Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1369/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8870/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1369/
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.4978/R din data de 10.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (5969/2008), în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași, Compania Națională "Administrația Porturilor Fluviale" G SA și .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: contestatorul și intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași, Compania Națională "Administrația Porturilor Fluviale" G SA și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 02.03.2009, concluzii scrise din partea contestatorului.
Curtea, având în vedere împrejurarea că prin contestația dedusă judecății contestatorul a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.638/26.063.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași -Secția Civilă s-a respins ca tardivă contestația formulată de către în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Oficiul Registrului Comerțului C, Compania Națională Administrația Porturilor Fluviale G SA și.
Prin decizia civilă nr.4978/R din data de 10.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a respins ca nefondat recursul formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.638 din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație în anulare de către contestatorul, care a reiterat situația de fapt și susținut în esență următoarele:
Instanța de recurs a omis să cerceteze motivul invocat de către reclamantul recurent, potrivit căruia nulitatea absolută a redistribuirii de către angajator la data de 1.08.2000 din funcția de șef birou mecano-energetic din Sucursala C în funcția de inginer este cauzată de necomunicarea deciziei prin care angajatorul a modificat unilateral contractul individual de muncă încheiat de părți nr.426/22.02.2000 cu privire la funcție, loc de muncă, salariu lunar.
S-a susținut că dreptul salariatului de a contesta în instanță deciziile conducătorului unității de modificare unilaterală a contractului individual de muncă și contractul de muncă modificat, unilateral, este garantat în oricare dintre variantele codului muncii.
Astfel, s-a precizat că aceste acte ale angajatorului pot fi atacate în justiție de la data comunicării, conform art.176 din Legea nr.10/1072 și art.283 lit.a din Legea nr.53/2003, or în cauză salariatul contestator s-a aflat în concediu medical în perioada 1.08.2000-9.10.2000 și nu i s-a comunicat de către angajator nici un act cu privire la măsurile dispuse contra sa.
S-a mai învederat că instanța de recurs a omis prin decizia contestată în cauză să cerceteze motivul invocat de către reclamant, potrivit căruia nulitatea absolută a desființării de către angajator la data de 1.08.2000 a postului de muncă de șef birou mecano-energetic deținut de reclamant este cauzată de necomunicarea de către angajator a unei notificări prin care să-l încunoștiințeze pe salariat că postul său urmează să fie desființat, în condițiile în care salariatul are dreptul la informare cu privire la condițiile de muncă, cât și la sesizarea instanței cu cereri referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului, comunicare absolut obligatorie în speță, mai ales pentru faptul că la data dispunerii măsurilor angajatul se afla la domiciliu în incapacitate temporară de muncă.
S-a adăugat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul potrivit căruia nulitățile absolute invocate de către reclamant se bazează pe necomunicarea de către angajator salariatului a vreunei decizii sau a altui act ori înștiințare din care să rezulte comunicarea desființării postului său de muncă, redistribuirea într-o altă funcție, cu schimbarea locului de muncă, micșorarea salariului. Or, potrivit art.283 lit.a muncii reclamantul este îndreptățit să introducă acțiunea în constatarea nulităților absolute invocate pe cale principală și pe cale accesorie să ceară obligarea pârâților să-i plătească drepturile salariale de care a fost lipsit nelegal.
S-a precizat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs potrivit căruia reclamantul nu a înaintat niciodată angajatorului demisia și nici o altă împuternicire autentică sau neautentică vreunei persoane să depună la angajator demisie în numele său, respectiv nulitatea demisiei pentru lipsa intenției reclamantului de a demisiona.
În fine, s-a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele invocate de reclamant potrivit cărora reclamantul nu a primit niciodată vreo înștiințare prin care să fie încunoștiințat de angajator în legătură cu măsurile unilaterale pe care le-a dispus contra sa în perioada 1.08.2000-9.10.2000, când s-a aflat în concediu medical.
Examinând actele dosarului prin prisma contestației în anulare dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art.318 pr.civ. Curtea reține că prin decizia civilă atacată în cauză instanța de recurs nu a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de către contestator prin cererea de recurs îndreptată împotriva sentinței civile nr. 638/26.063.2008, pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă.
Textul de lege amintit are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare prevăzute de art.304 pr.civ, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate prin cererea de recurs.
În speță, instanța de recurs a grupat argumentele invocate de către recurentul și a răspuns criticilor formulate de către acesta prin cererea de recurs printr-un considerent comun.
Curtea reține că prin decizia contestată în cauză s-a analizatdacă instanța de fond a interpretat și aplicat corect legeaatunci când a constatat tardivitatea formulării contestației împotriva măsurilor de desființare a postului și redistribuire, respectiv încetare a contractului individual de muncă.
Astfel, instanța de recurs a avut în vedere prevederile art. 73 din Legea nr. 168/1999, în vigoare la data emiterii deciziilor, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 176 din Legea nr. 10/1972 (vechiul Cod al ), conform cărora măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncă, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
S-a ținut seama că recurentul a contestat măsurile de desființare a postului și redistribuire adoptate prin Hotărârea AGA nr. 6/27.07.2000 la instanțele comerciale încă din anul 2003, ceea ce înseamnă că acesta a avut cunoștință de existența acestor măsuri cu mult înainte de data de 6.03.2008, când a fost sesizată instanța de dreptul muncii.
Instanța de recurs a apreciat că recurentul a cunoscut măsura încetării contractului de muncă, dispusă în baza art. 129 Codul Muncii, întrucât acesta a avut inițiativa încetării raporturilor de muncă prin demisie, angajatorul luând act de manifestarea unilaterală de voință a angajatului său.
Nu au fost primite susținerile recurentului în sensul că nulitățile absolute pot fi invocate oricând, fiind imprescriptibile, motivat de faptul că actele pretins a fi nule de către recurent, în măsura în care reglementează raporturi juridice de muncă, sunt supuse unui regim procedural special, reglementat prin Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, care prevede calea contestării lor în instanță, indiferent de motivul de nelegalitate invocat.
Prin urmare, instanța de recurs a apreciat că nulitățile respective nu sunt supuse regimului de drept comun al actelor juridice civile, ci trebuie invocate pe calea legii speciale, într-un un termen de 30 de zile, pe care însă recurentul contestator nu l-a respectat în cauză și care atrage sancțiunea procedurală a decăderii acestuia din dreptul de a le invoca ulterior.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare dedusă judecății, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.318 pr.civ. referitoare la omisiunea cercetării vreunui motiv de către instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.4978/R din data de 10.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (5969/2008), în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași, Compania Națională "Administrația Porturilor Fluviale" G SA și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
4.04.2009
Jud. recurs: -; -; -
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina