Constatare nulitate act juridic. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 81/R-MF
Ședința publică din 25 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația formulată de și, ambii domiciliați în Rm. V,-,.B,. 16, județul, privind anularea deciziei civile nr. 34/R- din 12 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatorii și, prin avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr. 45/2008, emisă de Baroul V- Cabinet individual și intimații și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 35/2006, emisă de Baroul B- Cabinet individual, lipsind intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA RÂMNICU VÂLCEA.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată prin anularea chitanței depusă la dosar din care rezultă că a fost achitată suma de 10,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat G, pentru contestator a depus la dosar xerocopie de pe Legea nr. 312/ 10 noiembrie 2005.
Avocat, pentru intimați a depus la dosar xerocopie de pe contractul de vânzare- cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public G, concluzii scrise și borderou, privind cheltuielile ocazionate de acest proces.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe contestație.
Apărătorul contestatorilor solicită în principiu admiterea contestației în anulare rejudecarea recursului promovat de și, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Contestația în anulare este specială fiind motivată de o greșeală materială săvârșită de judecătorii din recurs, confuzie cu privire la categoria de folosință a terenului căruia i se aplică legea nr.312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra cetățenilor străini și de apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine.
Apărătorul contestatorilor consideră că este necesar expunerea de motive pentru lămurirea cu privire la spiritul aplicării legii.
Contestatorul este de naționalitate iraniană, tatăl său a fost unul din miniștrii, acesta a fost nevoit să ceară azil în ia și i-a fost acceptat. Astfel că, a devenit cetățean și Vn prin căsătorie.
Cumpărătorul terenului în cauză este, în contractul de vânzare-cumpărare s-a înscris că aceasta a dobândit terenul ca bun propriu soțul fiind cetățean străin.
Legea în cazul de față este Codul familie care în art.30 prevede că bunurile dobândite de oricare din soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, orice convenție contrară fiind nulă.
Cei doi soți, chiar dacă unul a cumpărat terenul aceștia au devenit coproprietari.
Terenul este destinat pentru construirea locuinței.
Dacă terenul a devenit bun comun, în procesul de partaj s-a stabilit că nu are dreptul să dobândească terenuri.Nu are dreptul să dobândească terenuri agricole și forestiere.
Contestatorului i-a revenit o parte din terenul respectiv, partea adversă fiind terță față de acest lucru, partea adversă fiind descendenții vânzătoarei terenului pe care s-a construit casa.
Precizează că s-a asaltat statutul de coproprietar, pe acesta fiind întemeiată și contestația în anulare.
De asemenea, susține că deși judecătorii au o anumită atitudine favorabilă cu privire la hotărârea atacată totuși nu sunt incompatibili de ceea este posibilă retractarea întrucât există motive temeinice.
Solicită repararea greșelii în baza dispozițiilor Legii nr.312/2005 atât în litera cât și în spiritul ei.
În ipoteza în care se depun chitanțe onorariu avocat solicită cenzurarea acestora în baza dispozițiilor art.74 Cod procedură civilă și diminuarea acestora în raport de importanța și munca depusă.
Apărătorul intimaților precizează că sunt formulate patru criticii: una este cu privire la pretinsa greșeală materială iar celelalte trei au forma unui recurs la recurs.
Greșeala materială este cu privire la pretinsa folosință a terenului.
În contractul de vânzare-cumpărare se precizează că a cumpărat teren arabil și nu s-a făcut vreo dovadă a schimbării categoriei de teren, încadrându-se în această categorie chiar dacă a fost construită o casă.
Chiar dacă ar fi fost teren de construcție interdicția impusă se aplică deoarece trebuie prevăzut de lege dacă asupra acestei categorii se poate dobândi de cetățenii străini.
Celelalte critici sunt apărări de fond, iar interdicția prevăzută de legea nr.312/2005 este o interdicție de dobândire a terenurilor.
Cu privire la cea de a doua critică precizează că nu s-a contestat contractul de vânzare-cumpărare prin care s-a dobândit terenul, teren dobândit ca bun propriu.
Chiar dacă ar fi fost trecut și contestatorul prin efectul legii cetățenii străini nu pot dobândi un astfel de drept de proprietate, fiind o excepție de la dispozițiile art.30 din Codul familiei, în care se precizează că orice bun dobândit în timpul căsătoriei devine bun comun.
De asemenea, precizează că s-a folosit critici de recurs referitoare la partajarea bunurilor soților înainte de desfacerea căsătoriei între cei doi.
Criticile referitoare la calitatea de cetățean român au fost analizate la tribunal prin nedesfacerea căsătoriei părților.
Solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul contestatorilor precizează că desfacerea căsătoriei dintre cei doi contestatori nu are nici o legătură cu prezenta cauză.
CURTEA
Examinând contestația în anulare:
Prin cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2006 reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a tranzacției între părți.
De asemenea s-a solicitat și citarea în cauză a Ministerului Public, prin reprezentantul său Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de aproximativ 4000, situat în Rm.V, str.- -, pct."", având printre vecini și pe pârâți, teren ce provine de la autoarea.
În anul 2005 autoarea i-a acționat în judecată pe pârâți, pentru grănițuirea proprietății și demolarea gardului edificat în mod abuziv, precum și modificarea acoperișului imobilului acestora, acțiune care a fost admisă.
Reclamanții nu arată că în cursul procesului pârâții au încheiat un act juridic bilateral intitulat "Tranzacție", prin care au înțeles să împartă bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, tranzacție ce a format obiectul dosarului 789/2006.
Ca atare, în timp ce se aflau în litigiu cu privire la unul din terenurile proprietatea pârâtei, terenul a revenit pârâtului care este cetățean străin și care prin încheierea acestei tranzacții a încălcat dispozițiile legale în materie potrivit cărora, cetățenii străini nu pot dobândi terenuri în proprietate pe teritoriul României, deci tranzacția este lovită de nulitate absolută.
La data de 14.11.2006, pârâții au formulat întâmpinare și au invocat excepția lipsei dreptului, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
În motivare, se arată că, în cauză pentru exercitarea acțiunii civile trebuie îndeplinite 3 condiții: existența unui drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat, un interes legitim și calitate procesuală activă.
În ceea ce privește condiția dreptului reclamanții nu justifică existența unui drept subiectiv ce se cere a fi protejat, căci aceștia nu au nici un drept cu privire la imobile, drept care să fie încălcat prin încheierea unei tranzacții.
Prin sentința civilă nr. 1194 din 27 februarie 2007 fost respinsă excepția lipsei dreptului, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârâți prin întâmpinare. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați aceștia la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată față de pârâți.
Împotriva sentinței judecătoriei au declarat apel reclamanții.
S-a susținut în motivele de apel, în esență, că, pe rolul instanței de judecată se afla în derulare un proces de grănițuire și revendicare ce se purta între părțile în prezenta cauză. Interesul reclamanților în a formula acțiunea era evident, tranzacția referindu-se și la terenul se cererea a fi grănițuit respectiv suprafața de 868, 81 mp. în str. - -, pct..
Tranzacția a fost lovită de nulitate absolută, care poate fi invocată de către orice persoană interesată, întrucât are cetățenie ă și iraniană, nu și cetățenie română.
În aceste condiții, tranzacția a încălcat dispozițiile art. 44, alin. 2 din Constituție și Titlul X din Legea 247/2005 ca și dispozițiile Legii 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi precum și de către persoanele juridice străine.
Potrivit reglementărilor de mai sus, dobândirea de terenuri de către cetățenii străini este supusă unor condiții restrictive, astfel că, un cetățean aparținând unei țări membre a UE poate dobândi proprietatea asupra terenului după 7 ani de la aderarea statului respectiv la UE.
Dispozițiile încălcate de către pârâți sunt de ordine publică, atât referitor la vânzarea terenului cât și la partajarea bunurilor în timpul căsătoriei, iar interesul reclamanților în promovarea prezentei acțiuni vizează o eventuală dezbatere a succesiunii mamei lor, folosul practic urmărit de către aceștia, fiind punerea în executare a eventualei hotărâri în revendicare.
Prin decizia civilă nr.320/A/ în 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, apelul a fost respins ca nefondat.
S-a reținut astfel că prima instanță a făcut corect interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale.
Prima instanță a făcut corect interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în speță atât în materia partajării bunurilor comune între soți cât și referitor regimul înstrăinării terenurilor cetățenilor străini.
Astfel, au fost temeinic și legal soluționate excepțiile de fond invocate de către pârâți privind calitatea procesuală a părților și interesul în promovarea acțiunii de către reclamanți.
În ceea ce privește valabilitatea tranzacției prin care cei doi foști soți și-au împărțit bunurile comune, deși lapidar motivată, soluția de respingere a acțiunii în constatarea nulității acestui act fost legală.
Potrivit art.36 alin.2 din Codul familiei este reglementată posibilitatea împărțirii bunurilor comune în întregime sau în parte, și în timpul căsătoriei, în cazul în care sunt motive temeinice care să justifice separarea patrimoniului. Codul familiei nu definește motivele temeinice cerute pentru împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, aprecierea acestora urmând a fi făcută de către instanța de judecată, în raport de particularitățile fiecărui caz.
În practică s-a decis că, o convenție încheiată între soți nu are nimic ilicit dacă este făcută după introducerea acțiunii de divorț și este menită să producă efecte după divorț.
În cauză s-a constatat că acțiunea de divorț a fost introdusă la data de 23 februarie 206, iar tranzacția soților s-a consființit prin sentința nr.1608 din 4 aprilie 2006.Este adevărat că, acțiunea de divorț a fost perimată, însă intenția părților de a divorța a devenit evidentă prin reformularea unei acțiuni noi de desfacere a căsătoriei aflată în ce se afla pe rolul instanței de judecată, astfel cum au susținut intimații fără a fi contraziși de către apelanți.
Cât privește temeinicia motivelor ce a determinat pe cei doi soți să procedeze la separarea patrimoniului, s-a reținut că, așa cum soții înșiși susțin, era vorba de o problemă de întreprindere familială respectiv de înființarea unei societăți de către unul dintre soți care necesita separarea de patrimonii. Acest motiv, nu a putu fi caracterizat de reaua credință la care s-au referit apelanții reclamanți, de intenția de fraudare a legii de către pârâți privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini, în speță de către. Așadar, nu a putut fi privit ca un motiv ce are caracter ilicit. Tranzacția nu s-a raportat la valabilitatea actului de vânzare cumpărare prin care a dobândit trenul de cca. 870 mp din punctul, str. -. act care de altfel nu a fost atacat în justiție de către reclamanții în cauză.
De altfel, prin acțiune nu s-a cerut decât constatarea nulității tranzacției motivat de împrejurarea că s-a încheiat în timpul căsătoriei dar și de nevalabilitatea actului de vânzare cumpărare încheiat între și autoarea reclamanților, asupra terenului de 870 mp, care prin tranzacție a revenit în proprietate soțului, acesta din urmă nefiind în contextul cauzei un motiv propriu-zis de nulitate a tranzacției, primul motiv fiind așa cum s-a arătat neîntemeiat.
Prin urmare, nici nu s-a impus a se analiza legalitatea și temeinicia înstrăinării terenului de aproximativ 870 mp către, de vreme ce instanța nu a fost investită cu o acțiune prin care actul respectiv să fie atacat conform legii. Pentru a se fi putut pronunța pe nulitatea tranzacției sub aspectul nevalabilității contractului de vânzare cumpărare autentic, nr. 1085 din 20 august 2003, ca fiind încheiat prin fraudarea legii, instanța de judecată nu putea lua în considerare o eventuală nevalabilitate implicită a respectivului act, impunându-se o soluție expresă în acest sens, iar până atunci, s-a constat că tranzacția este una licită și neafectată de cauze de nulitate care să-i atingă valabilitatea așa cum s-a arătat anterior. Contractul în discuție este aparent valid câtă vreme el nu a fost atacat pentru motive de nulitate ce ar putea fi invocate expres de către părțile interesate.
Prin decizia civilă nr.34/R-MF din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIa fost admis recursul și modificată decizia civilă nr.320/A-MF din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în sensul că a fost admis apelul, a fost schimbată sentința și pe fond a fost admisă acțiunea.
Constată nulitatea tranzacției juridice încheiate între părți în dosarul nr.789/2006 a Judecătoriei Rm.
Intimații-pârâți au fost obligați să plătească recurenților-reclamanți suma de 7233 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut în ceea ce privește motivul de nulitate absolută referitor la lipsa cetățeniei române a și implicit a interdicției legale de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pe teritoriul României, tranzacția părților a urmărit în mod evident ponderea legii, încălcându-se dispozițiile imperative ale art.44 alin.(2) din Constituție, Titlul X din Legea nr.247/2005, Legii 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine.
Art. 44 (alin.2) din Constituția României stabilește că "cetățenii străini și apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute de legea organică.
Instanța trebuia să analizeze condițiile speciale impuse de legea organică, respectiv Legea nr.312/2005, act normativ care a intrat în vigoare la ianuarie 2007.
Dobândirea dreptului de proprietate de către cetățenii străini este supusă în continuare unor condiții restrictive: terenurile agricole, pădurile și terenurile forestiere pot fi dobândite în proprietate de cetățeanul unui stat membru al Uniunii la împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană (art.5 alin.1); dreptul de proprietate asupra terenurilor poate fi dobândit de cetățeanul unui stat membru în aceleași condiții cu cele prevăzute de lege pentru cetățenii români.
În ceea ce privește al doilea motiv de nulitate absolută referitor la încheierea tranzacției între pârâți și protejarea bunurilor în timpul căsătoriei, instanța de apel a aplicat greșit legea, concluzionând că pârâții se aflau într-unul din cazurile prevăzute de art.36 alin.(2) din Codul familiei.
Instanța a luat act de tranzacție fără să observe lipsa unei condiții esențiale prevăzută de lege și anume aceea că trebuie să fie desfăcută căsătoria prin divorț.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.(2) din Codul familiei, pentru motive temeinice, bunurile comune în întregime sau numai o parte din ele, se pot împărți prin hotărâre judecătorească și în timpul căsătoriei. Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii.
Instanța nu a fost însă investită cu o acțiune în care să motiveze hotărârea judecătorească care a luat act de tranzacția celor doi soți.
La data încheierii tranzacției, posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor era un atribut exclusiv al calității de cetățean român.
Fiind încheiată cu scopul de a eluda legea, tranzacția este lovită de nulitate.
Pentru aceste considerente în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva deciziei civile nr.320/A/ din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr.1194 din 27 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Rm.V, pe care o schimbă și pe fond constată nulitatea tranzacției încheiată de părți în dosar nr.789/2006 a Judecătoriei Rm.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă intimații pârâți urmează a fi obligați să plătească recurenților reclamanți suma de 7233 lei cheltuieli de judecată fond și recurs.
Împotriva acestei decizii a instanței de recurs a formulat contestație în anulare intimații și, în temeiul dispozițiilor art.318 teza 1 Cod procedură civilă.
Se susține de contestatori că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale, instanța de recurs nesesizând că s-a invocat pentru prima dată în recurs o nouă cauză de nulitate a tranzacției.
Se mai arată că instanța de recurs a dezlegat greșit criticile recurenților fără a observa categoria terenului în litigiu în raport de dispozițiile art.44 alin.2 din Constituția României art.3 Titlul X din Legea nr.247/2005 și art.5 alin.1 din Legea 312/2005.
Dispozițiile susmenționate cu privire la care instanța de recurs a reținut că au fost nesocotite prin încheierea tranzacției privesc terenurile agricole și pădurile.
Terenul în suprafață de 868,81, situat în municipiul Rm.V,- A pct. are categoria de folosință Curți construcții și pe acest teren este edificată casa ce a revenit în lot prin tranzacție.
Analizând contestația în anulare se constată că este nefondată.
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă,l dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Sunt greșeli materiale în sensul art.318 Cod procedură civilă, respingerea unui recurs ca tardiv, anularea recursului ca netimbrat, anularea greșită a recursului ca fiind făcută de un mandatar fără calitate, pronunțarea asupra legalității unei hotărâri decât cea recurată etc.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul greșitei stabilirii a situației de fapt.
În speță sunt invocate motive de apreciere a probelor, respectiv cu privire la cauzele de nulitate a tranzacției sau cu privire la categoria de folosință a terenului în litigiu.
Pentru aceste considerente, constatându-se că nu sunt incidente dispozițiile art.318 teza 1 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.34/R-MF din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, urmează a fi respinsă ca nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă contestatorii urmează a fi obligați să plătească intimaților suma de 3159,80 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de și, ambii domiciliați în Rm. V,-,.B,. 16, județul, privind anularea deciziei civile nr. 34/R- din 12 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Obligă pe contestatorii și să plătească intimaților și suma de 3159,80 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
/2 ex.
03.07.2008
Jud. fond -
-
-
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Nicoleta
