Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1175/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1559/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTIA A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1175
Ședința publică de la 19 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Andreea Doris
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva deciziei civile nr.574 A din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
are ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă la prima strigare a pricinii, avocat, în calitate de reprezentant al recurentei-intimate PRIMĂRIA COMUNEI, în baza împuternicirii avocațiale nr.213.067/19.08.2009, emisă de Baroul București - Societate Civilă de Avocați & Asociații, pe care o depune la dosar, intimata-contestatoare, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.237.924/14.07.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurenta-intimată a mai depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 17.07.2009, un exemplar de pe motivele de recurs.
Se mai învederează și faptul că intimata-contestatoare a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 13.08.2009, întâmpinare.
Avocatul recurentei-intimate solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depuse la dosar de intimata-contestatoare.
Avocatul intimatei-contestatoare lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește cererea de amânare formulată de avocatul recurentei, arătând că întâmpinarea a fost depusă cu 5 zile înainte de termen, astfel că a avut timp suficient la dispoziție ca să ia cunoștință de conținutul acesteia.
Avocatul recurentei-intimate arată că întâmpinare este depusă cu 5 zile înainte, dar consideră că se încalcă dreptul părții la apărare, în conformitate cu dispozițiile art.21 din Constituție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare formulată de avocatul recurentei-intimate.
Avocatul recurentei-intimate arată că partea pe care o reprezintă, respectiv Primăria comunei - nu a semnat împuternicirea avocațială, astfel că solicită amânare cauzei pentru a complini această lipsă.
Avocatul intimatei-contestatoare arată că este același avocat care a reprezentant interesele părții și instanța de fond și consideră că nu este necesar acordarea unui termen.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine, întrucât pricina necesită discuții.
La reluarea pricinii, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentei-intimate PRIMĂRIA COMUNEI, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, intimata-contestatoare, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Părțile declară că nu mai au alte cereri și probe de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-intimate, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii cererii de lămurire a înțelesului titlului executor și în subsidiar, învederează instanței faptul că viciul ce afectează decizia nr.574 A/2009, poate fi încadrat în motivele de casare evocate de art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești și față de acest aspect, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, solicită admiterea excepției și anularea cererii de chemare în judecată ca introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală și potrivit art.77 din Legea nr.215/2001 primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, astfel că primăria nu are personalitate juridică în sensul art.28 și 33 din Decretul nr.31/1954; iar potrivit dispozițiilor art.21 din Legea nr.215/2001, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Urmează a se constata că Primăria - nu are calitate procesuală pasivă în cauză, reclamanta introducând acțiunea împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală; potrivit Legii nr.215/2001 au calitate procesuală numai consiliul local, ca autoritate deliberativă și primarul, ca autoritate executivă, astfel cum dispune art.23 alin1 din Lege; conform art.19 alin.2 în justiție, unitățile administrativ-teritoriale, respectiv comuna, orașul sau județul sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr.215/2001 nu există identitate între Primăria - și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății, reclamanta introducând acțiunea împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, considerând că reclamanta trebuia să introducă acțiunea în contradictoriu cu Comuna - prin Primar și nicidecum cu Primăria -.
De asemenea, în temeiul art.166 din Codul d e procedură civilă invocă excepția de autoritate de lucru judecat, întrucât apreciază că în cauză, față de soluția Tribunalului București, există triplă identitate de părți, obiect și cauză prevăzut de art.1201 Cod civil. Arată că odată ce a fost judecată în mod irevocabil cauza privitoare la dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 221,16 mp situat în comuna -, Șos.- - P 2943, str.F, județul I, orice judecată ce tinde la contrazicerea celor deja judecate în mod irevocabil este paralizată ca efect al autorității de lucru judecat.
Un ultim motiv de recurs privește lipsa de interes față de împrejurarea că dreptul de a solicita executarea silită a hotărârii nr.3140/A/1998 s-a prescris, conform prevederilor art.405 din Codul d e procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită, în materia drepturilor reale imobiliare se prescrie în 10 ani, astfel că petenta a primit comunicarea titlului a cărui lămurire este solicitată în data de 08.12.1998. Acest moment marchează începutul termenului de prescripție a punerii în executare a hotărârii susmenționată, fapt pentru care, la data de 08.12.2008, dreptul petentei de a solicita executarea hotărârii s-a prescris.
Mai mult, executarea silită s-a perimat, având în vedere că potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, cererea de executare silită, ce constituie unicul act de executare, a fost depusă pe 29.05.2008, ceea ce face ca la 29.11.2008 să se fi împlinit termenul de perimare. Odată constatat acest fapt, instanța de fond era datoare să observe inoperabilitatea întreruperii termenului de prescripție, să constate intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită, și să admită în consecință excepția lipsei de interes.
Urmează a se constata că suprafața de teren de 221,16 mp inclusă în lămurirea întinderii titlului executor ce face obiectul prezentei cauze, identificat de expert prin expertiza ce s-a dispus în cadrul judecării cauzei în punctele D,E,1,7 este parte domeniului public al Primăriei comunei -, astfel cum rezultă atât din cuprinsul HG nr.930/2002, anexa 4, din încheierea nr.2993/07.04.2003 a Judecătoriei Buftea - Biroul de Carte Funciară, astfel prin pronunțarea hotărârii atacată astăzi cu recurs, instanța de fond a încălcat prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art.135 alin5 din Constituție și art.11 lit.a din Legea 213/1998. Instanța și-a depășit atribuțiile judecătorești întrucât numai guvernul poate să emită o hotărâre de trecere a imobilelor din proprietate publică a statului în cea privată.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, urmează a le solicita pe cale separată.
Avocatul intimatei-contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor nr.193/18.08.2009 și nr.96/2.07.2008, pe care le depune la dosar.
De asemenea, solicită respingerea excepțiilor invocate ca neîntemeiate.
În ceea ce privește lipsa capacității procesuale a Primăriei -, în opinia sa, având în vedere obiectul cererii formulată, prevederile art.21 din Legea nr.215/2001 nu pot fi invocate în cauză, nefiind în prezența unei acțiuni noi, introdusă pentru prima dată la data de 26.06.2008, prin care intimata încearcă să-și calorifice drepturile, așa cum greșit susține recurenta; potrivit actelor dosarului, la data de 26.06.2008 contestatoarea a formulat o contestație la titlu, în baza prevederilor art.399 alin.1 teza II din Codul d e procedură civilă, cu privire la lămurirea înțelesului, întinderea sau aplicarea titlului executoriu - decizia civilă nr.3140 A/1998, titlu conform căruia intimata are calitatea de creditor și recurenta are calitatea de debitor.
Față de faptul că, prin acțiunea introdusă contestatoarea a dorit să obțină doar clarificarea și interpretarea necesară cu privire la dispozitivul titlului executoriu, în scopul de a proceda la punerea acestuia în executare silită, astfel că este mai mult decât firesc ca în cadrul acestei contestații să stea în judecată aceleași părți între care s-a judecat procesul inițial, în urma căruia s-a pronunțat titlul executoriu.
Este necesar ca, în aprecierea asupra capacității și calității procesuale a părților, să se aibă în vedere legislația în materia administrației publice locale în forma aflată în vigoare la momentul pronunțării titlului executoriu și nu în forma actuală, astfel că solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei capacității procesuale a recurentei Primăria Comunei -.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Primăriei -, rezultă că legitimarea procesuală activă și respectiv pasivă este dată chiar de dispozițiile titlului executoriu, acesta arătând clar cine este creditorul care poate să ceară punerea în executare a titlului respectiv și cine este debitorul împotriva căruia poate fi pornită urmărirea și consideră ca fiind total neîntemeiată și această excepție.
Față de excepția de autoritate de lucru judecat, arată că aceasta poate fi invocată într-un proces ulterior, atunci când al doilea proces este între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză și făcând aplicarea prevederilor art.1201 Cod civil, rezultă fără putință de tăgadă că tocmai titlul executoriu al cărui înțeles dorește să îl lămurească, pronunțat în anul 1998, are autoritate de lucru judecat asupra oricăror alte hotărâri obținute ulterior în procesele care s-au derulat între părți, existența și întinderea dreptului său de proprietate fiind stabilită încă de la momentul pronunțării deciziei civile nr.3140 A/1998.
Arată că recurenta a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie terenul prin titlul executoriu pronunțat în anul 1999, decizia pronunțată de instanța de fond din prezenta cauză stabilind numai elementele de identificare ale terenului.
În ceea ce privește lipsa de interes față de împrejurarea că dreptul de a solicita executarea silită s-a prescris, arată că termenul de prescripție este de 10 ani în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, potrivit aart.405 alin.1 din Codul d e procedură civilă și potrivit art.4052al.11 lit.b din Codul d e procedură civilă, cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent. Mai mult, termenul de prescripție de 10 ani se împlinea la data de 19.11.2008, însă anterior acestei date contestatoarea a făcut un act de întrerupere a prescripției;la data de 29.05.2008 a depus la Biroul Executorului Judecătoresc, titlul executoriu - decizia civilă nr.3140 A/19.11.1998 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în original, însoțit de cererea de executare silită a dispozițiilor acestui titlu executoriu, fiind format dosarul de executare nr.189/2008; la data de 25.06.2008 a introdus pe rolul Tribunalului București - secția a IV-a Civilă contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozițiilor titlului executoriu - decizia civilă nr.3140A/1998, deci înainte de împlinirea termenului de 10 ani prevăzut de art.405 alin.1 din Codul d e procedură civilă și raportând aceste prevederi legale la cele ale art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958 consideră că și această excepție invocată este neîntemeiată.
Depune la dosar și note scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la data de 27.06.2008, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, contestatoarea a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Primăria Comunei -, pronunțarea unei hotărâri prin care să lămurească aplicarea, întinderea și înțelesul titlului executoriu - DC nr.3140/1998 a Tribunalului București.
În motivarea contestației sale la executare, contestatoarea a menționat
că, prin Decizia civilă nr.3140/1998 a Tribunalului Bucureștis -a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința civilă nr. 4492/1997 a Judecătoriei Buftea; s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a donației autentificată sub nr.2123/1982 la notariatul de Stat și a fost obligată pârâta Primăria Comunei - să-i lase în deplină proprietate imobilul din Comuna -. Contestatoarea a menționat că a încercat să pună în executare titlul executoriu menționat mai sus, însă nu s-a putut deoarece imobilul pe care a fost obligată Primăria Comunei - să-l lase în deplină proprietate nu a fost individualizat în titlul executoriu. Contestatoarea a mai precizat că se impune a se lămuri în prezenta contestație la executare întinderea, aplicarea și înțelesul titlului executoriu, în sensul că Primăria Comunei - a fost obligată să-i lase în deplină proprietate terenul în suprafață de 800 mp situat în Comuna -,-, jud.
Prin decizia civilă nr. 574A/21.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes a contestației; a admis contestația formulată de contestatoarea; a lămurit dispozitivul deciziei nr.3140A/1998, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în sensul că dispoziția de la alineatul 5 este de obligare a pârâtei Primăria com. - să lase în deplină proprietate reclamantei, imobilul situat în com. -, jud. I, identificat prin punctele din schița anexă nr.7 la raportul de expertiză întocmit de exp. ing., schiță care face parte integrantă din prezenta hotărâre, teren în suprafață de 800. având adresa poștal-.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4492/1997 a Judecătoriei Buftea, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Primăria Comunei -, având ca obiect constatarea nulității absolute a ofertei de donație autentificată sub nr.2823/1982 la Notariatul de Stat cu privire la terenul în suprafață de 800 mp, situat în Comuna - și obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul menționat mai sus.
Prin decizia civilă nr.3140/1998 a Tribunalului București, s-a admis apelul declarat de reclamanta, s-a schimbat în tot sentința civilă nr. 4492/1997 a Judecătoriei Buftea, s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a donației autentificată sub nr.2123/1982 la Notariatul de Stat și a fost obligată pârâta Primăria Comunei - să-i lase în deplină proprietate imobilul din Comuna -.
Cu privire la excepțiile invocate de intimata Primăria Comunei -, tribunalul a analizat excepția prescripției ca argument al excepției lipsei de interes. Altfel spus, tribunalul a analizat dacă reclamanta justifică un interes în cauză, având în vedere susținerile intimatei în sensul că dreptul de a cere executarea silită este prescris.
În speță, contestatoarea a obținut împotriva intimatei titlul executoriu - decizia civilă nr. 31401l998 a Tribunalului București, la data de 19.11.1998.
Potrivit art.405 al.1 Cod procedură civilă,"Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani", iar potrivit al. 2"Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită".
Potrivit art.374 al. 1 Cod procedură civilă,"Nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie", iar potrivit art.376 al.1 Cod procedură civilă,"Se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive sau au devenit irevocabile".
Din dispozițiile legale menționate mai sus, reiese că, în cazul acțiunilor reale imobiliare termenul în care se poate cere executarea silită este de 10 ani și începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, respectiv de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
În speță, acțiunea reclamantei, având ca obiect revendicarea imobilului din litigiu, este o acțiune reală imobiliară astfel că termenul în care reclamanta putea solicita executarea silită este de 10 ani, iar acest termen începe să curgă de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă, respectiv de la data de 19.11.2008.
Tribunalul a avut în vedere că, la data de 29.05.2008, contestatoarea a formulat o cerere de executare silită a titlului executoriu menționat mai sus, formându-se dosarul de executare nr.189/2008 al BEJ.
Potrivit art.405/2 Cod procedură civilă," prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoțite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent".
Astfel fiind, potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, prin depunerea cererii de executare la data de 29.05.2008, termenul de prescripție s-a întrerupt.
Constatând că termenul de prescripție în care contestatoarea putea solicita punerea în executare silită a titlului executoriu menționat mai sus nu s-a împlinit, tribunalul a apreciat că contestatoarea justifică un interes în a solicita lămurirea înțelesului întinderii și aplicării titlului executoriu.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul a fost identificat terenul în suprafață de 800 mp ce a făcut obiectul de donație autentificată sub nr.2123/1982 de Notariatul de Stat, terenul fiind delimitat prin punctele de contur din schița anexă la raportul de expertiză.
Tribunalul a avut în vedere că instanța de apel care a pronunțat decizia civilă nr. 3140/1998, a dispus obligarea pârâtei Primăria Comunei - să lase în deplină proprietate reclamantei terenul ce a făcut obiectul de donație autentificată sub nr.2123/1982 de Notariatul de Stat.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul, în baza art.399 al. 1 teza a doua Cod procedură civilă, a admis contestația la executare și a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 3140/1998 a Tribunalului București - Secția a IV- a Civilă, în sensul că dispoziția de la al.5 este de obligare a pârâtei Primăria Comunei - să lase în deplină proprietate reclamantei imobilul situat în Comuna -, identificat prin punctele din schița anexă nr.7 la raportul de expertiză efectuat de expertul, schiță care face parte integrantă din prezenta hotărâre, teren în suprafață de 800 mp având adresa poștală-.
Împotriva deciziei civile nr. 574A/21.04.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a declarat recurs pârâta Primăria Comunei -, prin Primar.
Pe cale de excepție, recurenta-intimată a invocat: lipsa capacității procesuale a Primăriei -; lipsa calității procesual-active; autoritatea de lucru judecat; lipsa de interes.
A solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și anularea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, arătând că, la data de 26.06.2008, reclamanta a chemat în judecată Primăria -, solicitând lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 3140A/1998 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă în dosarul nr. 407/1998.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001"Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei,-care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului-".
Având în vedere aceste prevederi legale rezultă că Primăria nu are personalitate juridică în sensul art. 28 și 33 din Decretul nr. 31/1954, neexistând un act de dispoziție de înființare și fiindo structură funcțională cu activitate permanentăconstituită și coordonată prin primar și consiliu local, astfel cum o definește legea administrației publice locale.
A mai arătat că Primăria - nu are calitate procesuală pasivă în cauză, reclamanta introducând acțiunea împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală, motivând că, potrivit Legii nr. 215/2001, au calitate procesuală numai consiliul local, ca autoritate deliberativă și primarul, ca autoritate executivă, după cum dispune art. 23 alin. (1) din Lege. Mai mult, conform art. 19,(2)În justiție, unitățile administrativ-teritoriale.", respectiv comuna, orașul sau județul ".sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
Prin calitate procesuală pasivă se înțelege calitatea de parte în proces ca titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. De asemenea, doctrina a arătat că este necesară existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În concluzie, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.215/2001, între Primăria - și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății nu există identitate, reclamanta introducând acțiunea împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Astfel, consideră că reclamanta trebuia să introducă acțiunea în contradictoriu cu "Comuna - prin Primar" și nicidecum cu Primăria -.
În temeiul art. 166 Cod procedură civilă, recurenta-intimată a invocat excepția puterii de lucru judecat, întrucât, în cauză, față de soluția pronunțată de Tribunalul București, există tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201 Cod civil.
Prin Decizia nr.853R/25.05.2005, Tribunalul Bucureștia respins recursul numitei în contradictoriu cu Primăria -, împotriva sentinței Judecătoriei Buftea, prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare asupra terenului în suprafață de 221,16 mp, situat în comuna -, șos. - - P 2943, str. F, județul
Prin Decizia nr. 574A/21.04.2009 a Tribunalului București din prezenta cauză a fost admisă contestația, lămurindu-se dispozitivul deciziei nr. 3140/A/1998,obligând Primăria Comunei - să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în com. -, identificat prin punctele din schița anexă nr. 7 la raportul de expertiză, întocmit de exp. ing..
Prin urmare, odată ce a fost judecată în mod irevocabil cauza privitoare la dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 221,16 mp, situat în comuna -, șos. - - P 2943, str. F, județul I, orice judecată ce tinde la contrazicerea celor deja judecate în mod irevocabil este paralizată ca efect al autorității de lucru judecat.
Conform prevederilor art. 405 Cod procedură civilă, "Dreptul de a cere executarea silită, în materia drepturilor reale imobiliare se prescrie în 10 ani".Conform actelor depuse la dosarul cauzei, petenta a primit comunicarea titlului a cărui lămurire este solicitată în data de 08.12.1998. Acest moment marchează începutul termenului de prescripție a punerii în executare a hotărârii 3140/A/1998, fapt pentru care, la data de 08.12.2008, dreptul petentei de a solicita executarea hotărârii amintite mai sus s-a prescris.
Deși instanța a cărei hotărâre o atacăm a constatat că în prezenta cauză termenul de prescripție a început să curgă 19.11.1998 (în cuprinsul deciziei recurate s-a strecurat o eroare materială, instanța menționând în mod eronat 19.11.2008), aceasta a concluzionat prin faptul că cererea depusă de contestatoare la organul de executare în data de 29.05.2008 a întrerupt cursul prescripției, uzând de prevederile art. 405 indice 2 alin. (1) Cod procedură civilă. Astfel, instanța, pronunțându-se pe excepția lipsei de interes, a aplicat în mod greșit și a încălcat legea (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), deoarece a omis să facă aplicarea alin. (3) al art. 4052Cod procedură civilă care prevede că"Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat".
În primul rând, executarea silită s-a perimat. Conform actelor depuse la dosarul cauzei, cererea de executare silită, ce constituie unicul act de executare, a fost depusă pe 29.05.2008, ceea ce face ca la 29.11.2008 (după 6 luni) să se fi împlinit termenul de perimare. Odată constatat acest fapt, instanța de fond era datoare să observe inoperabilitatea întreruperii termenului de prescripție, să constate intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită, și să admită, în consecință excepția lipsei de interes.
În al doilea rând, cererea de executare silită a fost respinsă. Prin adresa nr.1491/06.06.2008, emisă de BEJ, intimatei i-a fost respinsă cererea de executare silită, menționând că"nu putem proceda la predarea silită a imobilului în conformitate cu dispozițiile art.578Cod procedură civilă".Odată constatat acest fapt, instanța de fond era datoare să observe inoperabilitatea întreruperii termenului de prescripție, să constate intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită și să admită, în consecință, excepția lipsei de interes.
Pe fondul cauzei, recurenta-intimată a solicitat admiterea recursului și, în principal, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii cererii de lămurire a înțelesului titlului executor (art. 304 pct. 9), iar, în subsidiar, desființarea hotărârii atacate și trimiterea sa spre rejudecare (art.304 pct. 4 Cod procedură civilă), instanța de recurs urmând să constate că suprafața de teren de 221,16 mp, inclusă în lămurirea întinderii titlului executor ce face obiectul prezentei cauze ce a fost identificat de expertul prin expertiza ce s-a dispus în cadrul judecării cauzei în punctele D,E,1,7, este parte a domeniului public al Primăriei comunei -, astfel cum rezultă atât din cuprinsul HG nr. 930/2002, anexa 4 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei -, precum și din încheierea nr. 2993/07.04.2003 a Judecătoriei Buftea - Biroul de Carte Funciară prin care s-a intabulat în Cartea Funciară imobilul în suprafață de 220,82 mp, cu titlu de domeniu public al Comunei -.
Astfel, prin hotărârea atacată, instanța de judecată a încălcat principiul separației puterilor în stat, erijându-se în legiuitor și considerându-se abilitată să emită hotărâri de trecere a imobilelor din proprietatea publică a statului în cea privată.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Examinând excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și ale lipsei calității procesuale pasive a recurentei, curtea constată că sunt neîntemeiate, în condițiile în care obiectul prezentului litigiu este reprezentat de o contestație la titlu formulată în condițiile art. 400 alin. 2. pr. civ.
Astfel, contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Prin urmare, explicarea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului poate viza numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii, iar nu soluționarea altor capete de cerere formulate de părți.
Ea nu este și nu poate fi considerată un mijloc procedural destinat a anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac. Cu alte cuvinte, instanța competentă a soluționa contestația nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă. O soluție contrară ar împieta în mod grav principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
În speță, cele două excepții invocate presupun nu o veritabilă interpretare a titlului executoriu, ci, modificarea cadrului procesual al litigiului finalizat prin pronunțarea deciziei nr. 3140/A/1998, a cărei lămurire se cere, în sensul înlăturării din raportul juridic dedus judecății a Primăriei comunei -, ceea ce este inadmisibil.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, curtea apreciază că este neîntemeiată, întrucât, în speță, nu poate opera tripla identitate de elemente pentru a face incidente dispozițiile art. 1201 din Codul civil și ale art. 166 din Codul d e procedură civilă, pentru a opri oad oua judecată.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere judecătorească are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele în contra lor, în aceeași calitate.
În speță, recurenta invocă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 835R/25.05.2005 a Tribunalului București față de decizia nr. 574A/21.04.2009 a Tribunalului București, fără însă a fi îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201. civil. Astfel, prima decizie a fost pronunțată în soluționarea unei acțiuni în revendicare, în timp ce prezentul litigiu este reprezentat de o contestație la titlu, care vizează lămurirea înțelesului, aplicării și întinderii dispozitivului deciziei 3140/A/1998, nefiind vorba deci despre același obiect sau cauză.
Pe de altă parte, puterea de lucru judecat, astfel cum este reglementată de lege are la bază regula că, o situație de fapt raportată la o anumită situație de drept nu poate fi analizată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie contrazisă de o alta, aceasta în scopul unei administrări uniforme a justiției.
În cazul de față, decizia nr. 3140/A/1998 se bucură de putere de lucru judecat, prin această decizie recurenta din prezentul litigiu a fost obligată să lase intimatei în deplină proprietate suprafața de 800 mp. teren cu adresa poștală-, astfel cum a fost identificat ulterior, prin lămurirea dispozitivului prin decizia recurată.
Din examinarea deciziei 835R/2005, pe care în mod eronat o invocă recurenta ca având putere de lucru judecat, rezultă că a fost respinsă acțiunea în revendicare a suprafeței de 221,16 mp. care excede suprafeței de 800 mp. ce a făcut obiectul litigiului soluționat prin decizia nr. 3140/A/1998 a Tribunalului București, reclamanta din acel litigiu, intimata noastră susținând că întreaga suprafață de teren moștenită este de 1235 mp. De altfel, este de remarcat că ambele instanțe ce au soluționat acțiunea în revendicare, au reținut că reclamanta justifică proprietatea doar asupra suprafeței de 800 mp. consemnată în cuprinsul contractului de donație, ulterior anulat prin decizie nr. 3140/1998 a Tribunalului București, recunoscând astfel puterea de lucru judecat a acestei hotărâri, situație în care este evident că cele două suprafețe de teren nu se suprapun.
Excepția lipsei de interes, determinată de prescripția dreptului de a cere executarea silită a fost soluționată în mod corect de instanța de fond, care a reținut că intimata - contestatoare a întrerupt cursul prescripției prin cererea de executare silită formulată la data de 29.05.2008, aspect necontestat nici chiar de către recurentă. Recurenta este însă, în eroare sub două aspecte; primul, sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 405 indice 2 alin. 3. pr. civ și al doilea sub aspectul intervenirii perimării executării silite.
În primul rând, cererea de executare nu a fost respinsă, pentru a fi incidente dispozițiile alin. (3) al art. 4052Cod procedură civilă, executorul judecătoresc comunicându-i contestatoarei, prin adresa nr. 1491/6.06.2008 că este necesară o identificare a suprafeței cuprinsă în titlul executoriu, prin formulare unei cereri de lămurire a dispozitivului, cerere introdusă la data de 26.06.2008, în interiorul termenului de prescripție, care se împlinea la 19.12.2008.
În al doilea rând nu a operat nici perimarea executării silite, în condițiile în care la data de 26.06.2008, anterior datei de 29.11.2008, contestatoare a formulat prezenta contestație la executare, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului titlului executoriu, efectuând astfel acte de executare.
Cât privește fondul litigiului, curtea constată că nu este întemeiată critica referitoare la încălcarea principiul separației puterilor în stat, în condițiile în care, astfel cum am arătat mai sus, suprafața de 221, 16 mp. ce face parte din domeniul public al statului excede, conform deciziei nr. 835R/2005 a Tribunalului București suprafeței de 800 mp. ce face obiectul prezentului litigiu.
Pentru aceste considerente în baza art. 312. pr. civ. curtea respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274. pr. civ obligă recurenta la plata sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-intimată PRIMĂRIA COMUNEI, împotriva deciziei civile nr.574A/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./07.09.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Singh Ioana, Andreea Doris
