Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 112/
Ședința publică din 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata SC ȘI PODURI C SA în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect:"contestație act", împotriva sentinței civile nr. 1505/M din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 27 ianuarie, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 03.02.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1505/2008 a Tribunalului Covasnaa admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC și Poduri C SA și pe cale de consecință a anulat Dispoziția nr. 31 /2008 emisă de intimată. S-a dispus reîncadrarea contestatorul în funcția deținută anterior emiterii dispoziției de desfacere contractului individual de muncă. A fost obligată intimata la plata de despăgubiri echivalente cu salariul începând cu data de 24.06.2008 până la data reintegrării în muncă, și la plata echivalentului bonurilor de masă cuvenite în această perioadă. S-au respins daunele morale solicitate. A fost obligată intimata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 31/24.06.2008 emisă de societatea intimată, contestatorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului său individual de muncă încheiat cu societatea.
Faptele imputate contestatorului, sef de secție, angajat al societății, prin cuprinsul Dispoziției de sancționare constau in:"neîndeplinirea obligațiilor de serviciu in zilele de 29-30 mai 2008, nerespectarea normelor de conduită la locul de muncă și asocierea in vederea împiedicării activității societății, având ca rezultat oprirea procesului de muncă in cadrul societății comerciale".
In vederea efectuării procedurii cercetării disciplinare prealabile impusă de prevederile art. 267 alin 1 muncii, societatea intimata a expediat către contestator, prin serviciul fan courier express, o convocare scrisă, fixând în sarcina angajatului obligația de a se prezenta la sediul societății in data de 20.06.2008, orele 8.00.
La dosarul cauzei s-a depus confirmarea de primire a convocatorului, contestatorul precizând însă, în răspunsurile date la interogatoriu că nu a primit respectiva înștiințare. Instanța a procedat la efectuarea procedurii verificării de scripte, insă, chiar dacă semnătura scrisă în fața instanței de către contestator prezintă caractere grafice diferite față de cele din confirmarea de primire, nefiind pe deplin lămurita cu privire la acest aspect, instanța a procedat la analizarea pe fond a prezentei contestații.
Procedând așadar la analizarea temeiniciei actului sancționator, instanța a reținut, din declarațiile martorilor audiați și din actele depuse la dosar, ca in zilele de 29 si 30 mai 2008 avut loc, în incinta unității intimate o mișcare de protest spontană, la care au participat toți salariații, aceștia fiind nemulțumiți de negocierile anuale obligatorii desfășurate intre organizația sindicală și patronat în legătura cu salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si condițiile de muncă ale salariaților.
In acele zile, toți angajații nu au lucrat, ci s-au adunat în curtea unități, în fața clădirii principale, așteptând răspunsuri de la conducerea societății în legătura cu revendicările lor salariale.
Contestatorul, angajat în calitate de șef de secție "a ieșit și el și a stat in spatele muncitorilor" (fila 129).Martorii B si, care au participat și ei la acele evenimente, declară, în legătura cu comportamentul contestatorului, că acesta a avut o atitudine neutră, "nici nu i-a îndemnat pe muncitori la desfășurarea acelei mișcări de protest, nici nu i-a îndemnat să revină la lucru".De asemenea, martorii declară:"directorul nu a fost alungat, reclamantul nu a avut nici un comportament in acest sens".
La acea mișcare a salariaților au participat toți angajații societății, inclusiv cei care îndeplineau funcții de conducere (directorul tehnic, șefi de formație, șefi de birou).Toți aceștia din urma au avut același comportament ca și contestatorul, însă numai lui i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.
Martorul, membru in Consiliul de administrație al societății intimate in calitate de reprezentant al Consiliului Județean, a făcut parte din comisia de cercetare disciplinară, fiind președintele acelei comisii. Din declarația acestui martor rezultă modalitatea în care a fost reținută de către comisia de cercetare, abaterea disciplinară imputată contestatorului și vinovăția acestuia. Aceste rețineri sunt apreciate de instanța ca fiind rezultatul unui proces de verificare și analiză extrem de superficial. Astfel, vinovăția contestatorului și săvârșirea de către acesta a faptelor care i se imputa au rezultat din lista de semnături a participanților la respectivele evenimente, din fișa postului angajatului, din Regulamentul de ordine interioara.
In drept, potrivit art. 263 alin 1 muncii, angajatorul dispune de prerogative disciplinara, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată ca aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este definită de alin 2 din art. 263 muncii ca fiind o fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
In speța, instanța a apreciat că salariatul, sef de secție în cadrul unității, s-a alăturat printr-o atitudine neutră, subordonaților săi, acționând astfel in contextul unei situații aparte, caracterizată de existenta mișcării spontane de protest a tuturor angajaților împotriva conducerii unității, atmosfera acelor două zile fiind una deosebit de tensionată, conflictuală. Așa fiind, in persoana contestatorului nu poate fi reținuta vinovăția sub forma intenției acestuia de încălcare a normelor Regulamentului intern, de nerespectare a disciplinei muncii ori a atribuțiilor sale de serviciu, din probele administrate în cauză nerezultând că acest angajat a fost cel care, prin faptele sale ar fi promovat, determinat blocarea activității societății in acele zile.
Chiar dacă ar fi hotărât sancționarea contestatorului, intimata era obligată să realizeze o corectă individualizare a sancțiunii, având in vedere criteriile prevăzute de art. 266 muncii, ținând cont de împrejurările speciale ce au caracterizat acele zile (29-30 mai), de faptul ca salariatul nu a mai fost sancționat anterior.
In considerarea acestor criterii, angajatorul putea aplica salariatului o sancțiune mai ușoară, chiar pe aceea a avertismentului scris, iar nu pe cea mai severa constând in desfacerea contractului individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata arătând că prin atitudinea sa omisivă contestatorul a încurajat actul de indisciplină al celorlalți salariați săvârșind astfel o abatere gravă ce impune sancțiunea aplicată.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 61 lit. a din Codul Muncii, concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului poate fi dispusă în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă de la regulile de disciplină a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern.
Caracterul abaterii este stabilit de angajator și poate fi cenzurat de instanță, însă la stabilirea lui trebuie să fie avute în vedere anumite criterii cum ar fi împrejurările în care s-a comis fapta, consecințele produse, persoana salariatului și alte asemenea, ce permit o justă individualizare.
În speță este dovedită atitudinea pasivă a contestatorului, care nu a săvârșit nici o faptă care să justifice sancțiunea desfacerii contractului de muncă.
Susținerile din recurs privitoare la sprijinul moral pe care l-ar fi acordat contestatorul prin prezența sa în rândul salariaților, deși se recunoaște că a avut o atitudine absolut negativă față de evenimentele petrecute, nu poate constitui un motiv de respingere a contestației, cât timp este incertă contribuția la evenimentele deosebite din perioada arătată.
Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și cum nu sunt alte elemente care să convingă instanța asupra caracterului grav al abaterii, curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta este obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata SC" și Poduri C"SA Sf. G împotriva sentinței civile nr. 1505/16.10.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/05.02.2009//Dact. /11.02.2009// Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
