Constatare nulitate act juridic. Decizia 739/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.739/R/-.Dosar nr.1532/119/R/./2007
Ședința publică din data de:-25 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi- -- președinte secție civilă
-- - -- JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Tică
--- JUDECĂTOR 3: Ligia
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimatași Recuperarea Capacității de Muncă"; împotriva Sentinței civile nr.245/10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în recurs, în ședința publică din 19 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 iunie 2008.
Față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin contestația înregistrată la data de 10.12.2007 sub nr- contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC și Recuperare a capacității de muncă "" SA, a se constata nulitatea absolută a deciziei nr. 124/29.11.2007, emisă de intimată reintegrarea sa în muncă, în postul de director al Sucursalei C, obligarea intimatei la plata de despăgubiri de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare, despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul cuvenit și sumele acordate cu acest titlu, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 245/2008 Tribunalul Covasnaa admis în parte contestația formulată de contestatorul, in contradictoriu cu intimata SC și Recuperare a Capacitatii de munca "" SA, a anulat Decizia nr 124/29.11.2007 emisă de intimată privind revocarea contestatorului din funcția de director al Sucursalei C, a dispus revenirea la situația anterioară emiterii deciziei sus menționate in sensul reîncadrării contestatorului in funcția de director al Sucursalei C, a obligat intimata la plata către contestator a diferenței dintre drepturile salariale încasate de acesta și cele cuvenite funcției de director de sucursală, pe perioada 01.12.2007 si până la reîncadrare, a respins restul pretențiilor contestatorului și a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
prin decizia nr 9/01.08.2003 emisă de directorul general al societății intimate, in baza Hotărârii nr 3 Consiliului de administrație și a HG nr 1469/2002 (fila 16), s-a dispus, încadrarea contestatorului in funcția de director al Sucursalei C, cu contract individual de muncă, pe perioadă nedeterminată, cu un salariu de 14.844.000 lei(Rol), începând cu data de 01.08.2003.
Așa fiind, intre părți a fost încheiat contractul individual de muncă datat 01.08.2003, depus in copie la fila 11 din dosar.
Ca urmare a modificării art 11 din HG nr 1469/2002 prin HG nr 1257/2007 și a intrării in vigoare a OUG nr 82/2007 (art V), Adunarea generală a Acționarilor societății intimate adopta la data de 29.11.2007 Hotărârea cu nr 19/2007 (fila 26) prin care se dispune revocarea din funcție a tuturor directorilor de sucursale care nu au fost numiți potrivit prevederilor legale sus menționate. Prin aceeași Hotărâre directorii revocați sunt numiți in funcția de director adjunct de sucursală.
La data de 29.11.2007 directorul general al societății emite decizia cu nr 124/2007 (fila 6) prin care dispune revocarea din funcția de director de Sucursala C, a contestatorului și numirea acestuia în funcția de director adjunct de sucursală cu un salariu de încadrare de 2.950 lei la care se adăugă indemnizația de conducere și 25% spor de vechime, începând cu data de 30.11.2007.
În aplicarea dispozițiilor acestei Decizii se perfectează actul adițional nr 7/30.11.2007 la contractul individual de muncă (fila 7) al contestatorului, act nesemnat însă de parte.
În drept, pentru soluționarea prezentei cauze, instanța este ținută in primul rând sa califice natura juridică a raporturilor juridice existente intre părți.
În acest sens, instanța constată că izvorul relațiilor juridice dintre contestator si intimată îl constituie contractul individual de muncă încheiat la data de 01.08.2003. Clauzele acestui contract sunt fundamentate pe prevederile Codului muncii (a se vedea lit L și lit N din act) iar nu pe dispozițiile Hotărârii AGA a societății. În cuprinsul contractului de muncă nu se face trimitere, nu se invocă vreun act comercial al societății (deși există in acest sens Hotărârea nr 3 Consiliului de administrație).
Și în prezent relațiile dintre părți au ca izvor tot un contract de muncă, propus a fi modificat de către intimată conform clauzelor cuprinse în actul adițional depus la dosar, act care cuprinde instituția "salariului" ca plată pentru munca prestată de angajat - instituție de bază ce intră in sfera raporturilor de muncă și care păstrează printre drepturile angajatului și pe cel constând în sporul de vechime ( de asemenea instituție specifică raportului de muncă iar nu celui de mandat comercial).
Pentru a fi în prezența unui mandat comercial acordat contestatorului, cum susține partea intimată, raporturile dintre părți ar fi trebuit sa izvorască dintr-un astfel de contract de mandat ori numai din actul de numire al AGA. Insă in speță, atâta vreme cât între părți a fost încheiat un contract individual de muncă (ce stipulează in mod expres felul muncii, cuantumul salariului), nedesființat conform prevederilor din Codul muncii, acel act este producător de efecte juridice, aplicarea si executarea clauzelor stipulate de părți neputând fi înlăturată.
Ca urmare, atâta vreme cât singurul contract existent între părți este cel individual de muncă, instanța apreciază natura juridică a raporturilor dintre părți ca fiind una de dreptul muncii ce își găsește reglementarea și se supune prevederilor Codului muncii.
Este adevărat ca prevederile art V din OUG nr 82/2007 (care se aplică și intimatei, societate comercială pe acțiuni) instituie în mod expres norme derogatorii de la dispozițiile art 56 din Codul muncii, stipulând "încetarea de drept" la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe a contractelor de muncă ale directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului lor, însă, rațiunea legiuitorului la edictarea acestor norme nu a constat în aceea de a aduce atingere drepturilor câștigate ale directorilor (felul muncii, plata muncii) ci, a fost aceea că directorii au posibilitatea să aibă doar contract de mandat, nu și contract de muncă (evitându-se astfel încălcarea Legii nr 441/2006). Ca urmare, in respectarea acestor dispoziții legale, angajatorul (in speță societatea intimată) ar fi trebuit să încheie cu contestatorul un contract de mandat, care să înlocuiască contractul de muncă, cu păstrarea însă a aceleiași funcții, aceleiași remunerații (asimilată salariului). Atâta vreme însă cât noul contract de mandat nu a fost încheiat, angajatul nu poate fi lipsit de drepturile sale rezultate din contactul individual de muncă.
Aceeași interpretare este reținută de către instanță și în aplicarea prevederilor HG nr 1257/2007 de modificare a art 11 din HG nr 1469/2002.
Ca urmare, reținând că raporturile dintre părți sunt unele de dreptul muncii, contractul individual de muncă fiind in continuare producător de efecte juridice, instanța constată că decizia cu nr 124/29.11.2007 dispune modificarea raportului de muncă al contestatorului sub aspectul felului muncii și cuantumului salariului sau.
Actul contestat în cauză nu reprezintă un act de concediere, atâta vreme cât nu dispune "încetarea contractului individual de muncă" conform art 58 alin 1 din Codul muncii.
Ca urmare pretențiile contestatorului referitoare la constatarea nulității absolute a deciziei pentru nerespectarea prevederilor art 73, 74 din Codul muncii sunt neîntemeiate urmând a fi respinse de instanță.
Decizia emisă de intimată și care face obiectul prezentei cauze reprezintă însă, astfel cum s-a arătat mai sus, un act de modificare unilaterală de către angajator a contractului individual de muncă.
În legătură cu această măsura dispusă de intimată, instanța reține că executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilității in muncă, ceea ce presupune că modificarea și încetarea lui pot interveni numai in condițiile prevăzute de lege.
In acest sens, art 41 alin 1 din Codul muncii stipulează imperativ "contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților", modificarea unilaterală a contractului fiind posibilă, cu titlu de excepție numai în cazurile expres prevăzute in lege (art 42 muncii si art 48 muncii).In speță nu există însă nici unul din cazurile stipulate in muncii.
In plus, instanța are în vedere prevederile art 8 alin 1 din C muncii conform cărora "relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe". Modificarea unilaterală de către societate a felului muncii contestatorului și a cuantumului salariului sau încalcă in mod flagrant prevederile legale anterior menționate.
Împotriva deciziei a declarat recurs intimata SC și Recuperare a Capacității de Muncă "" SA, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța a interpretat greșit natura juridică a raporturilor de drept existente între părțile litigante și dispozițiile art. V din OUG 82/2007.
În drept,au fost invocate prevederile art. 80, 82 ale Legii nr. 168/1999, art. 299, 304/1, 312, 274 Cod pr. civilă.
Examinând sentința în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de recurs, curtea reține următoarele:
Potrivit art. V din OUG nr. 82/2007, prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, contractele de muncă ale administratorilor, directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, încetează de drept la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.
Aceste dispoziții speciale, derogatorii de la Codul muncii, privind încetarea de drept a contractului de muncă al directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de director, sunt pe deplin aplicabile în cauză.
Potrivit art. 11 din HG nr. 1257/2007, Sucursalele SC și Recuperare a Capacității de Muncă SA sunt conduse de directori, numiți și revocați de adunarea generală a acționarilor la propunerea Consiliului de Administrație.
În temeiul acestor dispoziții legale Adunarea Generală a Acționarilor a emis Hotărârea nr. 19/29.11.2007 prin care au fost revocați din funcție totți directorii din sucursale, care nu au fost numiți potrivit prevederilor legale menționate.
Decizia nr. 124/2007 emisă de intimată se conformează dispozițiilor legale menționate, neexistând nici un motiv de nulitate a acesteia.
Încetarea contractului de muncă al directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatelor de administratori, în baza dispozițiilor nr.OG 82/2007 și a Hotărârii 19/29.11.2007, emisă de AGA a SC SA nu echivalează cu o concediere astfel cum susține contestatorul, motiv pentru care decizia nr. 124/2007 nu este subordonată îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 55 din Codul muncii.
Nu este vorba nici de o modificare unilaterală a contractului de muncă, ci de aplicarea legii speciale într-un caz determinat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă,curtea va admite recursul declarat de recurentă, împotriva sentinței nr. 245/2008 Tribunalul Covasna, pe care o va modifica în tot, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată:
În baza art. 274 Cod pr. civilă, curtea va obliga intimatul contestator la plata cheltuielilor de judecată către recurentă, în cuantum de 2.000 lei.
În baza art. 7231Cod pr. civilă, curtea va dispune restituirea către recurentă a cauțiunii, în sumă de 500 lei, consemnată cu recipisa nr. -/1 din data de 29.05.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentaSocietatea de și Recuperare a Capacității de Muncă ""-, împotriva Sentinței civile nr.245/10.03.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Societatea de și recuperare a Capacității de Muncă ""-
Obligă intimatul contestator la plata către recurenta Societatea de și Recuperare a Capacității de Muncă ""- B, a sumei de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Dispune restituirea către recurenta Societatea de și Recuperare a Capacității de Muncă ""-B, a cauțiunii în valoare de 500 lei, consemnată la. Bank C, cu recipisa de consemnare nr.-/1 din data de 29 mai 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -pt.- - - -
în concediu de odihnă,
Semnează vicepreședintele instanței
Grefier,
Red.:-/25.06.2008
Dact.:-/07.07.2008/4 ex.
Jud.fond:-; -.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Carmen Maria Tică, Ligia
