Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1159/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1159/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Monica Maria Mureșan vicepreședinte Curtea de
Apel
- - - -JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - -JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.875/LM/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru reclamantul recurent și avocat pentru pârâta intimată D, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Deoarece din compunerea completului de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu prezenta cauză d-na judecător lipsește, conform aspectelor menționate în procesul-verbal din data de 11.12.2008, aceasta a fost înlocuită cu d-șoara judecător - - -, la rând în planificarea de permanență a secției.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatarul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și invocă excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic pentru pârâta D, excepție formulată și în scris.
Învederează că la instanța de fond aceasta nu a avut încheiat contract de muncă cu pârâta iar conform Legii nr.514/2003 a consilierilor juridici nu-și putea desfășura activitatea de reprezentare decât cu unitatea cu care are raport juridic de muncă sau cu împuternicire în formă autentică.
Mandatara pârâtei intimate depune împuternicire avocațială, chitanța nr.96/11.12.2008 în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat și întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu partea adversă.
Cu privire la excepția invocată solicită respingerea excepției întrucât la instanța de fond pârâta a fost reprezentată prin împuternicire de reprezentare juridică, semnată de conducerea societății.
Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii inițiale de anulare a Deciziei nr.5300/17.10.2007 prin care se anulează Decizia nr.5018/08.10.2007 și Informarea nr.5019/08.10.2007 susținând și oral motivele formulate în scris.
Învederează că Decizia nr.5300/17.10.2007 este un act "pro causa" având un caracter vădit ilegal, nefiind îndeplinite condițiile de formă și nerespectându-se termenul de comunicare de 30 de zile.
Mandatara pârâtei intimate solicită respingerea recursului, ca nefondat, invocând motivele expuse în întâmpinare.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând anularea deciziei nr.5300/17.10.2007 prin care se anulează decizia nr.5018/08.10.2007 și a informării nr.5019/08.10.2007.
S-au cerut și cheltuieli de judecată.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru conform prev. art.285 din Codul Muncii.
În fapt, reclamantul a arătat că decizia nr.5300/17.10.2007, i-a fost comunicată în original după 114 zile, la data de 07.02.2008, când a adus-o ca probă în dosarul nr- și că prin această decizie s-a anulat decizia nr.5018/08.10.2007 și informarea nr.5019/08.10.2007, fără să fi fost repartizat în orice alt loc de muncă și fără a se respecta termenul legal de comunicare, impus de cap.IV art.4.6 din Regulamentul Intern.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât prin decizia de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului în baza art.65 din Codul Muncii, dat fiind faptul că împotriva acestuia a fost începută cercetarea disciplinară prealabilă, pentru desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art.61 lit.a coroborat cu art.264 al.1 din Codul Muncii, fiind emisă ulterior decizia nr.5678/09-11-2007, prin care contractul individual de muncă i-a fost desfăcut, pentru abateri disciplinare.
Prin sentința nr.875/LM/2008 tribunalul a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin decizia nr.5300/17.10.2007, emisă de conducerea pârâtei, s-a anulat decizia nr.5018/08.10.2007 și informarea nr.5019/08.10.2007, referitoare la încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art.65 din Codul Muncii (4 dos.).
Această decizie, chiar dacă i-a fost adusă cu întârziere la cunoștință reclamantului, nu-l prejudiciază pe acesta, întrucât fiind anulată decizia nr.5018/08.10.2007 și informarea nr.5019/08.10.2007, s-a restabilit situația existentă anterior emiterii acestor acte, prin urmare nu se impunea a fi repartizat pe alt loc de muncă, el ocupând în continuare locul de muncă pe care îl avea la data de 08.10.2007.
Prin decizia nr.5018/08.10.2007, emisă de conducerea pârâtei, contractul individual de muncă al reclamantului a fost desfăcut în temeiul art.65 din Codul Muncii, iar prin informarea nr.5019/08.10.2007 i se aducea la cunoștință acestuia modalitatea de încetare a contractului individual de muncă, precum și ce loc de muncă i se poate oferi, ca urmare a desființării locului său de muncă și posibilitatea de a-și exprima opțiunea cu privire la acest nou loc de muncă (5,6 dos.).
Această decizie de desfacere a contractului individual de muncă în. art.65 din Codul Muncii și informarea emisă în temeiul art.64 din același cod, nu au produs efecte juridice fiind anulate de pârâtă prin decizia nr.5300/17.10.2007.
Conform prevederilor art.40 al.1 lit.c din Codul Muncii și art.3.3. lit.c din Regulamentul Intern, angajatorul are dreptul să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor, iar această dispoziție, de anulare a unor acte emise tot de pârâtă se încadrează în prevederile legale mai sus menționate, fiind un atribut al angajatorului de a-și anula propriile acte.
Această decizie, contestată în prezentul dosar nu este o decizie de sancționare, sau care să stabilească drepturi sau obligații, în sarcina reclamantului, prin urmare nu produce efecte juridice prin ea însăși, iar actele de dispoziții la care se face referire, în această decizie, au fost atacate de către reclamant pe cale separată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a susținut că soluția instanței de fond este nelegală deoarece a trecut prea ușor peste caracterul ilegal al deciziei atacate. De asemenea se arată că revocarea deciziei de concediere a fost făcută pro causa, că nu îl repune în mod real în situația anterioară și că a reprezentat un abuz de drept.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prev. de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr.5300 din 17 10 2007 emisă de pârâtă s-a dispus anularea deciziei nr.5018/08 10 2007 și a informării 5019/08 10 2007.
Susținerea reclamantului în sensul că prin această decizie nu se realizează o repunere reală în situația anterioară nu este întemeiată. Anularea unei decizii de concediere a de drept efectul reintegrării angajatului pe postul anterior ocupat. Faptul că această decizie a fost comunicată cu întârziere nu conduce la nulitatea ei ci are efecte dor în privința momentului de la care îi este opozabilă angajatului, respectiv în privința momentului de la care acesta este dator a se prezenta pentru a presta muncă. Dealtfel o hotărâte judecătorească ce ar fi anulat decizia de concediere avea aceleași efecte ca și decizia de revocare emisă de emitent astfel că reclamantul nu este cu nimic prejudiciat.
Atitudinea angajatorului de a revoca decizia emisă vădit cu încălcarea dispozițiilor legale nu poate fi calificată ca fiind un abuz de drept, atâta vreme cât prin conduita sa acesta nu a făcut decât să asigure respectarea legii.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
În temeiul art.274 din codul d e procedură civilă, fiind în culpă procesuală reclamantul va fi obligat să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.875/LM/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- ---
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Alina Lodoabă Monica Maria MureșanJudecători:Alina Lodoabă Monica Maria Mureșan, Victor Crețoiu, Ioana Cibu Mirea
