriului administrat în cauză atestă că solicitarea lor este întemeiată.
Arată că în mod greșit a fost respins apelul și că doar opinia separată este întemeiată având în vedere actul juridic a cărui anulare s-a solicitat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. "c" Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În cauză, recurentul precizează că motivele sale de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs înțelege să critice doar probatoriile administrate de cele 2 instanțe susținând că apreciază ca întemeiată doar opinia separată având în vedere actul juridic a cărui anulare s-a solicitat.
În acest context, criticile pe care le aduce recurenții deciziei atacate se circumscriu doar unor motive de netemeinicie, încadrabile în art. 304 pct. 10, 11 Cod procedură civilă, care nu mai pot forma obiectul cenzurii instanței de recurs, după abrogarea acestora prin Legea nr. 219/2005 și 138/2000 ceea ce face ca ele să nu mai poată fi valorificate în calea extraordinară de atac a recursului.
Față de cele expuse anterior urmează ca în baza dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă să se constate nulitatea recursului formulat de pârâții G și împotriva deciziei civile nr. 855/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași care va fi menținută.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de pârâții G și împotriva deciziei civile nr. 855/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
09.06.2008
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
