Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1277/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1277/R/2008
Ședința publică din 06 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-au luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de parata DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M și intervenientul OFICIUL DE STUDII ȘI împotriva sentinței civile nr.103 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta-intimată, precum și pe intervenientul-intimat MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE având ca obiect contestație act.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de reprezentantul reclamantei-intimate, avocat din Baroul Maramureș, în substituirea doamnei avocat, reprezentantul paratei-recurente Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, consilier juridic, și reprezentantul intervenientului-recurent Oficiul de Studii și M, avocat din Baroul Maramureș au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 28 mai 2008, care face parte integrantă din hotărarea care se va pronunța în cauză.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 103 din data de 28.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă excepția de necompetență materială a completului specializat de litigii de muncă și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M și intervenientul Oficiul pentru Studii și M, iar în consecință a fost anulată fișa de evaluare a performanțelor profesionale înregistrată sub nr. 285/11.2007 întocmită de - director executiv M și s-a respins capătul de cerere privind daunele morale, astfel pârâta fiind obligată să plătească reclamantei 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Oficiile de studii pedologice și agrochimice teritoriale sunt organizate și
funcționează în conformitate cu prevederile HG 477/1990 și 362/2002.
Potrivit art. 3 din Regulamentul - cadru, aprobat prin Ordinul nr. 223/2002, ele sunt organe tehnice de specialitate și funcționează ca instituții de stat de interes public, cu personalitate juridică, în subordinea direcțiilor generale pentru agricultură, respectiv ca un serviciu public deconcentrat.
Din adresa comunicată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative (fila 24 din dosar - prima instanță a reținut că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică și care desfășoară activitățile care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, prevăzute de art. 2 alin. (3) din actul normativ anterior menționat.
Potrivit dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 188/1999 republicată, funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. și (3) și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Drept urmare s-a apreciat că au calitatea de funcționari publici, în sensul Legii nr. 188/1999, republicată, persoanele care au desfășurat activitățile care implică exercitarea prerogativelor de putere publică și care au fost numite în funcțiile publice stabilite și avizate potrivit art. 107 din actul normativ anterior menționat.
Art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, prevede că Agenția națională a Funcționarilor Publici administrează evidența națională a funcțiilor publice și a funcționarilor publici, pe baza datelor transmise de autoritățile și instituțiile publice, iar reclamanta nu apare în evidențele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici ca deținând calitatea de funcționar public.
În consecință, tribunalul a apreciat că angajații nu sunt funcționari publici, astfel că litigiul din prezenta cauză, generat de raportul de muncă al reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 281, raportat la art. 284 Codul muncii și art. 2 (1) lit. b indice 1 Cod procedură civilă este de competența completului specializat de litigii de munca.
Cererea de intervenție formulată de, astfel cum a fost motivată și susținută, este o cerere de intervenție reglementată de art. 49 (3) Cod procedură civilă, respectiv o intervenție în interesul pârâtei, făcută cu intenția de a sprijini apărarea acesteia și de a furniza instanței probe utile soluționării cauzei, considerente față de care prima instanță a apreciat că nu există nici un motiv de inadmisibilitate a cererii de intervenție.
Procedând la examinarea fondului cauzei, s-au reținut următoarele aspecte:
Prin fișa de evaluare 285/1.2007, pentru perioada evaluată 1.2006-30.2006, perioadă în care reclamanta a deținut funcția de director M, s-a stabilit un punctaj total de 2,68 ceea ce reprezintă un calificativ de "satisfăcător ".
Fișa de evaluare a fost înregistrată la. M sub nr. 1964/11.2007, iar la. M sub nr. 285/11.2007.
Fișa de evaluare a fost semnată de ing. - director executiv la. M, la rubrica "șef de compartiment".
Fișa de evaluare a fost întocmită în conformitate cu Normele metodologice de evaluare a performanțelor profesionale, stabilite prin HG 749/23.1998, act normativ aplicabil și reclamantei, care așa cum s-a reținut deja, nu a avut calitatea de funcționar public.
Art. 16 lit. d din anexa 1 la Metodologie la care a făcut trimitere reclamanta atunci când a susținut că HG 749/1998 nu i-a fost aplicabilă, vizează doar stabilirea momentului evaluării pentru cei numiți în funcție de conducere și nu inaplicabilitatea hotărârii pentru cei care au deținut funcții de conducere.
Tribunalul a apreciat că ișa de evaluare a reclamantei nu a fost însă completă.
Potrivit art. 18 (4) din Metodologia aprobată prin HG 749/1998 "calificativele corespunzătoare fiecărui criteriu vor fi acordate de către:
- conducătorul compartimentului
- angajatul (autoevaluare)
- personalul cu atribuții de evaluare din compartimentul de gestiune a resurselor umane sau persoanele desemnate de conducătorul instituției publice".
În fișa de evaluare 285/11.2007, nu a apărut evaluarea conducătorului compartimentului.
Perioada evaluată a fost cea în care reclamanta a deținut funcția de director, conducătorul compartimentului era directorul
Pornind de la acest aspect, s-a reținut întemeiată critica reclamantei și sub aspectul că fișa de evaluare nu a fost semnată de directorul, ci de directorul executiv al acestuia.
În lipsa unei evaluări din partea șefului direct al reclamantei punctajul stabilit nu a putut fi reținut ca fiind cel corect și în consecință nu a fost corect nici calificativul acordat, urmând să fie admisă acțiunea și a fi dispusă anularea fișei de evaluare.
În privința daunelor morale, prin prisma Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40/2007 - publicată în MO. 763/12.XI.2007, s- apreciat că, acestea au putut fi pretinse în condițiile art. 998 și 999 Cod civil, numai în cadrul, răspunderii civile delictuale Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție vizând admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 269 (1) Codul muncii în legătură cu daunele morale pretinse de salariați în cadrul litigiilor de muncă a rezolvat problema practicii neunitare privind acordarea daunelor morale, tribunalul a ținut cont de poziția exprimată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M și intervenientul Oficiul de Studii și
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a solicitat prin recursul declarat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii ca nefondată.
În memoriul de recurs s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii raportat la faptul că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 19 alin. (2) din HG 749/1998 de contestare a evaluării la șeful ierarhic superior al directorului executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Al doilea motiv de recurs se referă la acordarea de către prima instanță mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă) întrucât deși reclamanta a susținut că nu are calitatea de funcționar public, și-a întemeiat acțiunea numai pe calitatea de funcționar public, iar instanța i-a acordat acesteia mai mult decât a cerut.
Recurenta a mai invocat nelegalitatea sentinței în raport de dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă întrucât contrar celor reținute de prima instanță, directorul executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală este conducătorul acesteia. S-a mai precizat că Oficiile de Studii și sunt instituții finanțate de din surse extrabugetare și funcționează în subordinea Direcțiilor pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, iar personalul acestora nu are calitatea de funcționar public.
S-a mai învederat că evaluarea recurentei s-a realizat cu respectarea procedurii prevăzute de HG 749/1998.
ntervenientul Oficiul de Studii și M a solicitat admiterea recursului și, în consecință modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În memoriul de recurs s-a arătat că întrucât Oficiul de Studii și M este subordonat Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, evaluarea directorului oficiului trebuie făcută de directorul executiv al direcției, în organigrama acestei instituții nefigurând nici un post de director.
S-a mai invocat că reclamanta nu a contestat evaluarea așa cum prevede art. 19 din HG 749/1998 și că acest act normativ nu prevede posibilitatea contestării în instanță a fișei de evaluare.
Intimata prin întâmpinarea a solicitat respingerea recursurilor declarate, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursurile sunt întemeiate, urmând să le admită pentru următoarele considerente:
Întrucât recurenții au invocat motive similare, acestea nu vor fi analizate separat.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta nu are calitate de funcționar public conform Legii 188/1999 întrucât nu a fost numită într-o funcție publică stabilită și avizată conform art. 107 din același act normativ. În consecință, în mod corect s-au stabilit atât compunerea completului care a soluționat cauza în primă instanță (respectiv complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă), cât și dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv HG 749/1998 rivind p. aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performantelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza între limite.
Primul motiv de recurs invocat de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M, respectiv penultimul motiv al Oficiului de Studii și M este întemeiat.
Conform art. 19 din HG 749/1998 fiecare angajat are dreptul sa conteste evaluarea și, respectiv, punctajul total rezultat, iar contestația se depune la compartimentul de gestiune a resurselor umane, în termen de 5 zile de la comunicare, și se soluționează în prezenta părților de către conducătorul imediat superior persoanei care a decis asupra evaluării finale contestate, în termen de 10 zile.
Deși intimata-reclamantă a susținut că a îndeplinit procedura de contestare a evaluării prevăzută de dispozițiile legale menționate anterior, nu a dovedit acest aspect. Deși în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din Codul muncii, în condițiile în care recurenții au susținut că intimata nu a contestat evaluarea, aceasta trebuia să dovedească faptul pozitiv contrar, respectiv că a urmat această procedură, ceea ce nu s-a realizat.
Art. 109 alin. (2) Cod procedură civilă prevede că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege; dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Drept urmare, Curtea reține că reclamanta nu a respectat condiția extrinsecă a cererii de chemare judecată instituită de art. 19 din HG 749/1998. Această procedură, în care soluționarea contestațiilor introduse de persoanele interesate este atribuită organului ierarhic superior celui care a emis actul este obligatorie deoarece nu întrunește elementele definitorii ale activității de jurisdicție - caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existenta, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective. În consecință, procedura prealabilă nu este o jurisdicție specială administrativă, facultativă conform art. 21 alin. (4) din Constituție.
În consecință, Curtea apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prima instanță aplicând greșit dispozițiile legale menționate anterior. De asemenea, întrucât acest motiv de recurs care se referă la contestarea evaluării prevalează față de cele relative la modul cum s-a realizat evaluarea, acestea nu vor mai fi analizate.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de parata M și de intervenientul accesoriu împotriva sentinței civile nr. 103 din 28.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr- care va fi modificată în parte, în sensul că se va respinge în întregime acțiunea reclamantei împotriva pârâtei M și, în consecință se va admite cererea de intervenție accesorie a
În temeiul art. 274 alin.(1) Cod procedură civilă se va obliga reclamanta, ca parte căzută în pretenții să plătească intervenientului accesoriu suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță (onorariu de avocat fila 108 dosar fond), respectiv 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat fila 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de parata M și de intervenientul accesoriu împotriva sentinței civile nr. 103 din 28.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamantei împotriva pârâtei M și admite cererea de intervenție accesorie a
Menține dispoziția de respingere a cererii de acordare a daunelor morale.
Obligă reclamanta să plătească intervenientului accesoriu suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă pe intimata să plătească recurentului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
RED.
DACT.3EX./01.07.2008.
JUD.FOND.,
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
