Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1393/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1393/R/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarele, împotriva deciziei civile nr. 6/A din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații Ortodoxă, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 iunie 2008, prin registratura instanței, intimata Ortodoxă a depus la dosar întâmpinare.
Intimatul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât și-a angajat avocat de la Baroul Alba.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a le da posibilitatea reprezentantului intimatului și celorlalte părți să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța lasă cauza la a treia strigare a cauzei pentru a le da posibilitatea reprezentantului intimatului și celorlalte părți să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în cauză, la a treia strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta contestatoarelor recurente, și, avocat și intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea constată că recursul a fost motivat de către domnul avocat conform împuternicirii aflate la fila 6 din dosarul de recurs, însă această împuternicire avocațială este doar pentru redactarea recursului și motivarea acestuia, nefiind depusă la dosar împuternicirea avocațială pentru susținerea recursului.
Avocat arată că avocatul nu se mai prezintă în susținerea recursului, acesta fiind angajat doar pentru redactarea și motivarea recursului.
Intimatul depune la dosar chitanța prin care atestă achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 27 lei și un timbru în sumă de 3 lei, conform mențiunilor din citație, recursul fiind astfel legal timbrat, și susține că este mandatat de soția sa, să o reprezinte în prezenta cauză.
Curtea, constată că la dosar nu există nici o procură de reprezentare a contestatoarei de către intimatul.
Reprezentanta contestatoarelor recurente depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, și arată că le reprezintă pe toate cele trei contestatoare recurente.
Curtea comunică câte un exemplar al întâmpinării depusă la dosar de către intimata Ortodoxă cu reprezentanta contestatoarelor recurente și cu intimatul.
Reprezentanta contestatoarelor recurente solicită acordarea unui termen scurt de judecată în vederea studierii întâmpinării.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei, formulată de reprezentanta contestatoarelor recurente, în vederea studierii întâmpinării, având în vedere că prin această întâmpinare nu se invocă nici un aspect nou care să nu fi fost invocat în fața primei instanțe, respectiv, cu ocazia exercitării primelor căi de atac, în primul ciclu procesual.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta contestatoarelor recurente solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Năsăud, întrucât instanța nu a pășit la cercetarea fondului cauzei, iar în subsidiar, în baza art. 304 pct. 9. proc. civ. solicită schimbarea sentinței și a deciziei atacate și admiterea contestației așa cum a fost formulată și precizată ulterior, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial aferent redactării recursului, justificat prin chitanța depusă azi la dosarul cauzei.
Intimatul arată că este de acord cu admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 13/13.01.2006, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 2723/2005, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarele, în contradictoriu cu intimata Ortodoxă, având ca obiect anularea tuturor formelor de executare din dosar execuțional nr. 149/2005 al executorului judecătoresc.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, deși contestatorii au invocat împrejurarea că sunt proprietarii imobilelor supuse executării silite, totuși, nu au depus nici o dovadă în acest sens la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, contestatorii, solicitând să li se admită contestația întrucât sunt proprietare ale terenului în litigiu, calitate pe care au dovedit-o din plin cu actele de proprietate depuse în fața primei instanțe.
Tribunalul Bistrița -N, prin decizia civilă nr. 133/A/13.12.2006, pronunțată în dosar nr-, a admis apelul contestatoarelor, a desființat în totalitate sentința apelată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că în contestația la executare introdusă de un terț, este obligatoriu ca atât debitorul cât și creditorul să fie citați, pentru a-și face apărările în cauză, în speță nefiind citați toți debitorii.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr-, pe rolul Judecătoriei Năsăud, fiind soluționat prin sentința civilă nr. 557/29.05.2007, astfel: s-a admis excepția tardivității modificării contestației la executare silită; s-a respins ca inadmisibilă această modificare a contestației la executare silită; s-au respins ca întemeiate petitele de anulare a formelor de executare silită și de suspendare a executării silite; s-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată; contestatorii, au fost obligați în solidar la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către intimata Ortodoxă; s-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatei Ortodoxă la cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut faptul că cererea pe care contestatorii au depus-o la fila 19 din dosarul de rejudecare reprezintă o precizare a acțiunii introductive, care nu se încadrează în textul art. 132.pr.civ.
În plus, în baza art. 401 alin. 1.pr.civ. raportat la procesul-verbal aflat la filele 26-27 din dosar execuțional, contestația apare ca fiind tardivă, întrucât a fost introdusă la mai mult de un an de la data predării silite a bunului, dată care a intervenit la 10 februarie 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, contestatoarea, iar contestatoarele și, solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe, admiterea contestației în temeiul art. 401 alin. 2.pr.civ. raportat la art. 132 alin. 1.pr.civ. arătându-se că precizarea contestației a fost făcută ca urmare a îndrumărilor din decizia de casare cu trimitere, prin care s-a dispus introducerea în cauză a tuturor debitorilor, iar în ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că imobilele în litigiu au fost atribuite antecesorilor contestatoarelor în baza Decretului nr. 444/1953, în mod nejustificat reconstituindu-i-se Parohiei Ortodoxe dreptul de proprietate asupra acestor imobile.
Tribunalul Bistrița -N, prin decizia civilă nr. 6/A/23.01.2008, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul contestatoarei, a respins cererea de aderare la apel formulată de contestatoarele și, arătând că în mod corect prima instanță a apreciat că modificarea contestației la executare este tardivă, inadmisibilitatea fiind o excepție care primează excepției tardivității.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, contestatoarele, solicitând admiterea recursului și, în principal, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5.pr.civ. casarea în întregime a ambelor hotărâri, atât a instanței de fond cât și a instanței de apel, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța fondului, iar în subsidiar să se admită recursul în te,meiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat la art. 401 alin. 2, art. 132 și art. 134.pr.civ. cu consecința admiterii contestației la executare astfel cum a fost precizată.
În legătură cu primul motiv de recurs, s-a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este de neînțeles, câtă vreme, pe de o parte se admite excepția tardivității modificării contestației la executare, iar pe de altă parte aceasta se respinge ca inadmisibilă, neputându-se stabili cu certitudine ce soluție a vrut să pronunțe această instanță.
Susținerea tribunalului, conform căreia o contestație la executare nu poate fi modificată, nu poate fi primită câtă vreme, în cazul modificării unei contestații la executare se aplică art. 132 alin. 1.pr.civ. coroborat cu art. 134.pr.civ. știut fiind că în cazul unei contestații la executare promovată în condițiile art. 401 alin. 2.pr.civ. practic se realizează o adevărată judecată în fond a cauzei.
În consecință, modificarea și precizarea contestației la executare a avut loc în termen procedural, până la prima zi de înfățișare, conform art. 134.pr.civ. acesta fiind primul termen la care părțile - introduse în cauză după casarea cu trimitere -, au fost legal citate.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că imobilul în litigiu a aparținut antecesorului lui, numitul, căruia i-a fost atribuit în baza Decretului nr. 444/1953, și care ulterior, în baza Legii nr. 18/1991 și-a valorificat dreptul de proprietate în condițiile acestei legi, emițându-se în favoarea sa titlul de proprietate nr. 51016/15.03.1999.
Ulterior, între și a intervenit contractul de întreținere nr. 1528/1999.
Celelalte imobile au fost atribuite în baza aceluiași decret antecesorului contestatoarelor și, numitului, impunându-se deci anularea titlului de proprietate al Parohiei Ortodoxe asupra terenurilor ce se suprapun cu terenurile atribuite antecesorilor contestatoarelor.
S-a mai arătat de către recurente că în cazul contestației promovată de un terț în condițiile art. 401 alin. 2.pr.civ. are loc o veritabilă judecată pe fond a cauzei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Ortosdoxă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că soluția pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel este legală, soluția ce se putea pronunța fiind aceea de respingere a contestației, indiferent dacă se reținea tardivitatea modificării acesteia ori inadmisibilitatea sa.
Recursul este fondat.
Inițial, prin contestația așa-zis la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. 2723/2005, contestatorii, și, în contradictoriu cu intimata Ortodoxă, au solicitat anularea formelor de executare silită efectuate în dosar execuțional nr. 149/2005 al executorului judecătoresc, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Deși prin petitul contestației la executare s-a cerut doar anularea formelor de executare silită, respectiv suspendarea executării silite, totuși, această contestație la executare nu este una întemeiată pe prevederile art. 399-400.pr.civ. ci o contestație fundamentată pe prevederile art. 401 alin. 2.pr.civ. prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit.
De altfel, chiar dacă nu au menționat expres acest lucru în petitul contestației la executare, contestatoarele au arătat exhaustiv în motivarea contestației la executare că "înțeleg să conteste executarea silită, declanșată de către intimată, în calitate de terți, titulari ai dreptului de proprietate asupra acestor imobile, în temeiul prevederilor art. 401 alin. 2.pr.civ.".
În consecință, contestația la executare pe care au promovat-o contestatorii este una fundamentată juridic pe prevederile art. 401 alin. 2.pr.civ. respectiv o contestație prin care o terță persoană pretinde un drept de proprietate asupra bunului ce formează obiectul executării silite.
În aceste limite și raportat la acest text legal, se impunea analizarea contestației la executare formulată de contestatori, fiind irelevante orice alt aprecieri referitoare la natura juridică a contestației la executare de drept comun.
Verificându-se această contestație la executare înregistrată sub nr. 2723 la data de 5 octombrie 2005, prin prisma art. 401 alin. 2, raportat la art. 401 alin. 1.pr.civ. Curtea constată că această contestație a fost promovată în termenul legal de 15 zile, motivat pe următoarele considerente:
În dosar execuțional nr. 149/2005 al executorul judecătoresc a fost emisă, la data de 29 septembrie 2005, somația prin care debitorii, și, au fost somați, ca în baza sentinței civile nr. 2260/2004 a Judecătoriei Năsăud și a deciziei civile nr. 215/R/2005 a Tribunalului Bistrița -N, să predea Parohiei în posesie și folosință mai multe imobile terenuri, înscrise în CF 411, nr. top. 10285 și 10286, CF nr. 1214, nr. top. 5750, 5751, CF 820, nr. top. 2419, 4557, 4681, 3739, 1039, 1065/2, 4749, 1890 ( 6 dosar fond).
Prin urmare, raportat la data somației prin care debitorilor li s-a pus în vedere să predea bunurile imobile, 29 septembrie 2005, promovarea contestației la executare la data de 5 octombrie 2005, fost făcută înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 2.pr.civ.
În consecință, Curtea constată că această contestație a fost promovată în termen legal.
Ca urmare a desființării sentinței nr. 13/2006, prin care a fost soluționat dosarul nr. 2723/2005 de către Tribunalul Bistrița -N, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași judecătorie, în rejudecare, ca efect al desființării cu trimitere spre rejudecare în fond, judecata se reia de la zero, ca și cum niciodată nu ar fi existat nici o altă judecată asupra fondului cauzei.
Indiferent care este motivul pentru care s-a desființat prima sentință - în speță acest motiv constituindu-l neintroducerea în cauză a tuturor debitorilor din titlul executoriu cu ocazia judecării în fond a contestației la executare de către prima instanță - ca efect al acestei desființări cu trimitere spre rejudecare - judecata se reia de la început, orice act de procedură efectuat cu ocazia primei judecăți urmând să nu fie luat în considerare.
În actuala reglementare a apelului nu există un text expres care să prevadă ce se întâmplă în situația în care instanța de apel pronunță o hotărâre în condițiile art. 297 alin. 1.pr.civ. respectiv desființează hotărârea apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, însă, în materia recursului - dispoziții procedurale care se pot aplica prin similitudine și în materia apelului -, există un text expres, art. 311.pr.civ. care prevede că hotărârea casată nu are nici o putere și că actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri, sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel.
În consecință, în situația în care se desființează o hotărâre, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, este evident că hotărârea desființată nu are nici o putere, iar în rejudecare judecata trebuie reluată de la început, ca și cum nu ar fi existat nici o altă judecată asupra fondului, în noul cadru procesual ce urmează a fi stabilit conform îndrumărilor din decizia de desființare.
Prin urmare, în rejudecare, în dosarul nr. 404/R/265/2007, rejudecarea contestației la executare formulată de contestator în condițiile art. 401 alin. 2.pr.civ. trebuia reluată de la început, pornind de la contestația introductivă înregistrată inițial sub nr. 2723/2005 pe rolul Judecătoriei Năsăud, respectiv, prin analizarea temeiniciei ori netemeiniciei acestei contestații prin raportare la considerentele de fapt și de drept pe care contestatorii și-au întemeiat această contestație.
Fiind vorba despre reluarea practic de la zero a judecății contestației la executare, în rejudecare, în dosarul nr. 404/R/265/2007, prima zi de înfățișare, în concordanță cu prevederile art. 134.pr.civ. a fost termenul de judecată din 27 martie 2007, iar nu 13 martie 2007, când cauza a fost amânată pentru lipsă de apărare și când, ca urmare a lipsei apărătorilor, părțile nu au putut pune concluzii asupra cauzei, astfel încât, precizarea contestației la executare formulată la data de 26.03.2007, a fost făcută în termen procedural, până la prima zi de înfățișare, conform art. 132, coroborat cu art. 134.pr.civ. ( 19-21, 24, 14 dosar rejudecare).
În nici un caz această precizare a contestației la executare nu a fost una tardivă, iar în ipoteza în care această contestație ar fi fost tardivă, soluția ce putea fi pronunțată în nici un caz nu era aceea de respingere ca inadmisibilă, ci prin prisma art. 135.pr.civ. această precizare a contestației la executare - și prin care practic au fost introduse în judecată alte persoane, conform dispozitivului deciziei de desființare -, trebuia judecată deosebit, respectiv disjunsă de contestația introductivă de instanță și judecată separat, în dosar nr. 404/R/265/2007 urmând să se rejudece contestația inițială la executare, întemeiată pe prevederile art. 401 alin. 2.pr.civ. mai ales că, cu ocazia precizării contestației la executare ( 21 dosar apel), contestatoarele au arătat că "menținem petitele din acțiunea introductivă".
Pe de altă parte, este de subliniat faptul că în cazul contestației la executare promovată de un terț care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului ce formează obiectul executării silite, în condițiile art. 401 alin. 2.pr.civ. ca și în cazul contestației la executare promovată în condițiile art. 4001.pr.civ. se realizează practic o veritabilă judecată în fond a cauzei, cu toate implicațiile pe care această judecată în fond le presupune, respectiv, verificarea calității procesuale active/pasive a părților, verificarea justificării interesului în promovarea respectivei contestații, verificarea temeiniciei ori netemeinicie pretențiilor deduse judecății, administrarea probațiunii impuse de natura cauzei, etc.
Contestația la executare promovată inițial de către contestatori s-a raportat la momentul emiterii somației nr. 149/29.09.2005, moment în funcție de care contestația a fost promovată în termen legal, fiind irelevant sub acest aspect faptul că ulterior executorul judecătoresc a mai îndeplinit și alte acte de executare în dosarul execuțional, constatând în final că executarea a fost făcută prin procesul-verbal execuțional nr. 149/21.03.2006 ( 37 dosar execuțional, instanța de apel fiind în eroare atunci când menționează ca dată a săvârșirii executării, data de 10 februarie 2006, dată la care într-adevăr s-a întocmit un procesul-verbal execuțional, care însă nu a constatat ca fiind săvârșită executarea silită ( 26-27 dosar execuțional).
Constatându-se așadar că prima instanță, Judecătoria Năsăuda respins contestația la executare fără a intra în cercetarea fondului cauzei - practic contestația fiind respinsă pe motiv că, contestatoarele nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului - și că Tribunalul Bistrița -N a menținut această soluție, deși trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 297 alin. 1.pr.civ. Curtea, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. coroborat cu art. 312 alin. 5.pr.civ. urmează să admită recursul contestatoarelor, să caseze în întregime decizia recurată și rejudecând, în temeiul art. 297 alin. 1.pr.civ. să admită apelul și aderarea la apel, cu consecința desființării în întregime a hotărârii apelate și a trimiterii cauzei la Judecătoria Năsăud pentru rejudecarea pe fond a contestației la executare.
Cu ocazia rejudecării contestației, în ceea ce privește fondul cauzei, instanța de recurs va ține seama de următoarele îndrumări:
Contestatoarea, căsătorită cu debitorul intimat, a fost fiica lui, în favoarea căruia, în baza Decretului nr. 444/1953 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 3522/1953, a fost emis actul de proprietate prin care i s-a dat în proprietate lui (G), în mod gratuit și liber de orice sarcini, de către stat, parcela în suprafață de 0,26 ha arabil, situată la locul "Sub păduri", aferentă nr. top. 1890, între vecinii la nord -, la sud -, la est -, la vest -, precum și parcela în suprafață de 0,98 ha arabil, aferentă nr. top. 4749, între vecinii la nord -, la sud -, la est -, la vest - ( ) (scrisul fiind greu lizibil-), ( 9 dosar nr. 640/2005 al Judecătoriei Năsăud ), toate aceste parcele fiind situate în comuna.
Lui, în baza acelorași acte normative mai sus menționate i s-a emis actul de proprietate pentru parcela în suprafață de 0,45 ha arabil, aferentă nr. top. 2419, între vecinii: la nord -, la sud -. la est, la vest -, precum și parcela în suprafață de 0,35 ha arabil, aferentă nr. top. 4681, între vecinii: la nord - G, la sud -, la est -, la vest -, ambele situate pe raza comunei ( 8 dosar nr. 640/2005).
, fiul lui și, decedat la 20.04.1989, a fost căsătorit cu, născută, din căsătoria acestora rezultând doi descendenți direcți, (G), decedat la 04.10.2005, căsătorit cu, și din a căror căsătorie au rezultat descendenții și, și, căsătorită cu ( 11, 12, 13, 14, 35 dosar nr. 640/2005).
Ca urmare a apariției Legii nr. 18/1991, s-a eliberat titlul de proprietate nr. 51016/15.03.1999, pentru suprafața de 2 ha 7521 mp în favoarea lui G, teren situat pe teritoriul satului, comuna ( 6, dosar nr. 640/2005), cu privire la o parte din acest teren, în calitate de întreținut, încheind contractul de întreținere viageră autentificat sub nr. 1528/01.10.1999 cu întreținătoarea, născută ( 10-11 dosar nr. 640/2005).
este de remarcat faptul că pe parcursul soluționării dosarului nr. 640/2005 al Judecătoriei Năsăud, al cărui obiect este parțial identic cu obiectul contestației la executare precizate, din prezenta cauză, și prin care reclamanții, încercau să-și valorifice dreptul de proprietate asupra terenurilor, ce au aparținut antecesorilor lor ( 7, 8, 9 dosar nr. 640/2005), se eliberează în favoarea Parohiei Ortodoxe titlul de proprietate nr. 51658/22.08.2003 ( 42 din dosar nr. 1801/2003), titlu pe care îl întabulează în mai multe cărți funciare, în baza sentinței civile nr. 2260/04.11.2004, dosar nr. 1801/2003 al Judecătoriei Năsăud, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 215/R/30.06.2005 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr. 3279/2004, dosar în care Ortodoxă s-a judecat în contradictoriu cu pârâții, și, hotărâre care deci nu le este opozabilă contestatoarelor recurente din prezenta cauză.
Mai mult decât atât, expertiza în baza căreia s-a pronunțat această sentință, întocmită de expert ( 80-91 dosar nr. 1801/2003), s-a limitat la a preciza cu cine se învecinează terenurile din cărțile funciare obiect al prezentului litigiu și ce ramură de cultură au acestea, respectiv cine este proprietarul faptic al acestor terenuri, expertiză care de asemenea nu este opozabilă contestatoarelor recurente de azi.
Având în vedere că terenurile în litigiu au fost atribuite în baza Decretului nr. 444/1953 lui G, și și că acestea au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, eliberându-se titlul de proprietate nr. 51016/15.03.1999 în favoarea lui G, dar și titlul de proprietate nr. 51658/22.08.2003 în favoarea Parohiei Ortodoxe, se impune în rejudecare verificarea dosarelor de fond funciar întocmite în baza Legii nr. 18/1991, pentru a se stabili în ce condiții au fost emise cele două titluri de proprietate; se impune efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice, pentru a se identifica, prin raportare la hărțile topografice și cadastrale ale zonei, în ce carte funciară și sub ce nr. topografic se regăsesc fiecare din terenurile înscrise în fiecare din cel două titluri de proprietate, pentru a se identifica faptic aceste terenuri prin indicarea vecinătăților în fiecare din punctele cardinale, pentru a se stabili dacă terenurile din fiecare din cele două titluri de proprietate sunt sau nu identice cu terenurile ce au făcut obiectul actelor de proprietate emise în baza Decretului nr. 444/1953, și pentru a se stabili dacă terenurile din cele două titluri de proprietate se suprapun, parțial sau total.
De asemenea, se impune a se verifica - pentru a se realiza o comparație a celor două titluri de proprietate și a se stabili care din acestea este prioritar, dat fiind că Ortodoxă s-a întabulat asupra nr. topografice care au făcut obiectul actelor de proprietate emise în favoarea antecesorilor contestatoarelor, în baza Decretului nr. 444/1953 -, cu ce titlu fiecare din părți, respectiv contestatoarele și intimata ortodoxă, au deținut aceste titluri anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, și în ce condițiile fiecare din aceste părți au uzat de prevederile Legii nr. 18/1991.
Apoi, instanța de rejudecare va administra orice alte probe a căror necesitate va rezulta din mersul dezbaterilor, pentru a se asigura o justă și legală soluționare a cauzei.
Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarele -, împotriva deciziei civile nr. 6/A din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și rejudecând, admite apelul declarat de contestatoarea - și admite cererea de aderare la apel formulată de contestatoarele și, împotriva sentinței civile nr. 557/29 mai 2007 Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosar nr. 404/R/265/2007, pe care o desființează în totalitate și trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a contestației, la Judecătoria Năsăud.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
3 ex./17.06.2008
jud.apel: /
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
