Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1339/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1339/2008-
Ședința publică din 30.09.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în O, str. C-tin -, nr. 15, - 25,. A,. 14, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA B, cu sediul în B,-,. 8,. 15, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 179/LM/2007 din 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 25.09.2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 30.09.2008, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 179/LM din 13.02.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în O,-, -,. A,. 14, cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu pârâta SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA cu sediul în B,-, etaj 8,. 15, cod poștal -, sector 3.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 130 din 29.11.2007 emisă de pârâta(fila 5 la dosar), reclamanta este revocată din funcția de director al Sucursalei 1 Mai și numită în funcția de director adjunct.
La baza emiterii deciziei au stat două hotărâri AGA nr. 18/28.11.2007 referitoare la înființarea posturilor de director adjunct(fila 8 la dosar) și hotărârea nr. 19/29.11.2007 de revocare a tuturor directorilor din funcția și numirea în funcția de director adjunct de sucursală.
Prin Hotărârea nr. 1469 din 2002 s-a înființat Societatea Comercială de și Recuperare Capacității de Muncă SA, persoană juridică română care, conform art. 2 se organizează și funcționează ca societate pe acțiuni în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și actul constitutiv prevăzut în anexa nr. 1.
La art. 24 se stipulează că prevederile prezentului act constitutiv se completată cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare, cu cel,e ale Codului comercial și ale celorlalte reglementări legale în materie.
La art. 10 alin. 4 din actul normativ mai sus menționat se prevăd atributele AGA printre care și cel de numire a directorului general și de revocare.
Conform prevederilor art. V din OUG nr. 82 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990, prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea
nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare, contractele de muncă ale administratorilor/directorilor încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, încetează de drept la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Art. II din OUG nr. 82/2007 constituie astfel o derogare de la Codul Muncii, ceea ce face ca încetarea contractului de muncă să aibă loc în temeiul OUG și nu în temeiul Codului Muncii.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC și Recuperare a Capacității de Muncă.
Instanța a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii, admiterea contestației așa cum fost formulată.
În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:
- din cuprinsul art. 4 alin. 1 din OUG nr. 79/2001 rezultă că natura raporturilor de muncă cu societatea s-a stabilit în temeiul unui contract de muncă reglementat de Codul Muncii;
- OUG nr. 79/2001 reprezintă o lege specială în raport cu Legea nr. 31/1990, aplicabilă persoanelor juridice printre care se regăsește și intimata, ordonanța aplicându-se în mod prioritar față de Legea nr. 31/1990 cu toate modificările ei ulterioare, inclusiv cele aduse prin OUG nr. 82/2007, în același sens fiind și adresa nr. 2239/10.07.2007 emisă de Ministerul Muncii;
- Recurenta a ocupat postul prin concurs, încheind cu pârâta un contract de muncă;
- prin decizia de revocare din funcția de director de sucursală și trecerea în funcția de director adjunct i s-a schimbat atât felul muncii cât și salarizarea, ceea ce constituie o modificare contractului de muncă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului și păstrarea sentinței cu motivarea că, în mod just, instanța de fond a interpretat că nu ne aflăm în prezența unui raport de muncă, întrucât contractul de muncă al contestatoarei încetat de drept conform art. V din OUG nr. 82/2006, începând cu 29.06.2003, normele juridice aplicabile fiind cele ce guvernează contractul de mandat în accepțiunea Legii nr. 31/1990 cu modificările și completările ulterioare.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 130 din 29.11.2007 emisă de SC și Recuperare a Capacității de Muncă SA s-a dispus ca începând cu data de 30 noiembrie 2007 recurenta contestatoare este revocată din funcția de director al sucursalei 1 Mai și numită în funcția de director adjunct de sucursală, cu un salariu de încadrare de 2.975 lei la care se adaugă 10% indemnizația de conducere și 20% spor de vechime.
Este important a se sublinia faptul că recurenta a ocupat postul de director executiv al Sucursalei 1 Mai în urma concursului la care aceasta a participat, ea fiind angajată pe post începând cu data de 01.08.2006 ( fila 19 din dosarul de fond).
Este adevărat că potrivit art. V din OUG nr. 82/2007, contractele de muncă ale directorilor încheiate pentru îndeplinirea mandatului de director înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență au încetat de drept la data intrării în vigoare a ordonanței, prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare, însă în speță nu s-a procedat în conformitate cu textul de lege invocat de intimata pârâtă în apărările formulate la fond. Conform deciziei contestate în instanță, s-a procedat la revocarea recurentei din funcția de director și numire a sa în funcția de director adjunct, decizia producând consecința nu numai modificării felului muncii însă și a salarizării, având loc propriu-zis o retrogradare, permisă doar în ipoteza săvârșirii unei abateri, ca sancțiunea disciplinară în condițiile statornicite de art. 264 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, ceea ce nu este cazul în speță.
În mod eronat, se susține că decizia atacată ar fi fost emisă în condițiile OUG nr. 82/2007, în situația în care, potrivit dispozițiilor acesteia, odată cu încetarea de drept a contractului de muncă al directorului, era necesar a se încheia un contract de mandat între părțile litigante, și nicidecum să se recurgă la emiterea unei decizii de revocare din funcție cu consecința impunerii, pe cale unilaterală, recurentei contestatoare a unei funcții inferioare.
Întrucât contestatoarea nu este administrator al societății, acesteia nu-i sunt aplicabile dispozițiile referitoare la mandat ci dispozițiile Codului Muncii, având în vedere decizia de numire în baza actului normativ sus-menționat, or, modificarea contractului individual de muncă se face prin delegare, detașare, trecere temporară sau definitivă în altă muncă, în aceeași unitate, iar trecerea în altă muncă având efect schimbarea felului muncii, se poate realiza numai cu consimțământul salariatului. În cauză s-a dispus revocarea directorului, ceea ce înseamnă că au fost uzitate dispozițiile dreptului comercial cu referire la mandat și nu dispozițiile Codului Muncii, cum normal trebuia să se procedeze având în vedere decizia nr. 105 din 24.07.2006 prin care contestatoarea a fost încadrată în funcție începând cu 01.08.2006.Contestatoarea a beneficiat de un contract de muncă și nu de un contract de mandat ce să se poate revoca, cum în mod nelegal a procedat intimata.
Prin decizia ce formează obiectul litigiului, unitatea a modificat unilateral contractul de muncă al contestatoarei, căreia i s-a schimbat funcția și i s-a micșorat salariul, ceea ce nu era posibil fără acordul său, deoarece ambele elemente sunt esențiale și au fost avute în vedere de părți la încheierea contractului. Măsura luată echivalează cu retrogradarea pe timp nelimitat a contestatoarei, căreia, în mod unilateral, i s-au schimbat atribuțiile de serviciu și i s-a diminuat salariul.
De altfel, în sensul calificării raporturilor juridice dintre directori și agenții economici ca având natura unor raporturi de muncă, relevante sunt și prevederile OUG nr. 79/2001 care în articolul 4 statuează că în cazul agenților economici la care statul sau o unitate administrativ teritorială este acționar majoritar, conducerea se asigură de către persoane fizice în baza unui contract de performanță, anexă la contractul individual de muncă.
Ulterior prin art. 11 din HG nr. 1469/2002 privind înființarea Societății Comerciale de și Recuperare a Capacității de Muncă SA invocată în preambulul deciziei contestate în instanță se statuează că directorii executivi care asigură, alături de directorii economici, conducerea la nivelul sucursalei, au calitatea de salariați, prin urmare, nici din perspectiva acestei reglementări nu se putea proceda la aplicarea unei norme cu neincidență în derularea raporturilor de muncă, contestatoarea, având calitate de salariat, fără îndoială că îi erau aplicabile dispozițiile din Codul Muncii.
În același context este de adăugat că, potrivit textului enunțat în precedentul alineat, sucursalele sunt conduse de directori numiți și revocați de adunarea generală a acționarilor la propunerea consiliului de administrație, însă în condițiile prevederilor Legii nr. 31/1990, conform art. 9 pct. 2 din HG menționat, or în speță, pentru ca să opereze revocarea, era necesar ca recurenta să fi ocupat funcția de director în temeiul unui contract de mandat încheiat în condițiile Legii nr. 31/1990, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința în sensul că va admite contestația, va anula Decizia nr. 130 din 29.11.2007 emisă de SC și Recuperare a Capacității de Muncă "M" SA, anularea deciziei urmând a produce consecința reintegrării contestatoarei pe postul deținut anterior și respectiv îndrituirea acesteia la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită începând cu data de 30.11.2007 și până la reintegrarea pe postul deținut anterior.
În conformitate cu prevederile disp. art. 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei, ce reprezintă valoarea onorariului avocațial în recurs, delegația avocațială depusă în dosarul instanței de fond nepurtând mențiunea privitoare la cuantumul onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în O, str. C-tin -, nr. 15, - 25,. A,. 14, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA B, cu sediul în B,-,. 8,. 15, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 179/LM/2007 din 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totul în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea - în contradictoriu cu intimata SC și Recuperare a Capacității de Muncă SA
Anulează decizia nr. 130/29.11.2007 și dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii, respectiv acela de director de sucursală.
Obligă intimata la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite funcției de director de sucursală, începând cu data de 30.11.2007 și până la reintegrarea pe postul deținut anterior.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 550 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 02.10.2008
- judecător fond -,
- dact. gref. - 02.10.2008 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
