Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 129/A/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pentru pronunțare contestația la titlu formulată de contestatoarea SC SA cu sediul în B împotriva intimaților și.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 16 aprilie 2009.
CURTEA
Prin decizia nr. 180 din 23 mai 2007 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr-, a fost dmis apelul declarat de reclamantul și intervenienta împotriva sentinței civile nr. 185 din 8 martie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă, în sensul că admite în totalitate acțiunea civilă exercitată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA B, precum și cererea de intervenție principală formulată de intervenienta împotriva aceleiași pârâte și, în consecință, dispunându-se restituirea în natură în favoarea reclamantului și a intervenientei a parcelei cu nr. top. nou 15984/2/1 în suprafață de 235 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. exp., parte integrantă din prezenta decizie; fiind stabilit dreptul reclamantului și intervenientei la despăgubiri bănești în valoare de 69.246,2 lei pentru terenul în suprafață de 145 mp nerestituit în natură și menținându-se dispoziția privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1776 lei reclamantului și intervenientei.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA B împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că, potrivit Deciziei nr.XX din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii (http://www.scj.ro/comunicate_SU.asp, martie 2007), "în aplicarea disp.art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s- solicitat restituirea în natură imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate".
Deși nu este motivată, această decizie, obligatorie pentru instanțe conform disp.art. 329 alin.3 Cod proc.civ. are un dispozitiv suficient de clar pentru a putea fi aplicată de instanță.
Este adevărat că, așa cum rezultă din disp.art.329 alin.2 Cod proc.civ. această decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce înseamnă că își produce efectul obligatoriu doar după publicare. Mai mult decât atât, câtă vreme, potrivit disp. art. 78 din Constituția României, legile intră în vigoare abia la 3 zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial (dacă în cuprinsul lor nu se prevede o dată ulterioară), cu atât mai mult deciziile date în interpretarea legii (având forța juridică unei legi de interpretare) își produc efectul obligatoriu abia la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Cu toate acestea, curtea va aplica decizia dată în interesul legii chiar anterior publicării, având în vedere scopul ei de uniformizare a jurisprudenței, dar mai cu seamă datorită împrejurării că reprezintă, oricum, punctul de vedere al completului de judecată, exprimat constant în hotărârile pronunțate anterior.
Prin urmare, hotărârea primei instanțe în sensul de nu soluționa notificarea pe fond este greșită, urmând ca, în temeiul art.296 Cod proc.civ. ca urmare a admiterii apelului reclamantului și intervenientei, aceasta să fie schimbată, în sensul pronunțării unei soluții pe fondul cererii de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001.
Starea de fapt reținută de prima instanță este una corectă, astfel că ea va fi însușită în totalitate de curte.
Având în vedere raportul de expertiză întocmit de ing. exp., curtea apreciază că terenul în suprafață de 235 mp neafectat de construcții, dar afectat de rețele publice de apă, canalizare, termoficare și electricitate, poate fi restituit în natură, chiar raportat la disp.art.10.3. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007, potrivit cărora "în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuala a terenului solicitat și a subfetei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenta pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcari amenajate și altele asemenea), existenta și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adaposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constata astfel de situații, restituirea în natura se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane".
Aceasta, deoarece, pe de o parte, expertul s-a exprimat în acest sens (62 dosar tribunal), iar, pe de altă parte, câtă vreme aceste utilități pot fi exploatate cât timp terenul aparține unei societăți comerciale cu capital mixt, la fel de bine vor putea fi exploatate și dacă terenul este restituit foștilor proprietari. În plus, așa cum rezultă din anexa 1 la suplimentul la raportul de expertiză (64 dosar tribunal), terenul restituibil în natură, având nr.top nou 15984/2/1, conform propunerii din raportul inițial (35 din același dosar), este situat în prelungirea terenului neexpropriat de la reclamant și intervenientă, respectiv parcelei cu nr.top 15984/1, pe care se află și casa lor (str.- nr.13), și acest teren fiind străbătut de rețeaua publică de apă.
Pentru diferența de teren de 145 mp, urmează a fi acordate măsuri reparatorii în echivalent, constând îndespăgubiri bănești, raportat la valoarea de circulație terenului stabilită prin raportul de expertiză, de 477,56 RON, respectiv un total de 69.246,2 lei.
Aceasta, deoarece, deși potrivit disp. art. 3 lit.a, art.5 și art.12 alin.3 și 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent ce pot fi acordate pentru imobilele nerestituibile în natură sunttitlurile de despăgubire,ce reprezintă certificate emise de Cancelaria Primului Ministru prin Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță și care urmează a fi exersate prin conversie în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", neputând fi înstrăinate prin acte între vii anterior conversiei lor în acțiuni.
Fondul " Proprietatea", conform art.6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, se constituie în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a legii, iar, potrivit art.12 alin.4 al aceluiași titlu, în termen de 30 de zile de la constituire, acest fond va iniția procedura legală necesară pentru admiterea acțiunilor acestuia la tranzacționare pe piața operată de Bursa de Valori B, astfel încât dobânditorii acestora să poată dispune de acțiuni, prin vânzare, în orice moment, în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, privind piața de capital, a legislației aplicabile pieței de capital și a reglementărilor emise sau aprobate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
Potrivit jurisprudenței CEDO în aplicarea art.1 alin.1 din Protocolul nr.1, din care cităm doar cauza Sebastian Taub contra României, soluționată prin hotărârea din 12.10.2006, o astfel de reparație nu este una efectivă, ceea ce reprezintă o încălcare dreptului la un bun, în sensul art.1 alin.1 din Protocolul nr.1. Aceasta, deoarece, Fondul "Proprietatea" fost înscris în Registrul Comerțului B la 29.12.2005 și, conform unui calendar prevăzut de lege, acțiunile ce puteau fi obținute din martie 2006 prin conversiunea titlurilor de despăgubire, ar fi fost cotate la bursă abia în decembrie 2006.
Întrucât Fondul "Proprietatea" nu funcționeazănici actualmentede o manieră susceptibilă să asigure o indemnizație efectivă, aceasta echivalează cu o absență totală indemnizației în sensul legislației interne, reglementare incompatibilă cu respectarea dreptului la bunuri garantat prin art.1 al Protocolului nr.1.
Prin urmare, în condițiile în care, potrivit art.20 alin.3 din Constituția României, atunci când există o neconcordanță între legislația internă și pactele ori tratatele privind drepturile și libertățile fundamentale, au prioritate reglementările internaționale, instanța va înlătura legislația internă ce nu acordă o despăgubire efectivă și, aplicând art.1 din Protocolul 1, apreciază că singura măsură reparatorie prin echivalent posibilă este aceea din dreptul comun, constând în sume de bani, așa cum rezultă din Capitolul VII Despre efectele obligațiilor, din Titlul III Despre contracte și convenții al Cărții a III-a Despre diferitele moduri în care se dobândește proprietatea a Codului civil.
Referitor la dispozitivul acestei decizii, pârâta SC SA B formulat contestație la titlu,solicitând instanței să stabilească debitorul obligației de plată a despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantului și intervenientei, susținând că, în realitate, această obligație nu a luat naștere în patrimoniul ei, debitorul acesteia fiind, în realitate, Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru că persoanele îndreptățite au pornit executarea silită împotriva pârâtei SC SA B, aceasta a formulat contestație la executare propriu-zisă și contestație la titlu, invocând aceleași împrejurări, acesta fiind motivul pentru care cererea a fost înregistrată inițial la Judecătoria Cluj -
Prin sentința civilă nr. 3301/9.03.2009, pronunțată în dosarul nr- disjuns din dosarul nr-, Judecătoria Cluj -N a declinat competența de soluționare a contestației la titlu în favoarea Curții de APEL CLUJ, în temeiul art. 400 alin. 2 Cod proc. civ.
Intimatul, prin întâmpinare, solicitat respingerea contestației ca nefondată, pe motiv că hotărârea curții de apel a rămas irevocabilă, conform deciziei nr. 3807/10.06.2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr-, iar, câtă vreme, unica pârâtă în cauză a fost SC SA, aceasta este debitoarea obligației stabilită prin dispozitivul deciziei a cărei lămurire se cere și care, după ce enumeră părțile aflate în proces, "dispune", "stabilește", "menține", "respinge". În realitate, contestatoarea tinde să pună în discuție împrejurări ce vizează fondul cauzei, afectând autoritatea de lucru judecat hotărârii.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 400 alin. 2 raportat la art. 399 alin. 1 Cod proc. civ.curtea apreciază că aceasta este fondată, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Referitor la plata despăgubirilor, acestea nu cad în sarcina pârâtei contestatoare. Este adevărat că, în ceea ce privește persoana debitorului, n practica instanțelor s-au ivit deja dificultăți în ceea ce privește executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost stabilite sume de bani cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent, punându-se problema reprezentării statului în faza execuțională.
Cererile de executare silită nu sunt inadmisibile așa cum greșit au constatat instanțele, întrucât aceasta ar echivala cu încălcarea dreptului la un bun (suma de bani stabilită prin hotărâre judecătorească fiind considerată un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1), așa cum s-a și stabilit deja în jurisprudența relativ recentă a Curții Europene (a se vedea Iluțiu contra României, hotărârea din 6 decembrie 2007, paragraful 24). Statul, prin legile adoptate, a atribuit competența de soluționare a notificărilor formulate de persoanele îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate de stat abuziv anumitor persoane juridice care nu au, însă, abilitarea de a acorda efectiv măsurile reparatorii prin echivalent, acestea urmând să fie plătite de alte organe. Câtă vreme pârâta are atribuția legală de a soluționa notificarea doar în sensul de a stabili dacă imobilul poate fi restituit în natură sau nu, iar, dacă nu poate fi restituit în natură, constatarea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent (în măsura în care nu sunt oferite bunuri sau servicii în compensare), plata sumelor de bani nu revine acestuia, ci statului însuși prin Ministerul Finanțelor (sens în care instanța a dispus, cu titlu de exemplu, prin decizia civilă nr. 101 din 23 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, decizia civilă nr. 58/20.02.2008, pronunțată în dosarul nr- și încheierea civilă din 2.04.2008 din dosarul nr-).
În cauză, curtea, pe fondul cauzei, așa cum rezultă din considerentele deciziei, a înlăturat dispozițiile legislației interne în măsura în care contraveneau art. 1 din Protocolul nr. 1, stabilind dreptul reclamanților la despăgubiri potrivit dreptului comun, respectiv constând în sume de bani, și aceasta în contradictoriu cu unitatea deținătoare în calitate de reprezentantă a statului în faza de stabilire a dreptului.
Numai că, în faza execuțională, neexistând dispoziții privind plata sumelor de bani stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă în condițiile deja arătate mai sus, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite cererea formulată de pârâta contestatoare SC SA B și, în consecință:
Lămurește înțelesul dispozitivului deciziei civile nr.180/23.05.2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, după cum urmează:
- debitorul creanței de 69.246,2 lei este Statul Român prin Ministerul Finanțelor, în faza execuțională.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
pensionată, semnează
șef secție civilă
Red. dact. GC
6 ex/11.05.2009
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
